OMNIPOTENȚA ÎN ADMINISTRAȚIA PUBLICĂ
Studiu de caz în domeniul jocurilor de noroc
De: Corina Ciobanu, Avocat Definitiv, și
Teodora Luca, Avocat Definitiv
C.A. Luca Mihai Cătălin
”Termenul omnipotent este folosit în majoritatea religiilor pentru a denota o serie de caracteristici atribuite zeității principale. Aceste caracteristici includ următoarele (deși nu sunt limitate la acest număr):
1. O zeitate are capacitatea de a face tot ceea ce este posibil de realizat în mod logic.
2. O zeitate are capacitatea de a face tot ceea ce alege să facă.
3. O zeitate are capacitatea de a face tot ceea ce este în acord cu propria-i natură (de exemplu, dacă este în natura unei zeități să spună adevărul, atunci aceasta nu este capabilă de minciună).
4. Este parte din natura unei zeități să fie în acord cu propriile principii și ar fi o dovadă de inconsistență ca o zeitate să acționeze împotriva acestor principii, exceptând situația în care există un motiv pentru a face acest lucru.
5. O zeitate este capabilă să facă tot ceea ce corespunde caracteristicii omniștiinței.
6. O zeitate este capabilă să facă absolut orice, chiar și ceea ce pare logic imposibil.”( ro.wikipedia.org)
În acest număr al revistei ne propunem să abordăm un subiect atipic și să prezentăm cititorilor o situație recent ivită în practică, în centrul atenției fiind o abordare insolită a Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc, despre care nu putem decât să sperăm că se va corecta în viitorul imediat.
Dacă despre zeități putem accepta că pot face absolut orice, posibil sau imposibil de realizat în mod logic, rămâne un deziderat ca actele organelor administrației publice să se limiteze la dispozițiile legale.
Societățile care intenționează să organizeze activități de jocuri de noroc de tip tombolă – joc tradițional trebuie să obțină în prealabil licența de organizare și autorizația de exploatare în următoarele condiții:
a. Pentru obținerea licenței de organizare a tombolei, joc tradițional de noroc, având în vedere că OUG nr. 77/2009 și Normele Metodologice adoptate prin HG 111/2016 nu prevăd dispoziții speciale, se aplică regulile generale incidente pentru obținerea licenței de organizare a jocurilor de noroc clasa I reglementate prin art. 15 alin. (1) lit. A din OUG nr. 77/2009 și trebuie depuse la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc documentele incidente prevăzute în Anexa 6a din Normele Metodologice adoptate prin HG 111/2016;
b. Pentru obținerea autorizației de exploatare a tombolei, joc tradițional de noroc, se aplică regulile generale incidente stipulate prin art. 15 alin. (2) din OUG nr. 77/2009 și trebuie depuse la Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc documentele incidente prevăzute în Anexa nr. 7 Cap. 1 Subcap. 1 pct. I subpct. (7) lit. G) din Normele Metodologice adoptate prin HG 111/2016.
Pare a fi simplu, logic și ușor de realizat. Cei care au avut curiozitatea să verifice câte licențe au fost emise de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc pentru acest tip de activitate au constatat probabil că nu există niciun organizator licențiat, ba mai mult se vor fi lovit probabil de anunțul publicat pe pagina autorității la data de 14 iunie 2021, potrivit căruia s-a avut în vedere necesitatea modificării ’’prevederilor legale prezente specifice jocurilor de noroc tip tombolă’’. Comitetul de Supraveghere din cadrul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc a decis amânarea analizării documentațiilor corespunzătoare licenței și autorizației până la data intrării în vigoare a acestora.
Poate un organ al puterii executive să decidă că legea trebuie modificată și să refuze punerea ei în aplicare? Sigur că nu.
Previzibil însă, autoritatea nu a lăsat acest detaliu să o împiedice să facă absolut orice, chiar și ceea ce pare logic imposibil.
Direcția Generală de Autorizare ar fi trebuit să analizeze documentația depusă sub conținutul legal obligatoriul al dosarului, prin raportare la condițiile cerute de legislația aplicabilă în vigoare la data înregistrării cererilor și să solicite eventuale lămuriri sau documente suplimentare, din nou, raportat la dispozițiile legale în vigoare.
Așteptările noastre s-au dovedit ridicole, planul autorității fiind desigur mult mai amplu, mai măreț decât am putut estima.
Mult după expirarea termenul legal de soluționare a cererii autoritatea ne-a comunicat printr-o adresă (care nu cuprinde, deloc surprinzător, nicio referire la motive de fapt și de drept) că Oficiul, prin Comitetul de Supraveghere, a decis amânarea pe durată nedeterminată a cererilor de emitere a licențelor de organizare și autorizațiilor de exploatare a jocurilor de noroc tip tombolă joc tradițional, întrucât dispozițiile legale din domeniul jocurilor de noroc de tip tombolă necesită a fi modificate.
O zeitate are capacitatea de a face tot ceea ce alege să facă. Autoritatea publică este însă obligată să îți limiteze și să își motiveze acțiunile.
Comitetul de Supraveghere nu are, conform reglementărilor legale, posibilitatea de a amâna sau de a refuza soluționarea cererilor pe motiv că dispozițiile legale necesită a fi modificate, puterea executivă având obligația punerii în executare a legii.
Petenta a contestat actul adminnistrativ, solicitând anularea în tot a adresei emise de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc și obligarea Comitetului de Supraveghere la soluționarea celor două cereri.
În motivare, s-a invocat că adresa transmisă de Oficiu constituite în realitate un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, în sensul Legii nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, care la art. 2 alin. (2) prevede că se asimilează actelor administrative unilaterale ce pot fi atacate în fața instanțelor de contencios administrativ și „refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau la un interes legitim”, iar la art. 2 alin. (1) lit. i) și n) prevede că prin refuz nejustificat se înțelege „exprimarea explicită, cu exces de putere, a voinței de a nu rezolva cererea unei persoane;”, iar prin exces de putere se înțelege „exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor”.
Cele două condiții ale refuzului nejustificat sunt îndeplinite, având în vedere că adresa privind amânarea soluționării cererilor până la o dată neprecizată a fost luată cu depășirea atribuțiilor conferite de lege Comitetului de Supraveghere și Direcției Generală de Autorizare a Oficiului, reprezentând o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere al O.N.J.N. prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege și, în mod implicit o exprimare explicită, cu exces de putere, a voinței autorității de a nu rezolva cererile societății.
O atenție specială trebuie acordată încălcării art. 7 alin. 2 din OUG nr. 20/2013 privind înființarea, organizarea și funcționarea Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc potrivit cărora „În exercitarea atribuțiilor sale, Comitetul emite acte administrative sub formă de decizii semnate de președintele Oficiului, care pot fi contestate în condițiile legii”. În urma demersurilor directe efectuate în vederea obținerii deciziei ce a stat la baza emiterii adresei de informare și din documentația depusă de autoritate la dosarul cauzei a rezultat că decizia Comitetului de Supraveghere nu a fost consemnată în niciun înscris oficial al autorității.
Pe cale de consecință, însăși decizia ce a stat la baza emiterii adresei de informare prin care autoritatea a amânat soluționarea tuturor cererilor de emitere a licenței de organizare și a autorizației de exploatare a jocurilor de noroc de tip tombolă este nelegală, după cum și orice adresă emisă în baza acestei decizii este nelegală.
Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc nu a considerat în niciun moment că societatea nu îndeplinește cerințele legale în vigoare pentru obținerea licenței de organizare și a autorizației de exploatare, singura problemă identificată fiind aceea că, din punctul său de vedere, prevederile legale care reglementează activitatea de jocuri de noroc specifică tombolei necesită a fi modificate, fără a specifica de unde rezultă această necesitate și fără a exista în prezent vreo inițiativă legislativă în acest sens.
Cu alte cuvinte, petenta se afla în situația absurdă în care îndeplinea condițiile pentru licențiere și autorizare și parcursese procedura prevăzură de actele normative în vigoare, însă nu putea să desfășoare activitatea economică deoarece autoritatea, în calitatea sa de organ cu atribuții de punere în executare a legii, iar nu de legiuitor, a refuzat să pună în aplicare prevederile legale, considerând că se impune modificarea acestor prevederi, fără ca cel puțin această rezoluție să fie consemnată conform legii.
În răspuns, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc, a invocat două excepții, cea a prematurității, susținând că societatea ar fi trebuit să formuleze plângere prealabilă anterior depunerii acțiunii pe rolul instanței de judecată și pe cea a inadmisibilității, motivând că adresa de informare nu îndeplinește condițiile legale spre a fi considerată un act administrativ anulabil pe calea contenciosului administrativ.
Instanța de judecată, analizând toate cererile și probele depuse la dosar, a decis să respingă cele două excepții invocate de Oficiu, considerând că adresa de informare îndeplinește toate condițiile legale pentru a putea fi calificată drept un act administrativ și că, plângerea prealabilă nu era obligatorie, dat fiind caracterul adresei de informare de refuz nejustificat de a soluționa o cerere.
Pe fond, soluționând cererea introductivă, instanța de judecată a admis acțiunea și a dispus anularea actului administrativ, respectiv a adresei emise de Oficiu, obligând autoritatea să soluționeze cererile formulate de petentă.
Soluția instanței este corectă pentru toate motivele deja expuse, fiind ușor de identificat natura abuzivă a actului administrativ, respectiv a refuzului autorității de a soluționa cererile petentei.
Va fi interesant de văzut dacă autoritatea va alege să adopte o atitudine responsabilă și să îndrepte erorile deja comise odată cu emiterea actului administrativ, care atestă refuzul de a soluționa cererile petentei sau dimpotrivă, dacă va alege să încerce să consacre dreptul său absolut (sic) de a decide când să aplice legea și când să refuze să pună în executare normele legale, dacă le consideră incomplete, inexacte sau nesatisfăcătoare pentru scopurile urmărite.
Pentru toți cei din mediul privat care s-ar putea gândi să valorifice un astfel de drept, reamintim că doar o zeitate este capabilă să facă absolut orice, chiar și ceea ce pare logic imposibil.
Pentru toți ceilalti, respectarea legii nu este facultativă.
