De ce sărbătorim Crăciunul?
Ora de Psihologie
Dr. Leli
Leliana Valentina Pârvulescu – Psiholog program Joc Responsabil
în cadrul Asociației Joc Responsabil
De ce sărbătorim Crăciunul? Pentru că pe 25 Decembrie este o sărbătoare a nașterii lui Isus. De fapt, luna Decembrie prezintă o coincidență de evenimente, de asemenea de natură astronomică. De exemplu, marchează solstițiul de iarnă, este momentul în care soarele atinge distanța unghiulară maximă față de planul ecuatorului terestru. Acest fenomen condiționează ora apusului, solstițiul de iarnă este, de fapt, cea mai scurtă zi din an.
Din punct de vedere psihologic, în această perioadă oamenii se pot confrunta cu o simptomatologie depresivă foarte specială, descrisă chiar în biblia clinică a psihologilor, DSM (Manualul de diagnostic și statistică a tulburărilor mintale), tulburarea afectivă sezonieră (SAD). Nu vă îngrijorați, este o tulburare foarte frecventă, care apare cu o schimbare moderată a stării de spirit paralelă cu schimbarea anotimpurilor: winter blues (în preajma iernii), summer blues (în preajma verii). Perioada sărbătorilor de iarnă favorizează apariția tulburării afective sezoniere și poate avea manifestări scurte – atât cât țin sărbătorile – de depresie sau de anxietate.
Dar ce emoții apar în această perioadă? Și cum pot fi ele transpuse în ceea ce psihologia numește mecanisme de apărare? Ne întâlnim cu depresia, așa cum am afirmat mai sus, cu omnipotența, cu egocentrismul. Să luăm ca referință un mecanism de apărare pe care îl folosim cu toții din copilărie: controlul omnipotent. Nou-născutul care se luptă pentru prima dată cu problemele lumii exterioare (frig, căldură, zgomot) nu are nicio putere, caz în care intervine o figură maternă care îl salvează, oferindu-i tot ce are nevoie. La cel mic, nu s-a determinat încă o separare conștientă între sine și lumea exterioară, dar este convins că el este cel care, ca prin magie, și-a rezolvat toate problemele. Piaget (1937) l-a numit egocentrism primar. Sentimentul de a putea influența lumea, de a produce un anumit efect se regăsește chiar în urările pe care le facem de Crăciun. Magia și misterul acestor fraze rituale „Crăciun Fericit”, Sărbători cu liniște”, etc… sugerează o siguranță psihologică de care avem nevoie în mod inconștient pentru a umple acele temeri străvechi pe care le simțeau strămoșii noștri care vedeau cum zilele se scurtează brusc și cum întunericul va veni în curând în anotimpul iernii.
Chiar și cei trei magi, care au venit de departe urmând o stea, aducând daruri de aur, tămâie și smirnă, au o funcție liniștitoare. Astfel, darurile pe care le schimbăm sub brad, cozonacul, ciocolata, care ne îngrașă atât de mult în această perioadă a anului, ne fac să ne simțim apreciați și liniștiți de faptul că avem persoane de referință pe care ne putem baza oricând.
Sentimentul de omnipotență pe măsură ce creștem se schimbă, trece printr-un proces de maturizare, dar totuși rămânem niște copii mari. În ciuda poveștilor frumoase despre Crăciun, de cadouri și urări de bine, pentru unii oameni această sărbătoare este de fapt o perioadă tristă. Un experiment foarte interesant realizat de Hougaard, Lindberg, Arngrim și colegii (2015) a localizat prin rezonanță magnetică funcțională (fMRI) centrele emoționale și funcționale din creierul uman, care se activează la spiritul Crăciunului. În timpul vizionării, participanții la studiu au fost supuși unor scanări cervicale funcționale. După scanare, participanții au răspuns la un chestionar despre tradițiile lor de Crăciun și despre asocierile pe care le au cu Crăciunul. Rezultatele au arătat că există un răspuns al creierului atunci când oamenii văd aceste imagini specifice și există diferențe semnificative în acest răspuns. La subiecții cărora le plăcea Crăciunul a existat o mai mare activare în mai multe zone ale creierului.
Amintirea emoțiilor vesele și a comportamentelor plăcute împărtășite cu cei dragi ar fi susceptibile de a provoca activarea emoțiilor vesele și a comportamentelor plăcute împărtășite cu cei dragi. De ce există unii oameni care iubesc Crăciunul atât de mult, iar alții, precum Grinch, care ar avea nevoie de un sedativ pentru a face față coșmarului sărbătorilor? Ei bine, diferențele individuale depind de atât de mulți factori, încât este dificil de generalizat.
Sună cam greu de crezut, dar, în acest caz, Bowlby (1973) ar putea sugera definirea modelelor operaționale interne. Reprezentările mentale ale celorlalți și ale mediului din jurul nostru depind în primul rând de experiențele noastre din copilărie. Pentru cei care au avut amintiri afective de Crăciun, caracterizate de prezența constantă și afectuoasă a figurilor lor de referință, care probabil le-au satisfăcut cererile, ca de exemplu, tata le-a pus sub brad jucăria pe care copilul o dorea mult, mama a pregătit mâncare foarte bună, Crăciunul este o sărbătoare minunată. Pentru cei care nu au avut parte de astfel de emoții afective, Crăciunul este trist și este dublat în special de neputința de a trăi și împărtăși bucuria celorlalți.
După cum spunea Freud (1938) este esențială satisfacerea nevoilor fiziologice din care derivă plăcerea de a fi alături de alți membri ai speciei noastre. Harlow și apoi Bowlby, pe de altă parte, ne-au arătat cum prezența unei relații apropiate nu doar cu figura principală de atașament, ci și cu o rețea familială veselă și pozitivă poate fi la originea iubirii și a formării unor amintiri pozitive despre sine și despre ceilalți.
Dimpotrivă, unii au experimentat ceea ce înseamnă inaccesibilitatea și absența unei figuri de atașament, nu neapărat pe termen lung, ci și cu referire la o anumită perioadă de timp, cum ar fi sărbătorile care sunt celebrate în mod tradițional în familie. Sună ciudat, dar în multe grupuri familiale există un fel de transmitere trans generațională a valorilor, credințelor, obiceiurilor; aceeași atitudine de indiferență față de Crăciun poate fi supusă acestui lucru. Reuniunile familiale inevitabile care rezultă din zilele sfinte sunt percepute ca o impunere formală mai degrabă decât ca un moment de uniune fraternă. Aceste dinamici individuale și de grup transformă Crăciunul dintr-un moment de bucurie, într-un moment în care anxietatea plutește în aer, ceea ce duce în timp la crearea în memorie a unor amintiri emoționale reci legate de sărbători, care se vor consolida în anii următori, dacă nu intervine ceva sau cineva care să le schimbe în mod pozitiv, cu căldura unei îmbrățișări sau a unei mângâieri. Așadar, aceste persoane suferă de sindromul Grinch în mod conștient, pe când cei care se bucură de această sărbătoare folosesc momentele să se iubească unii pe alții, să se bucure și să trăiască intens tot ceea ce înseamnă sărbătorile de Crăciun.
Crăciun Fericit!
