Madalina redeseneaza in unduirea trupului amintirea vechilor cariatide.
Poarta pe umeri nu povara cornisei vechilor temple arzând in marmura incinsa a Acropolei, ci greutatea senzuala a propriului corp, sculptat de curgerea istoriei.
De la trupul gol, al vechilor amazoane, saltand razboinic pe crupa armasarilor nervosi, trecând prin mangaierea blanurilor grele in care trupurile cuminti se cuibareau in iernile lungi ale nordului, si ajungand pana la stralucirea neagra a pieilor de pantera vanata in nopti fierbinti, care o dezveleste, acoperind-o.
Daca te suna, intr-un mijloc de noapte trepidant, in care irump sirene disperate, claxoane isterice si tipete anonime, nu sta pe ganduri. Sari direct in smocking, trage-ti bretelele pe umeri, pune-ti o palarie de fetru si fugi in bratele ei.
De acolo, lumea se vede cu totul altfel, iar tu poti priza, intr-o clipa inefabila, explozia universala a vietilor tale.
Alo…
