PARIURI SPORTIVE SAU PARIURI IN COTĂ FIXĂ?

0
Dreptul consumatorilor

O intrebare fără răspuns la 7 ani de la intrarea in vigoare a Ordonanței de Urgență a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc

Teodora Luca, avocat partener la Mihai Cătălin Luca Law Office

Organizatorii de jocuri de noroc din România se află in plin proces de conformare la noile reglementări legislative, având in vedere recenta confirmare a cadrului legislativ aplicabil, prin adoptarea Hotărării Guvernului nr. 111/ 1016 privind aprobare a Normelor metodologice de punere in aplicare a Ordonanței Guvernului nr. 77/ 2009 (…).
Odată ce Normele metodologice aprobate, au fost eliberate primele licențele clasa a II-a pentru operatorii care desfășoară serviciile suport pentru organizatorii de jocuri de noroc, s-au reconfigurat locațiile specializate astfel incât să corespundă din punct de vedere al dotărilor și al mediatizării activității, s-au restabilit strategiile de marketing și planurile de afaceri ale operatorilor.
Atenția este concentrată in această perioadă pe demersurile operatorilor și ale Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc de asigura o trecere(cât se poate de) lină de la vechea reglementare la noile condiții pentru desfășurarea activității și de a finaliza demersurile incepute in decembrie 2014, de redefinire completă a cadrului legislativ prin adoptarea ordinelor
Președintelui. Un subiect aparte il reprezintă, pentru organizatorii de jocuri de noroc la distanță, trecerea de la dreptul provizoriu de organizare și exploatare a activității, obținut in temeiul art. II alin. 7 din Legea 124/2015 la licența de organizare și autorizația de exploatare a activității, conform dispozițiilor Ordonanței de Urgență nr. 77/2009.
Termenul pentru ca autoritățile române să asigure condițiile care să permită ulterior depunerea documentației de către organizatorii de jocuri de noroc expiră la finalul lunii mai 2016, dată până la care este imperios necesar să fie cunoscute societățile licențiate clasa a II-a pentru activitatea de jocuri de noroc la distanță (procesatori de plăți, producători și/sau distribuitori de software specializat, certificatori, auditori, afiliați, societăți care oferă management și facilități de gazduire pe platforma de jocuri).
Este de așteptat ca primele licențe de organizare ( valabile 10 ani de la data acordării) și autorizații de exploatare (valabile 1 an de la data acordării) să fie emise la finalul lunii iunie, dată la care expiră dreptul provizoriu de organizare și exploatare acordat primelor trei societăți autorizate să desfășoare activități de jocuri de noroc la distanță.
In domeniul jocurilor de noroc tradiționale, ar fi de notat eforturile unora dintre operatori de a obține primele autorizații de exploatare pentru aparatele atribuitoare de câștiguri cu risc limitat, menite să inlocuiască aparatele de tip slot machine clasice in locațiile nespecializate (unități de alimentație publică), dar și ieșirea de pe piață a ultimului organizator de jocuri de noroc de tip bingo prin intermediul rețelelor de televiziune și dispariția acestui tip de activitate de jocuri denoroc din peisajul autohton.
In acest context, nu pare deloc surprinzătoare liniștea care s-a așternut peste activitatea de control a Agenției Naționale de Administrare Fiscală (ANAF) la operatorii de pariuri in cotă fixă tradiționale, având ca tematică verificarea modului de stabilire a impozitului pe profit, in ciuda faptului că și această acțiune contribuie din plin la reașezarea pieței jocurilor de noroc, in ansamblul său.
Rând pe rând, societățile care stabileau liniile directoare in această piață, aflate in topul organizatorilor de jocuri de noroc (atât ca număr de locații, cât și ca cifră de afaceri), se confruntă cu o nouă realitate juridică – desfășurarea activității de jocuri de noroc de o societate aflată in procedura insolvenței.
La baza acestei noi situații se află obligațiile fiscale suplimentare stabilite la finalul inspecției fiscale in sarcina organizatorilor de jocuri de noroc, ca urmare a interpretării dispozițiilor art. 17 și art. 18 din Codul Fiscal (2003), in vigoare până la data de 31 Decembrie 2015, intr-o manieră diferită de cea aplicată de operatori.
In conformitate cu textele normative anterior menționate, Cota de impozit pe profit care se aplică asupra profitului impozabil este de 16%, (…) iar Contribuabilii care desfășoară activități de natura barurilor de noapte, cluburilor de noapte, discotecilor, cazinourilor sau pariurilor sportive, inclusiv persoanele juridice care realizează aceste venituri in baza unui contract de asociere, și in cazul cărora impozitul pe profit datorat pentru
activitățile prevăzute in acest articol este mai mic decât 5% din veniturile respective sunt obligați la plata unui impozit de 5% aplicat acestor venituri inregistrate.
Organizarea și exploatarea jocurilor de noroc pe teritoriul României constituie monopol de stat și se desfășoară in condițiile stabilite de Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.77/2009, privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc, cu completările și modificările
ulterioare.
Deși a fost modificată succesiv la data adoptării, 26 Iunie 2009, și până in prezent, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr.77/2009, care reprezintă legea specială in domeniul jocurilor de noroc nu a cuprins in niciuna dintre versiunile care au fost (și nici in cea care este) in vigoare nici o singură referire la jocul de noroc de tipul pariurilor sportive.
In cuprinsul legislației aplicabile acestui domeniu economic până in anul 2009, noțiunea de pariu sportiv era consacrată de dispozițiile art. 6 litera d) din Hotărârea Guvernului nr. 251/1999 privind condițiile de autorizare, organizare și exploatare a jocurilor de noroc, fiind definită in funcție de natura evenimentului care servea drept obiect al pariului pronosticuri (pariuri) sportive, dacă evenimentele aleatorii constau în rezultatele unor intreceri sportive de orice fel). Determinarea intinderii obligației fiscale prevăzută de art.18 din Codul Fiscal era, până in iunie 2009, facil de realizat – subiectele de drept cărora li se aplica erau deținătorii licenței de pariuri sportive.
O primă intrebare care se naște (exclusiv pentru frumusețea argumentației) este dacă odată cu eliminarea din cuprinsul legislației speciale, in iunie 2009 a noțiunii de pariu sportive teza din cuprinsul art. 18 din Codul Fiscal nu a căzut in desuetudine, câtă vreme activitatea care se presupunea că generează veniturile supuse impozitării nu mai era recunoscută legislativ, iar autoritatea de reglementare in domeniu nu mai emitea licențe pentru acest gen de activitate.
Dilema noastră este deja soluționată (chiar dacă numai provizoriu, deocamdată) de organele fiscale in cuprinsul actelor adminsitrative deja emise in urma inspecțiilor fiscale – dispoziția prevăzută in cuprinsul art. 18 din Codul Fiscal continuă să fie aplicabil pentru activitățile de pariuri in cotă fixă asociate unor evenimente sportive. Nu ne rămine decât, ca in procedura contencioasă care va viza anularea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere să solicităm instanței de judecată să exprime un punct de vedere (și) cu privire la această interpretare.
Odată stabilit că obligația fiscală este in continuare aplicabilă, rămâne să identificăm criteriile pe baza cărora pariurile in cotă fixă sunt asociate evenimentelor sportive.
De această dată creativitatea organului fiscal este pusă la incercare, dată fiind, astfel cum menționam anterior, lipsa oricărei mențiuni legislative in acest sens, fiind impusă, deci, de lipsa argumentelor legale care să justifice asocierea dintre activitatea de pariuri in cotă fixă desfășurată de contribuabil conform licenței deținute și activitatea de pariuri sportive menționată in cuprinsul art. 18 din Codul Fiscal.

teodora luca

Activitatea de pariuri sportive este in legătură cu evenimente sportive, respectiv competiții de orice natură și indiferent de disciplina sportivă la care se referă, in care hazardul joacă un rol primordial in desfășurarea intrecerii sportive, cu respectarea prevederilor legale din OUG 77/2009 privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc. Pentru desfășurare, este necesară licențierea activității de jocuri de noroc pentru competiții sportive, operatorul având obligația inregistrării la autoritatea competent ( extras din Raport de inspecție fiscală).
In conformitate cu dispozițiile art. 3 alin. 1, raportate la dispozițiile art. 10 alin. 1 litera b) din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 77/2009, activitatea de jocuri de noroc de tipul pariurilor este activitatea comercială care indeplinește cumulativ următoarele condiții: se atribuie câștiguri materiale, de regulă bănești, ca urmare a oferirii publice de către organizator a unui potențial câștig și a acceptării ofertei de către participant, in care participantul trebuie să indice rezultatele unor evenimente ce urmează să aibă loc sau care sunt generate aleatoriu de un sistem informatic independent.
Jocurile de noroc de tipul pariurilor in cotă fixă sunt definite de dispozițiile art. 10 alin. 1 litera b) punctul ii) Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 77/2009: pariuri, – joc tradițional – dacă Ssunt folosite rezultatele unor evenimente ce se vor produce fără implicarea organizatorilor. Pariul este un joc de noroc in care participantul trebuie să indice rezultatele unor evenimente ce urmează să aibă loc sau care sunt generate aleatoriu de un program informatic independent. In această categorie se includ: (…)
b) pariurile in cotă fixă, in cadrul cărora organizatorul este cel care stabilește pe baza unor criterii proprii și aduce la cunoștința participanților cotele de multiplicare a mizei in cazul in care variantele jucate sunt declarate câștigătoare, in conformitate cu prevederile regulamentelor de joc respective.
Valoarea fiecărui câștig este fixată prin regulament (sumă fixă sau multiplu de miză) independent de totalul mizelor (in cazul pariurilor organizate de deținătorul autorizației).
Rezultă, deci, că licența de organizare și autorizația de exploatare a activității de pariuri in cotă fixă dau deținătorului dreptul de a exploata activitatea prin oferirea publică a posibilității de câștig, organizatorul utilizând pentru desfășurarea activității rezultatele unor evenimente, de interes general sau de grup, care urmează să aibă loc sau rezultatele unor evenimente generate aleatoriu de programele informatice create in acest scop. Ipoteza organului fiscal (activitatea de pariuri sportive este in legătură cu evenimente sportive, respectiv competiții de orice natură și indiferent de discipina la care se referă, in care hazardul joacă un rol primordial in desfășurarea intrecerii sportive) este in contradicție neechivocă cu teza finală din cuprinsul actului normativ anterior indicat, mai ales dacă pentru desfășurararea jocului de noroc sunt utilizate rezultatele unor evenimente generate aleatoriu de un program informatic, independent de voința organizatorului.
Cum așa – numitele pariuri virtuale (pariuri pe evenimentele generate aleatoriu de programul informatic independent) sunt excluse din categoria pariurilor sportive, rămâne de idenficat criteriul obiectiv in funcție de care vor fi incluse in categorie pariurile pe evenimente de interes general sau de grup (evenimente care urmează să aibă loc).
S-ar putea reține in parte argumentația autorității fiscale pentru includerea pariurilor pe evenimente decurgând din competiții sportive in categoria pariurilor sportive numai dacă hazardul ar fi eliminat din cuprinsul definiției, iar noțiunea ar fi definită riguros, prin raportare la dispozițiile art. 3 punctul 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1447/2007, privind aprobarea Normelor financiare pentru activitatea sportivă (acțiune sportivă organizată de structuri sportive și/sau de alte entități competente, in baza unui regulament, care are ca obiective ameliorarea rezultatelor sportive, realizarea de recorduri și/sau obținerea victoriei).
Chiar și in aceste condiții, ar rămâne imposibil de demonstrat juridic legătura de cauzalitate intre competiția sportivă și pariul realizat pe un astfel de eveniment (cu titlu exemplificativ, criteriul utilizat nu va răspunde la intrebarea dacă un pariu care presupune indicarea orașului-gazdă al unui eveniment sportiv se va include sau nu in categoria pariului sportiv).
Reacția surprinzătoare a unora dintre autoritățile fiscale față de dilemele exprimate de contribuabili a fost să considere că cele două activități sunt identice, iar veniturile generate de activitatea de pariuri in cotă fixă sunt echivalente veniturilor din pariuri sportive și, in consecință, a aplicat impozitul minim pe profit stabilit conform art. 18 din Codul Fiscal asupra tuturor sumelor obținute din activitate.
Rămâne instanțelor de judecată sarcina de a identifica modalitatea de aplicare a acestor dispoziții și contribuabilului sarcina de a găsi soluțiile pentru evitarea falimentului până la data pronunțării deciziilor judecătorești.
Cum de la 1 ianuarie 2016, Noul Cod Fiscal a eliminat organizatorii de activități de natura pariurilor sportive de la regimul special de impozitare a profitului, problema incă neclarificată rămâne organizatorilor de jocuri de noroc de natura cazinourilor, nefiind exclus ca pe viitor aceleași discuții să fie purtate cu privire la includerea operatorilor de jocuri de noroc la distanță (de tip cazinou la distanță) in categoria contribuabililor cu regim special, in măsura in care legislația fiscală română le este, firește, aplicabilă.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here