Teodora Luca

ORDINEA LEGALĂ ÎN VREMEA PANDEMIEI

De Teodora Luca, Senior Associate, Mihai Luca Law Off

Trăim vremuri pe care nu le putem compara cu nimic din ceea ce până de curând se definea drept ’’normal’’. Pare din ce în ce mai credibil că generația noastră va fi cea care își va raporta existența între înainte și după criza COVID.

Dacă pericolul sanitar apare a fi de necontestat, iar măsurile de protecție trebuie să fie adecvate riscului pe care SARS – COV2 îl reprezintă pentru sănătatea publică, considerăm că este de interes să analizăm, din perspectiva legală, dacă actele normative care restrâng exercițiul unor drepturi sunt compatibile cu dispozițiile constituționale.

Prin această analiză, nu ne propunem să contestăm oportunitatea măsurilor adoptate de autorități pentru combaterea epidemiei cu SARS-COV2, cu atât mai mult cu cât se prefigurează o adâncire a crizei sanitare în perioada imediat următoare, pentru înlăturarea căreia este nevoie de efortul nostru comun. Considerăm însă că se impune o atenție sporită a autorităților centrale și locale în emiterea actelor normative în această perioadă, mai ales că acestea afectează drepturi și libertăți ale cetățenilor.

Situația restrângerii unor drepturi este prevăzută de dispozițiile art. 53 din Constituție:
Art. 53: Restrângerea exercițiului unor drepturi sau al unor libertăți
(1) Exercițiul unor drepturi sau al unor libertăți poate fi restrâns numai prin lege și numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu și fără a aduce atingere existenței dreptului sau a libertății.

ORDINEA LEGALĂ ÎN VREMEA PANDEMIEI

În jurisprudența Curții Constituționale, s-a reținut în mod constant că ’’nu trebuie confundată instituția juridică a restrângerii exercițiului drepturilor și libertăților fundamentale, prevăzută de art. 53 din Constituție, cu instituția juridică a stării de urgență sau a stării de asediu, care își are temeiul în art. 93 din Constituție, “Măsuri excepționale”, căci, chiar dacă instituirea stării de urgență sau a stării de asediu poate avea drept consecință restrângerea exercițiului unor drepturi sau libertăți, sfera de aplicare a art. 53 nu se circumscrie numai situațiilor prevăzute de art. 93 din Constituție.”
Cu alte cuvinte, restrângerea exercițiului drepturilor și libertățlor fundamentale nu este condiționată de instituirea stării de asediu sau stării de urgență.

Totuși, în cuprinsul aceleiași Decizii a Curții Constituționale (nr. 872/2010), s-a reținut că ’’pentru ca restrângerea menționată să poată fi justificată trebuie întrunite, în mod cumulativ, cerințele expres prevăzute de art. 53 din Constituție, și anume:
– să fie prevăzută prin lege;
– să se impună restrângerea sa;
– restrângerea să se circumscrie motivelor expres prevăzute de textul constituțional, și anume pentru: apărarea securității naționale, a ordinii, a sănătății ori a moralei publice, a drepturilor și a libertăților cetățenilor; desfășurarea instrucției penale; prevenirea consecințelor unei calamități naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav;
– să fie necesară într-o societate democratică;
– să fie proporțională cu situația care a determinat-o;
– să fie aplicată în mod nediscriminatoriu;
– să nu aducă atingere existenței dreptului sau a libertății.’’

Conform dispozițiilor art. 1 alin. 2 din Legea 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, măsurile restrictive de drepturi precum și, după caz, cele de renunțare sau de relaxare a acestora se dispun cu respectarea principiului egalității de tratament juridic pentru situații identice sau comparabile.

Legea 55/2020 definește starea de alertă drept răspunsul la o situație de urgență de amploare și intensitate deosebite, determinată de unul sau mai multe tipuri de risc, constând într-un ansamblu de măsuri cu caracter temporar, proporționale cu nivelul de gravitate manifestat sau prognozat al acesteia și necesare pentru prevenirea și înlăturarea amenințărilor iminente la adresa vieții, sănătății persoanelor, mediului înconjurător, valorilor materiale și culturale importante ori a proprietății.

Potrivit art. 6 din Legea 55/2020, hotărârile prin care se declară ori se prelungește starea de alertă, precum și cele prin care se stabilește aplicarea unor măsuri pe durata stării de alertă cuprind:
a) baza legală;
b) perioada stării de alertă;
c) măsuri pentru creșterea capacității de răspuns, asigurarea rezilienței comunităților și diminuarea impactului tipului de risc necesar a fi aplicate, condițiile concrete de aplicare și destinatarii acestor măsuri;
d) instituțiile și autoritățile publice care pun în aplicare sau urmăresc respectarea aplicării măsurilor, după caz.

Ne-a reținut atenția art. 6 litera d) din lege, potrivit cărora în cuprinsul hotărârii prin care se instituie sau se prelungește starea de alertă trebuie să fie prevăzute autoritățile locale care pun în aplicare sau urmăresc aplicarea măsurilor, fără ca textul de lege să permită acestora restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți.

Cu toate acestea, în cuprinsul Anexei 3 Măsuri pentru diminuarea impactului tipului de risc Hotărârii Guvernului nr. 782/2020 (art. 9) este prevăzută în mod expres abilitatea comitetelor județene pentru situații de urgență să stabilească restricții de exercitare a activităților economice:
(…)
2. activitatea cu publicul a operatorilor economici licențiați în domeniul jocurilor de noroc este permisă în județele/municipiul București unde incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori;
3. comitetele județene pentru situații de urgență din județele unde incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori pot decide restricționarea sau închiderea într-o localitate din zona de competență a activității operatorilor economici licențiați în domeniul jocurilor de noroc, dacă incidența cumulată a cazurilor din această localitate, în perioada menționată, trece peste pragul de 1,5/1.000 de locuitori;
4. comitetele județene pentru situații de urgență din județele unde incidența cumulată a cazurilor în ultimele 14 zile este mai mare de 1,5/1.000 de locuitori pot decide reluarea activității operatorilor economici licențiați în domeniul jocurilor de noroc, dintr-o localitate situată în zona de competență, dacă incidența cumulată a cazurilor din această localitate, în perioada menționată, este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori;

Este însă legală delegarea către autoritățile locale a atribuțiilor Guvernului de a stabili restricționarea exercițiului unor drepturi și libertăți, astfel cum este aceea de a desfășura activitatea economică?
Pot fi considerate constituționale dispozițiile art.9 punctul 3 din Anexa 3 la Hotărârea Guvernului nr. 782/2020, care permit autorităților locale să stabilească într-o manieră discreționară dacă activitățile economice pot fi reluate sau nu, chiar dacă situația care a determinat aplicarea măsurii nu mai subzistă, respectiv incidența cumulată a cazurilor din această localitate, în perioada menționată, este mai mică sau egală cu 1,5/1.000 de locuitori?

ORDINEA LEGALĂ ÎN VREMEA PANDEMIEI

În opinia noastră, răspunsul este evident negativ. Câtă vreme dispozițiile art. 6 din Legea 55/2020 stabilesc neechivoc că măsurile pentru creșterea capacității de răspuns, asigurarea rezilienței comunităților și diminuarea impactului tipului de risc, condițiile concrete de aplicare și destinatarii acestor măsuri sunt stabilite în cuprinsul hotărârilor prin care se instituie sau se prelungește starea de alertă, este indubitabil că singura autoritate competentă să dispună aceste măsuri este Guvernul și nu autoritățile locale sau instituțiile sanitare, al căror rol se limitează la punerea în aplicare sau urmărirea respectării acestor măsuri.

În același sens, al nelegalității actelor emise de autoritățile locale (comitetele județene pentru situații de urgență sau comitetul municipiului București pentru situații de urgență), este de remarcat că nu poate stabili proporționalitatea măsurii cu situația care a determinat-o, câtă vreme în quasi-totalitatea lor hotărârile nu cuprind referiri la motivele de fapt care au determinat aplicarea restricțiilor (impuse uneori în pofida condiției ca incidența cumulată a cazurilor de îmbolnăviri să fie mai mare de 1,5/1000 locuitori) și nici durata acestora.

Având în vedere că, pentru a evita o criză sanitară de proporții, autoritățile publice centrale fac în mod constant apel la disciplină și respectarea regulilor, de care este nevoie neîndoielnic apreciem că ar fi de bun augur ca acestea să fie emise într-o manieră clară, previzibilă și, desigur, cu respectarea strictă a competențelor și a limitelor constituționale și legale.

Erorile săvârșite de autoritățile centrale sau locale în emiterea actelor normative care cuprind măsuri aplicabile pe durata stării de alertă creează dificultăți reale în aplicarea acestora de către destinatari; aceste erori, coroborate cu riscul desființării actelor normative de către instanțele judecătorești vor contribui la erodarea încrederii în autoritățile publice, cu efecte imediate de adâncire a crizei sanitare cauzate de SARS-COV2.
Sperăm însă că odată cu previzibila prelungire a stării de alertă printr-o nouă hotărâre, Guvernul României să îndrepte aceste erori și să reglementeze în mod corespunzător restricțiile aplicabile în domeniul economic, inclusiv, dar nelimitat la activitățile de jocuri de noroc.

ORDINEA LEGALĂ ÎN VREMEA PANDEMIEI
De Teodora Luca, Senior Associate, Mihai Luca Law Off