Suspendarea taxelor de autorizare pe durata suspendării activității prin decizia autorităților locale
de Teodora Luca, Avocat Definitiv – C.A. Mihai Cătălin Luca
La data de 1 iulie 2020, în Monitorul Oficial 572 a fost publicată Ordonanţă de Urgenţă nr. 106 din 25 iunie 2020 pentru modificarea şi completarea legii energiei electrice şi a gazelor naturale nr. 123/2012, precum şi pentru modificarea unor acte normative.
Deși în aparență textul nu vizează domeniul jocurilor de noroc, în cuprinsul acestuia a fost inserată o dispoziție care se poate dovedi de mare interes pentru organizatorii de jocuri de noroc tradiționale, a căror activitate este suspendată în contextul măsurilor de prevenire și combatere a epidemiei de COVID 19, având în vedere că aceasta consacră în mod expres exceptarea societăților de la plata taxelor de autorizare pentru perioadele în care activitatea este suspendată.
Potrivit dispozițiilor art. iv) din O.U.G. 106/2020:
Taxele aferente autorizaţiilor de exploatare a jocurilor de noroc prevăzute în Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 77/2009 privind organizarea şi exploatarea jocurilor de noroc, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 246/2010, cu modificările şi completările ulterioare, nu sunt datorate de către operatorii care exploatează jocuri de noroc tradiţionale pe perioada stării de alertă, instituită prin Hotărârea Guvernului nr. 394/2020 privind declararea stării de alertă şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările şi completările ulterioare, prelungită prin Hotărârea Guvernului nr. 476/2020 privind prelungirea stării de alertă pe teritoriul României şi măsurile care se aplică pe durata acesteia pentru prevenirea şi combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, în care activitatea desfăşurată de aceştia este suspendată.
Starea de alertă instituită prin H.G. 394/2020 a fost prelungită succesiv după adoptarea actului normativ în discuție, prin H.G. 553/2020, H.G. 668/2020 și H.G. 782/2020, aceasta din urmă fiind în vigoare la data redactării prezentului articol.
Urmare a adoptării H.G. 782/2020, activitatea de jocuri de noroc tradiționale poate fi restricționată de autoritățile locale, în funcție de evoluția situației epidemiologice, potrivit dispozițiilor art. 6 din Anexa 3 la H.G. 668/2020, versiunea modificată:
„11. Activitatea cu publicul a operatorilor economici licenţiaţi în domeniul jocurilor de noroc este permisă în judeţele/municipiul Bucureşti unde incidenţa cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori.
12. Comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă din judeţele unde incidenţa cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori pot decide restricţionarea sau închiderea într-o localitate din zona de competenţă a activităţii operatorilor economici licenţiaţi în domeniul jocurilor de noroc, dacă incidenţa cumulată a cazurilor din această localitate, în perioada menţionată, trece peste pragul de 1,5/1.000 de locuitori.
13. Comitetele judeţene pentru situaţii de urgenţă din judeţele unde incidenţa cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mare de 1,5/1.000 de locuitori pot decide reluarea activităţii operatorilor economici licenţiaţi în domeniul jocurilor de noroc, dintr-o localitate situată în zona de competenţă, dacă incidenţa cumulată a cazurilor din această localitate, în perioada menţionată, este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori.”
În temeiul dispozițiilor legale anterior menționate, activitatea organizatorilor de jocuri de noroc a fost/este temporar suspendată în localitățile în care incidența cumulată depășește pragul de 1,5/1.000 locuitori.
În mod evident, pe durata suspendării activității, în temeiul actelor normative emise de autorități, taxele de autorizare aferente activităților afectate de măsurile de protecție sanitară nu sunt datorate de organizatorii de jocuri de noroc, sens în care sunt relevante dispozițiile art. iv) din O.U.G 106/2020, anterior citate.
Deși este neîndoielnic că dispozițiile art. iv) din O.U.G. 106/2020 consacră dreptul organizatorilor de a nu achita taxa de autorizare pentru activitățile / mijloacele de joc temporar restricționate, în lipsa unor dispoziții exprese, apreciem că urmează ca scutirea să fie aplicată conform regulilor generale, respectiv după cum urmează:
– Din valoarea taxelor de autorizare datorate în avans, trimestrial, de organizatorii de jocuri de noroc, se va deduce valoarea taxelor aferente perioadei în care activitatea nu a fost permisă, conform normelor sanitare;
– Pentru a determina valoarea taxelor aferente perioadei în care activitatea nu a fost permisă, se va calcula valoarea taxei lunare (1/3 din valoarea taxei trimestriale) și, ulterior, valoarea taxei de autorizare zilnică, prin împărțirea valorii lunare a taxei la numărul mediu de zile (30).
– În scopul de a determina valoarea taxei de autorizare aferente perioadei în care activitatea nu a fost permisă, valoarea taxei zilnice se va înmulți cu numărul de zile în care activitatea operatorului a fost suspendată, urmare a actelor normative ale autorităților locale.
– Valoarea astfel rezultată va fi dedusă din valoarea obligațiilor fiscale ale organizatorului, urmând a fi restituită acestuia sau regularizată prin compensarea creanței deținute de organizator cu alte obligații fiscale ale organizatorului.
Deși în spațiul public au fost lansate o serie de acuzații la adresa Guvernului, căruia i s-a reproșat că asigură facilități fiscale unui domeniu ne-esențial, într-o perioadă dificilă din punct de vedere financiar pentru întregul mediu economic, apreciem că acestea fac dovada unei analize superficiale a dispozițiilor constituționale, îngrijorătoare în contextul în care cei mai mulți dintre susținătorii acestei teorii sunt membrii ai Parlamentului.
În realitate, în condițiile în care dreptul organizatorilor de jocuri de noroc de exploatare a activității este restrâns conform deciziilor autorităților publice centrale sau locale, această situație în sine meritând a fi analizată din perspectivă constituțională în cadrul unui articol distinct, obligația de plată a taxei aferentă autorizației de exploatare, care potrivit însăși denumirii sale, este datorată în schimbul acestui drept, este la rândul său suspendată.
Prin urmare, art.iv) din OUG 106/2020 nu face decât să consacre principiul constituțional din cuprinsul art. 56 alin. 1 din Constiuția României.
Spre deosebire de impozite, care sunt datorate independent de existența unei contraprestații, taxele sunt condiționate de existența unei contraprestații din partea autorității publice.
În acest sens, Curtea Cosntituțională s-a pronunțat în rânduri diferite.
Astfel, prin Decizia nr. 141 din 14 decembrie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 21 decembrie 1994, Curtea a statuat că, „de principiu, o taxă are justificarea într-o prestaţie a unei autorităţi publice”.
În acelaşi sens este şi Decizia nr. 176 din 6 mai 2003, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 400 din 9 iunie 2003, prin care Curtea a reţinut că, „în conformitate cu principiile generale ale fiscalităţii, orice taxă instituită pentru persoane fizice sau juridice trebuie să fie urmată de un serviciu sau o lucrare efectuată în mod direct şi imediat de către organe sau instituţii publice”.Este de necontestat faptul că, potrivit art. 56 alin. (1) din Constituţie, cetăţenii au obligaţia să contribuie, prin impozite şi prin taxe, la cheltuielile publice, dar, în conformitate cu dispoziţiile alin. (2) al aceluiaşi articol, sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale. În acelaşi sens, prin Decizia nr. 3 din 6 ianuarie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 145 din 8 iunie 1994, Curtea a statuat că „[… ] fiscalitatea trebuie să fie nu numai legală, ci şi proporţională, rezonabilă, echitabilă şi să nu diferenţieze impozitele pe criteriul grupelor sau categoriilor de cetăţeni”. Rezultă că, în condiţiile în care ar exista o vădită disproporţie între taxa datorată şi serviciul public efectiv prestat, taxa nu a fost instituită în considerarea contraprestaţiei datorate de operatorul economic, instituţia publică ori serviciul public, ceea ce ar fi contrar art. 56 alin. (2) din Constituţie, potrivit căruia „Sistemul legal de impuneri trebuie să asigure aşezarea justă a sarcinilor fiscale” (în acelaşi sens statuează şi Decizia Curţii Constituţionale nr. 1.202 din 5 octombrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 743 din 8 noiembrie 2010).
Prin urmare, organizatorii de jocuri de noroc nu pot fi obligați la plata taxei aferente autorizației de exploatare pentru perioada în care activitatea a fost restrânsă, ca urmare a deciziei de suspendare a activității de jocuri de noroc.
