Corina Andreea Ciobanu

Procedura specială a ordonanței de plată – o modalitate rapidă și simplificată de recuperare a creanțelor

De Corina Andreea Ciobanu, Avocat Definitiv Colaborator
Luca Mihai-Cătălin Cabinet de Avocat

Având în vedere că în ultima perioadă, dat fiind contextul economic în care ne aflăm, tot mai mulți operatori economici întâmpină dificultăți în a-și recupera creanțele de la debitorii rău-platnici, în acest număr al revistei ne-am propus să vorbim despre procedura specială a ordonanței de plată, o modalitate rapidă și simplificată prin care creditorii pot obține de la instanțele de judecată un titlu executoriu prin intermediul căruia să îi constrângă pe debitori să își execute obligațiile de plată restante.
Procedura specială a ordonanței de plată se găsește reglementată în Capitolul IV, Titlul IX, art. 1014 – 1025 din Codului de procedură civilă și reprezintă, în linii mari, o alternativă a cererii de chemare în judecată având ca obiect pretenții bănești, creditorii având libertatea de a alege între demararea procedurii speciale a ordonanței de plată sau a procedurii de drept comun, în funcție de situația de fapt cu care se confruntă și de riscurile pe care sunt dispuși să și le asume, ambele proceduri prezentând atât avantaje, cât și dezavantaje.
Domeniul de aplicare al acestei proceduri speciale a ordonanței de plată este prevăzut în dispozițiile art. 1.014 din Codul de procedură civilă, conform cărora ordonanța de plată se aplică creanțelor certe, lichide și exigibile care au ca obiect obligații de plată a unor sume de bani ce rezultă din executarea unui contract civil, inclusiv din cele încheiate între un profesionist și o autoritate contractantă, constatat printr-un înscris ori determinat potrivit unui statut, regulament sau altui înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege. Prin excepție, conform alin. (2) al textului de lege anterior menționat, procedura ordonanței de plată nu este admisibilă și nu poate fi folosită de creditori pentru recuperarea creanțelor înscrise la masa credală a debitorului în cadrul procedurii de insolvență a respectivului debitor.
După cum se poate observa, definiția statuată de legiuitor limitează domeniul de aplicare al acestei proceduri speciale și condiționează admisibilitatea unei cereri de ordonanță de plată de îndeplinirea cumulativă a mai multor condiții pe care ne propunem să le analizăm în cele ce urmează.
În primul rând, în ceea ce privește izvorul juridic al creanței ce face obiectul cererii de ordonanță de plată, aceasta trebuie să rezulte fie dintr-un contract civil constatat printr-un înscris, fie dintr-un statut, un regulament sau un alt înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege.
Prin noțiunea de contract civil constatat printr-un înscris se înțelege fie un contract încheiat atât între persoane fizice, cât și între profesioniști, între o persoană fizică și un profesionist sau între un profesionist și o autoritate de natura celor arătate la alin. (3) din art. 1014, condiția fiind ca acest contract să fie încheiat în formă scrisă și, bineînțeles, semnat de toate părțile contractante.

Procedura specială a ordonanței de plată – o modalitate rapidă și simplificată de recuperare a creanțelor

În ceea ce privește obiectul contractului, acesta trebuie să stipuleze în sarcina uneia dintre părți o obligație de plată a unei sume de bani, putând fi vorba așadar de orice contract civil (prestări servicii, locațiune, vânzare, mandat, etc.) care presupune un „preț” în bani pe care debitorul este ținut să îl suporte în schimbul serviciilor sau bunurilor oferite de creditor. Drept urmare, procedura ordonanței de plată nu poate fi folosită pentru recuperarea creanțelor rezultate dintr-un contract de muncă sau dintr-un act administrativ, fiscal sau vamal.
Prin noțiunea de statut, regulament sau alt înscris, însușit de părți prin semnătură ori în alt mod admis de lege, se au în vedere situațiile în care relația juridică dintre părți nu este reglementată de un contract scris, obligația de plată a debitorului rezultând din alte tipuri de acte, care în principiu ar trebui fie să emane, fie să fie asumate prin semnătură de acesta.
Cu titlu de exemplu, precizăm că în această categorie sunt incluse pretențiile asociațiilor de proprietari față de locatari, pretențiile creditorului întemeiate pe facturi fiscale însușite prin semnătură de către debitori sau chiar nesemnate de către debitori, dar care îndeplinesc condițiile prevăzute la art. 277 din Codul de procedură civilă privind înscrisurile întocmite între profesioniști, cu mențiunea că practica instanțelor este împărțită în ceea ce privește admisibilitatea unei ordonanțe de plată întemeiată exclusiv pe facturi fiscale nesemnate de debitor, declarațiile de recunoaștere a creanțelor emanate de la sau însușite de debitori, cum ar fi extrasele de cont contabile transmise și semnate de către debitori în baza OMFP 2861/2009 pentru aprobarea Normelor privind organizarea şi efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor şi capitalurilor proprii, precum și orice altă recunoaștere de datorie consemnate în înscrisuri care emană de la organele judiciare, cum ar fi o declarație de martor sau o hotărâre judecătorească pronunțată într-un alt dosar.
În al doilea rând, dispozițiile legale prevăd că creanța constând într-o sumă de bani, existentă împotriva debitorului trebuie să fie certă, lichidă și exigibilă. Potrivit dispozițiilor art. 663 alin. (2) – (4) din Codul de procedură civilă, o creanță este considerată a fi certă atunci când existența acesteia rezultă în mod neîndoielnic chiar din înscrisurile constatatoare analizate mai sus, a fi lichidă atunci când obiectul ei este determinat într-o sumă fixă sau cel puțin determinabil, în sensul că înscrisul constatator al creanței cuprinde suficiente elemente astfel încât cuantumul acesteia să poată fi stabilit cu exactitate și exigibilă atunci când obligația de plată a debitorului a ajuns la scadență sau dacă acesta este decăzut din beneficiul termenului de plată potrivit art. 1417 din Codul civil.
Cu privire la cuantumul sau întinderea pretențiilor ce pot fi pretinse de creditor de la debitor pe calea acestei proceduri simplificate, dorim să precizăm că, potrivit reglementărilor în vigoare, prin cererea de ordonanță de plată se pot solicita, pe lângă debitul principal, și daune-interese precum penalități de întârziere care se vor calcula și achita de debitor până la data plății integrale a debitului principal sau orice alte cheltuieli suplimentare avansate de creditor în vederea recuperării sumelor neachitate la termen, cum ar fi cheltuielile ocazionate de transmiterea notificării de punere în întârziere.
În al treilea rând, suplimentar condițiilor de admisibilitate reglementate prin art. 1014 Cod de procedură civilă, prin art. 1015 al aceluiași act normativ, s-a prevăzut și condiția transmiterii unei somații de către creditor debitorului, anterior formulării unei cereri de ordonanță de plată. Astfel, creditorul are obligația de a comunica debitorului, prin intermediul unui executor judecătoresc sau prin scrisoare recomandată, cu conținut declarat și confirmare de primire, o somație/notificare de plată prin care îi va pune în vedere să achite sumele restante în termen de 15 zile de la primirea acesteia. Dacă debitorul nu plătește în termenul acordat, creditorul poate introduce cererea de ordonanța de plată, având obligația de a depune anexat cererii sale și dovada privind transmiterea somației.
Dorim să precizăm că, netransmiterea acestei notificări de plată sau neanexarea la cererea de ordonanță de plată a dovezilor privind comunicarea acesteia către debitor, poate duce la respingerea de către instanța de judecată a acțiunii intentate de creditor ca inadmisibilă, dat fiind caracterul de procedură prealabilă obligatorie a somației.
Potrivit alin. (2) al art. 1015 din Codul de procedură civilă, somația are valoarea unei puneri în întârziere a debitorului și întrerupe prescripția extinctivă. Conform regulii generale de drept comun, termenul de prescripție extinctivă este de 3 ani, ulterior expirării acestuia creanțele nemaiputând fi recuperate pe cale judecătorească. Însă, prin transmiterea somației către debitor, acest termen se întrerupe, urmând a începe să curgă un nou termen de prescripției de 3 ani, dar acest beneficiu reglementat în favoarea creditorului produce efecte doar dacă se introduce cererea de ordonanță de plată într-un interval de maxim 6 luni de la comunicarea somației către debitor, după cum se stipulează în art. 2540 din Codul civil.

Procedura specială a ordonanței de plată – o modalitate rapidă și simplificată de recuperare a creanțelor

Referitor procedura de judecată a unei cereri de ordonanță de plată, Codul de procedură civilă prevede că instanța competentă pentru soluționarea cererii este cea căreia îi revine competența judecării fondului cauzei în primă instanță, atât după materie și valoare, cât și din punct de vedere teritorial. Din punct de vedere material, dacă creanța dedusă judecății, fără a se lua în considerare penalitățile de întârziere, este până la 200.000 de lei inclusiv, competența va aparține judecătoriei, iar pentru sumele ce depășesc acest prag, competența va aparține tribunalului. În ceea ce privește competența teritorială, dacă părțile nu au stabilit prin contract competența unei anumite instanțe, caz în care acțiunea se va introduce pe rolul respectivei instanțe, se va aplica, în principiu, regula generală de competență teritorială, cererea de ordonanță de plată urmând a fi introdusă la instanța de la domiciliul/sediul debitorului.
Cererea de ordonanță de plată se timbrează, potrivit art. 6 alin. (2) din OUG nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru cu suma de 200 de lei, indiferent de valoarea pretențiilor formulate, aspect ce reprezintă un avantaj în comparație cu cererea de chemare în judecată de drept comun care se timbrează prin aplicarea unui procent din valoarea creanței dedusă judecării, ceea ce determină taxe de timbru de multe ori, considerabil mai mari decât suma de 200 de lei.
Cererea de ordonanță de plată trebuie să cuprindă în mod obligatoriu, pe lângă datele de identificare ale părților, suma ce reprezintă obiectul creanței, temeiurile de fapt și de drept ale obligației de plată, perioada la care se referă acestea precum și termenul la care trebuia făcută plata. La cererea de ordonanță de plată se vor atașa înscrisurile ce atestă cuantumul sumei datorate.
Judecarea cererii se face cu celeritate, potrivit dispozițiilor referitoare pricinile urgente, completul de judecată stabilind primul termen de judecată înainte de comunicarea cererii de ordonanță de plată către pârâtul debitor. În acest sens, citația va fi înmânată ambelor părți cu cel puțin 10 zile înainte de termenul de judecată. Pârâtului debitor îi va fi comunicată cererea de ordonanță de plată împreună cu citația și va avea obligația de a depune întâmpinare cu cel puțin 3 zile înaintea termenului de judecată, urmând ca reclamantul creditor să ia cunoștință de întâmpinare de la dosarul cauzei.
Un aspect important de precizat constă în aceea că, spre deosebire de procedura de drept comun, în procedura specială a ordonanței de plată, nedepunerea întâmpinării de către debitor poate și considerată, în funcție de împrejurările cauzei, o necontestare a creanței și o recunoaștere a pretențiilor formulate de către creditor. Nedepunerea întâmpinării nu duce automat la decăderea debitorului din dreptul de a contesta creanța dedusă judecării, însă deși debitorul poate contesta creanța pe tot parcursul judecății, dacă acesta nu a formulat întâmpinare sau nu a respectat termenul legal de depunere a acesteia, va fi decăzut din dreptul de a mai aduce dovezi în susținerea apărărilor sale și de a mai invoca excepții, în afara celor de ordine publică.
Potrivit dispozițiilor art. 1023 din Codul de procedură civilă, în cazul în care debitorul nu contestă creanța prin întâmpinare, instanța de judecată va emite ordonanța de plată în termen de cel mult 45 de zile de la introducerea cererii de către creditor, fără a se lua în calcul perioada necesară pentru comunicarea actelor de procedură și întârzierile cauzate de creditor. Legiuitorul a prevăzut acest termen pentru asigurarea soluționării cu celeritate a cererii privind ordonanța de plată, pe lângă dispozițiile speciale referitoare la citare și comunicarea actelor de procedură, în ipoteza particulară în care debitorul nu contestă creanța prin întâmpinare, fiind astfel decăzut și din dreptul de a mai administra probe în susținerea apărărilor sale.

Procedura specială a ordonanței de plată – o modalitate rapidă și simplificată de recuperare a creanțelor

Sub aspectul probatoriului ce poate fi administrat, arătăm că, spre deosebire de cererea de chemare în judecată de drept comun, în procedura specială a ordonanței de plată se pot administra doar înscrisuri, nefiind admisibile alte mijloace de probă, precum proba testimonială sau expertizele judiciare. Această limitare a probatoriului constituie un dezavantaj al ordonanței de plată, căci în cazul în care în etapa cercetării judecătorești, dacă apărările de fond formulate de debitor presupun administrarea unui probatoriu extins ce ar fi admisibil în procedura de drept comun, instanța de judecată va respinge cererea creditorului privind ordonanța de plată prin încheiere, care poate fi atacată de creditor ce calea cererii în anulare conform art. 1024 alin. (2) din Codul de procedură civilă, în termen de 10 zile de la comunicarea încheierii.
Totuși, în situația în care se respinge cererea creditorului pe motivul arătat anterior sau pentru că apărările debitorului sunt considerate întemeiate de către instanța de judecată, încheierea de respingere a cererii de ordonanță de plată nu are autoritate de lucru judecat, motiv pentru care creditorul va putea introduce cerere de chemare în judecată potrivit dreptului comun pentru a își recupera creanțele, desigur, cu suportarea unor noi taxe de timbru și asumarea riscului creșterii stării de insolvabilitate a debitorului său.
În cazul în care instanța de judecată, analizând înscrisurile de la dosar și susținerile părților, constată că cererea de ordonanță de plată de întemeiată, va emite o ordonanță de plată, ce constituie titlu executoriu, în care se precizează termenul și suma de plată. Potrivit dispozițiilor art. 1022 alin. (3), termenul de plată nu poate fi mai mic de 10 zile și nici mai mare de 30 de zile de la data comunicării ordonanței de plată, cu excepția cazului în care părțile convin asupra unui alt termen.
Împotriva soluției de admitere a cererii de ordonanță de plată, debitorul poate formula, în termen de 10 zile de la comunicarea hotărârii, cerere în anulare. Cererea în anulare se timbrează cu 100 de lei și se judecă, spre deosebire de calea de a atac a apelului împotriva hotărârii de drept comun, de un complet de 2 judecători de la instanța care a pronunțat ordonanța de plată, hotărârea pronunțată de acest complet de judecată fiind definitivă.
Considerăm important de precizat că formularea unei cereri în anulare nu duce la suspendarea executării ordonanței de plată, aceasta nepierzându-și caracterul de titlu executoriu, având autoritate de lucru judecat până la soluționarea cererii în anulare. Așadar, creditorul își va putea pune în executare hotărârea din primă instanță și va putea să își recupereze creanța chiar dacă debitorul a intentat calea de atac a cererii în anulare. Desigur că, în situația în care debitorul va avea câștig de cauză în fața instanței de control judiciar, creditorul va fi obligat să restituie acestuia toate sumele încasate ca urmare a punerii în executare a ordonanței de plată, motiv pentru care punerea în executare se face pe riscul creditorului.
În concluzie, apreciem că, dacă situația de fapt permite îndeplinirea condițiilor de admisibilitate ale unei cereri de ordonanța de plată, apelare la această procedură specială este recomandată operatorilor economici, date fiind avantajele conferite, precum taxa de timbru în cuantum fix de 200 de lei, caracterul de titlu executoriu, chiar fără a exista o hotărâre definitivă pronunțată și procedura rapidă de judecată care, în ipoteza în care creanța nu este contestată de debitor, prevede emiterea ordonanței de plată în termen de 45 zile de la introducerea cererii, toate aceste caracteristici răspunzând nevoilor operatorilor economici din această perioadă în care recuperarea creanțelor și acoperirea pierderilor generate de contextul economico-sanitar se impun a fi efectuate cu celeritate.

Procedura specială a ordonanței de plată – o modalitate rapidă și simplificată de recuperare a creanțelor
De Corina Andreea Ciobanu, Avocat Definitiv Colaborator
Luca Mihai-Cătălin Cabinet de Avocat