Leliana Valentina Parvulescu

Zoom Dysmorphia, o nouă tulburare psihologică

Ora de Psihologie
Leliana Valentina Pârvulescu
Psiholog program Joc Responsabil în cadrul Asociației Joc Responsabil

În ultimul timp intervențiile de medicină estetică continuă să crească în mod constant, în special în rândul tinerilor. Motivul pentru care aceștia recurg din ce în ce mai mult la medicina estetică este să arate mai bine pe rețelele de socializare și astfel să capteze mai multe like-uri. Potrivit unui sondaj din 2017 realizat de Academia Americană de Chirurgie Plastică și Reconstructivă Facială, mai mult de jumătate dintre chirurgii esteticieni și plasticieni intervievați au spus că majoritatea pacienților lor simt nevoia retușării pentru că sunt nemulțumiți de imaginea lor postată pe rețelele de socializare. De altfel și un sondaj realizat de Sicpre (Societatea Italiană de Chirurgie Plastică Reconstructivă și Estetică) a indicat faptul că pacienții care apelează la chirurgie estetică în urma nemulțumirii cauzate de selfie-urile lor sunt 83% femei și 17% bărbați. În România, conform unui studiu realizat de centrul de cercetare comportamentală Zivac, a crescut de asemenea numărul persoanelor care apelează la medicina estetică, în special în rândul tinerilor, care doresc să „fie cât mai perfecți”.

Aspectele pe care doresc să le subliniez în acest articol sunt cele care arată că pe lângă vârsta foarte fragedă a pacienților, conform celor declarate de mai mulți psihologi și medici, aceștia nu pleacă de la analiza reală a imaginii lor, ci de la analiza unui autodeclanșator, de la un element virtual care, în plus, nu reproduce realitatea într-un mod total obiectiv, nu se referă la modele estetice externe. Pentru a încerca să oprească această derivă, definită ca o problemă de sănătate publică, atât specialiștii în psihologie, cât și cei în medicină estetică, sociologie, etc, colaborează în mod intens. De exemplu, chirurgul Paskhover, în colaborare cu o echipă de informaticieni de la departamentul de Informatică al Universității Stanford a construit un model al unui chip masculin și unul feminin, prin intermediul căruia a putut calcula distorsiunea feței creată de interacțiunea virtuală. Intenția sa a fost aceea de a-i face pe tineri să înțeleagă că atunci când fac selfie-uri, ceea ce se reflectă în imagine este distorsionat. Modelul Rutgers-Stanford, publicat în JAMA Facial Plastic Surgery, Nasal Distortion in Short-Distance Photographs: The Selfie Effect/ în martie 2018, arată că, dacă camera este la doar 30 cm distanță de față, care este de altfel distanța medie a unui selfie, nasul va fi cu 30% mai mare dacă este bărbat și 29% dacă este femeie. Vârful nasului va apărea cu 7% mai mare decât este de fapt.

Zoom Dysmorphia, o nouă tulburare psihologică
Leliana Parvulescu

Ei bine, la acest fenomen, care este deja suficient de îngrijorător, s-a adăugat acum un altul, determinat de schimbările substanțiale pe care pandemia le-a adus în obiceiurile noastre de viață, în comportamentul nostru, în modul nostru de a fi și în relaționarea cu ceilalți și cu noi înșine. În urma pandemiei, cele mai vizibile schimbări au avut loc în felul în care oamenii lucrează, de la un mod de lucru față în față la unul la distanță. Comportamentul nostru de socializare s-a schimbat radical și, pentru a păstra legătura cu ceilalți și a evita izolarea, am folosit din ce în ce mai mult sistemul apel video, astfel s-a creat o legătură continuă și din ce în ce mai intimă cu ecranul computerului sau telefonului. Zoom, una dintre cele mai utilizate platforme pentru întâlniri online, estimează că participanții la conferințe video au crescut de la aproape 10 milioane în decembrie 2019 la peste 300 de milioane în aprilie 2020. Potrivit datelor care au rezultat dintr-un sondaj realizat în SUA de Academia Americană de Dermatologie, creșterea utilizării computerului și a telefonului pare să fi avut un impact semnificativ asupra multor persoane care, observându-și continuu propria imagine reflectată într-un ecran, au exprimat autopercepții negative despre aspectul lor. Oamenii, de fapt, obligați să-și confrunte propria imagine pe video uneori ore în șir în fiecare zi, observă defecte nemaivăzute și sunt tulburați de modul în care poate apărea imaginea lor pentru alții. Ca urmare a acestui fenomen definit ca Zoom Dysmorphia, s-a înregistrat o creștere a cererilor de intervenții de medicină estetică de la cei care, după cum am menționat, doresc să rezolve imperfecțiunile pe care au început să le vadă doar observându-se prin ecran, și nu în oglindă. Zoom Dysmorphia este definită ca o percepție negativă modificată sau distorsionată a imaginii corporale transmise de computer sau telefon și cauzată de petrecerea timpului prea îndelungat în fața acestor dispozitive. Cercetătorii au căutat, de asemenea, să sublinieze că percepția oamenilor asupra imaginii lor printr-un ecran este distorsionată datorită proprietăților inerente ale tehnologiei utilizate, punctând faptul că o cameră frontală utilizată în diferite dispozitive, poate schimba proporțiile feței, înrăutățind percepția aspectului persoanei care folosește aceste dispozitive.

De asemenea, medicii dermatologi au raportat o creștere a consultațiilor pentru tratamente estetice, 86% din cererile de tratament au fost motivate de o percepție negativă a propriei imagini transmise de o cameră în timpul unei conferințe video. S-a mai evidențiat faptul că 40% dintre intervievați au declarat că, deși nu au făcut niciodată un tratament estetic au planificat să le efectueze în viitorul apropiat imediat, îngrijorați de propria înfățișare, percepută ca fiind inadecvată, în timpul întâlnirilor pe platforme digitale. Și medicii esteticieni au raportat că pacienții observă în special unele imperfecțiuni precum, riduri pe partea superioară a feței (frunte și ochi) în 77% din cazuri, cearcăne în 64,4%, pete pe față în 53%, bărbie dublă în 50%. În consecință, de la începutul pandemiei, cele mai solicitate proceduri cosmetice au fost cele cu toxina botulinică (94%), acid hialuronic, filere, tratamente de umplere (82,3%), tratamente laser (65,4%). În plus, 82,7% dintre medici au constatat că pacienții lor, comparativ cu perioada anterioară pandemiei, sunt mult mai nemulțumiți de aspectul lor de când au început să folosească tehnologia. Diverse studii (Shome și colab., 2020, Woods și Scott, 2016) au arătat că subiecții, în special tinerii, cu niveluri mai ridicate de implicare în social media, au niveluri mai ridicate de insatisfacție corporală și depresie. Majoritatea dintre subiecții care au fost rugați să posteze fotografii pe rețelele de socializare au manifestat o scădere a încrederii în sine și o creștere a dorinței de a face intervenții chirurgicale estetice. Deși platforma Zoom nu poate fi considerată o rețea de socializare, este important ca cei care folosesc acest tip de platformă să fie conștienți de avantaje, dar și de limitările tehnologiei. Camera apropiată mărește și distorsionează anumite defecte, determinând o persoană să observe unele imperfecțiuni asupra cărora nu a acordat niciodată atenție atunci când s-a privit în oglindă. În plus, pe multe platforme, imaginea persoanei este afișată alături de alți participanți la întâlnire, rezultând o comparație ușoară și auto-judecată. Este clar că Zoom, deși este un instrument foarte util, a introdus mulți oameni într-un mediu virtual necunoscut. Această autoexpunere crescută și imaginea distorsionată a ecranelor dispozitivului poate determina persoanele să dezvolte sau să agraveze simptomele tulburării dismorfice ale corpului (dismorfofobie), adică o tendință de a amplifica îngrijorările cu privire la defectele fizice, reale sau imaginate și să provoace daune în viața de zi cu zi. Printre altele, cei care suferă de dismorfofobie, în ciuda căutării constante a procedurilor și tratamentelor menite să le îmbunătățească aspectul perceput ca inadecvat, sunt rareori mulțumiți de rezultate, ajungând într-un cerc vicios de nemulțumire de sine. Îngrijorător este că mulți tineri ar putea avea o idee distorsionată a propriei imagini pe care în acești doi ani lungi de pandemie au observat-o reflectată in mod continuu într-un ecran. Ei sunt cei care trebuie protejați. Și cărora medicii trebuie să le acorde o atenție specială. De fapt, cred că comunitatea medicală în general și medicii esteticieni în special ar trebui să fie conștienți de această tendință și să fie gata să facă față tulburării Zoom Dysmorphia investigând și evaluând motivația care determină pacientul să solicite un tratament estetic și, unde nu văd imperfecțiuni care trebuie corectate să propună pacientului să caute sprijin psihologic pentru a evita menținerea unui cerc vicios de nemulțumire.