Pauză globală pentru salutul cu care am fost obișnuiți
Dr. Leliana Valentina Pârvulescu
Psiholog, Expert analiza comportamentală
Printre obiceiurile care s-au schimbat odată cu sosirea coronavirusului a fost și cel al salutului. Distanțarea fizică, în momentul de față a impus o pauză globală pentru îmbrățișări și salutul cu palma mânii. Acesta din urmă nu este doar o modalitate de a saluta pe cineva pe care l-am întâlnit sau de la care ne luăm rămas bun, un cod care indică încheierea unei înțelegeri, este și un sentiment de stimă și respect reciproc. Un gest care poartă cu sine o multitudine de semnificații și care este pur și simplu supus unei pauze forțate, dar de moment, după părerea mea. Herman Roodenburg, istoric cultural la Institutul Meertens din Amsterdam afirmă că în 1439, regele Henry al VI-lea al Angliei a interzis salutul cu palma în încercarea de a combate o epidemie de ciumă bubonică care a devastate Europa. La acea vreme nu era doar un salut comun între oameni, ci un simbol al omagiului cu care cavalerii îl întâmpinau pe rege. Dar, chiar și după moartea a milioane de oameni, a revenit ca o formă de salut și afecțiune și probabil că același lucru se va întâmpla cu strângerea de mână și în zilele noastre după ce vom depăși perioada pandemiei, strângerea mâinii este un gest care există de mii de ani.
Odată cu marile descoperiri ale medicinei și științei, această semnificație s-a accentuat și mai mult, s-a descoperit că mâinile sunt un vehicul de contagiune și, prin urmare, acest gest implică și mai mult aproprierea de persoana care este beneficiara salutului, implică a avea încredere în acea persoană. Experții în limbajul corpului, afirmă că o strângere de mână energică este tipică pentru o persoană încrezătoare, în timp ce una mai slabă poate transmite nesiguranță și timiditate. O strângere excesiv prelungită caracteristică lui Donald Trump este percepută ca invazivă. Prin urmare dincolo de un gest cordial, strângerea mâinii este și o modalitate de a cunoaște persoana din fața noastră, mai ales dacă întâlnirea este pentru prima dată.
Așadar, salutul cu pumnul închis este un substitut? Va înlocui pe cel cu palma mâinii care este o modalitate de a transmite respect, dar și încredere și care a fost transmisă de-a lungul secolelor? Pe de altă parte pumnul strâns este asociat cu agresivitatea, este puțin probabil să rămână în obișnuința noastră. Și cu toate acestea, perspectiva de a avea din ce în ce mai mult de-a face cu agenți patogeni, de tipul coronavirusului, prin intermediul unor accidente de laborator sau pentru că noi oamenii intervenim prea mult în ordinea naturală a lucrurilor ne va face să ne gândim la alternativa strângerii de mână, la protecția individuală sau globală. Atingerea este foarte importantă pentru specia umană, va fi destul de dorită ca să revenim acolo unde ne-a întâlnit coronavirusul?
Pauză globală pentru salutul cu care am fost obișnuiți
Dr. Leliana Valentina Pârvulescu
Psiholog, Expert analiza comportamentală
Ziarul britanic Guardian arată câteva din schimbările în comportamentul obișnuit al salutului. În India, actorul Anupam Kher a postat pe Twitter un videoclip în care îi invită pe toți să se salute cu faimosul salut indian, cu mâinile încrucișate și cu degetele în sus: namaste.
În China oamenii fac gestul tradițional de gong shou (un pumn în palma opusă) pentru a saluta. Franța ne sugerează să ne uităm reciproc în ochi. În Australia o bătaie pe spate are semnificația salutului. În România se bate palma făcută pumn. În Iran salutul reprezintă loviturile de picioare unul împotriva celuilalt. În Liban se salută atingându-și picioarele și mimând sărutul pe gură. În Emiratele Arabe Unite guvernele au sfătuit cetățenii să nu se mai întâmpine reciproc „nas în nas” și să facă acest lucru doar mimând.
Omul este inventiv și cine stie câte tipuri de salut vom inventa în această perioadă, dar creierul nostru rămâne cel care ne dictează nevoia de atingere și ar trebui multe decenii să schimbe acest comportament. Cu toate acestea orice se poate schimba din punct de vedere comportamental.
