Importanța stimei de sine
De Oana Lis, Psiholog
Iubirea pe care o căutăm nu este altceva decât starea noastră naturală… Dacă ne curăţăm corpul, mintea şi sufletul, vom ajunge să realizăm asta. Pentru a experimenta iubirea de sine… trebuie să ne aducem aminte următoarele aspecte:
– la venirea pe această lume, ne-a fost dat un corp. Este datoria şi răspunderea noastră să avem grijă de el;
– la venirea pe această lume, ni s-a dat un intelect. Este răspunderea şi datoria noastră să-l folosim şi să-l dezvoltăm;
– dincolo de aspectele raţionale şi palpabile… ne vom găsi… regăsi Sinele nostru… Sinele nostru spiritual este cel ce dă sens vieţii noastre. Să învăţăm să avem grijă de el şi să facem tot posibilul să fim în contact cu el cât mai des cu puţinţă.
Esenţa iubirii de sine este să-ţi asculţi intuiţia, să înveţi să asculţi ceea ce îţi spune corpul despre nevoile pe care le ai, iar asta începe cu a te cunoaşte mai bine pe tine însuţi. Chiar nu poţi schimba nimic în bine în viaţa ta dacă nu te poţi iubi mai mult şi cu adevărat pe tine însuţi.
„ O persoană iubitoare trăieşte într-o lume iubitoare. O persoană ostilă trăieşte într-o lume ostilă. Tot ceea ce experimentezi este oglinda ta” (Ken Keyes).
Lucrul cu dezvoltarea iubirii de sine vine cu recompense imense, creează un mediu emoţional şi mental echilibrat, puternic şi plin de iubire. Acest mediu ne susţine apoi în tot ceea ce vrem să facem: ne susţine în a ne îngriji de sănătatea noastră fizică, în încrederea şi exprimarea de sine, în curajul de a ne asuma riscuri, în a lua proiecte noi, în a cere ceea ce avem nevoie în relaţiile noastre, în a fi din ce în ce mai puţini dependenţi de validare şi aprobare din partea celorlalti. Ajungem să avem o relaţie foarte puternică, sănătoasă şi plină de suport cu noi înşine.
La începutul călătoriei noastre în viaţă, cea mai importantă relaţie pe care o avem este cea cu părinţii noştri, după aceea, devenim mai conştienţi şi începem să ne creăm o legătură cu noi înşine şi aceasta devine punctul central de referinţă prin care experimentăm orice altă relaţie.
„ Sarcina ta nu este să cauţi iubirea, ci doar să cauţi şi să găseşti toate barierele dinăuntrul tău pe care ţi le-ai construit singur pentru a te feri de ea ” (Rumi).
Concepţia despre sine
Părerea pe care o avem despre noi, această evaluare, a calităţilor şi defectelor noastre este al doilea stâlp al stimei de sine. Nu este vorba doar de cunoaşterea de sine, importantă nu este realitatea lucrurilor, ci convingerea pe care o avem de a fi deţinători ai calităţilor şi defectelor, ai potenţialităţilor şi limitelor. Concepţia de sine pozitivă este o forţă interioară care ne permite să ne bucurăm de şansa noastră în ciuda adversităţilor.
Încrederea în sine
A treia componentă a stimei de sine, care în plus, se confundă adesea, este încrederea în sine. A fi încrezător înseamnă a considera că suntem capabili să acţionăm într-o manieră adecvată în situaţiile importante. Rolul încrederii în sine este primordial, în măsura în care stima de sine are nevoie de fapte.
Esenţa Sinelui nu trebuie confundată cu factorii externi. Factorii exerni pot acoperi esenţa sau o pot ajuta să strălucească, dar valoarea esenţei sinelui este constantă (adică, infinită).
– Oamenii îşi exprimă valoarea prin mijloace şi comportamente unice şi fiecare persoană, în esenţa sa, este întreagă, având toate calităţile necesare încă din stadiul embrionar.
– Fiecare persoană a fost creată să iubească şi să fie iubită.
– Fiecare are nevoie de confirmare (adică, de iubire…) pentru a se simţi o persoană valoroasă. Deci, toţi oamenii au nevoie de o sursă care să confirme faptul că sunt iubiţi, acceptaţi şi valoroşi.
Aşa cum a spus psihologul Abraham Maslow (1968) – „ Nevoia de iubire caracterizează fiecare fiinţă umană care s-a născut… Sănătatea psihologică este posibilă doar dacă esenţa sinelui… este… acceptată, iubită şi respectată.”– Aşadar, iubirea este importantă. Dacă nu ai primit-o de la ceilalţi, este bine să ţi-o oferi tu însuţi.
– Natura iubirii poate fi: un sentiment pe care îl trăieşti (o persoană în general îl recunoaşte atunci când îl întâlneşte)… o atitudine… căci iubirea doreşte mereu tot ce este mai bun pentru persoana iubită (de reţinut că iubirea pentru ceilalţi şi iubirea de sine nu se exclud reciproc… în mod ideal, atitudinea iubitoare le curprinde pe amândouă…)… poate fi… o decizie sau un angajament pe care le susţii în fiecare zi şi de asemenea, poate fi o abilitate care este cultivată.
– Iubirea necondiţionată se învaţă.
– Cel puţin trei surse susţin trăirea iubirii: părinţii, Sinele şi persoanele importante din viaţa fiecăruia. Teologii adaugă o a patra sursă esenţială – iubirea divină. Majoritatea teologilor susţin că iubirea lui Dumnezeu este necondiţionată, un dar al graţiei divine, mereu accesibilă şi, totodată, cea mai sigură bază pentru dezvoltare. Aşa că, acest fundament spiritual poate fi foarte folositor.
– Aşadar, cursul prudent al acţiuniii este să fii mai întâi responsabil pentru sursa iubirii pe care te poti baza: această sursă eşti TU!!! Și de asemenea, de acolo vine izvorul stimei de sine autentice.
– Precum valoarea, iubirea trebuie să fie necondiţionată, de neclintit în faţa eşecurilor temporare şi independentă de autoevaluările zilnice. Cu alte cuvinte, o persoană îşi poate spune, dacă este cazul: „Deşi azi am avut o performanţă scăzută, Eu tot mă iubesc!!!”
– Iubirea te face, de asemenea, să te simţi cineva! Nu te defineşte şi nici nu-ţi poate oferi valoare în plus. Doar te ajută să o conştientizezi, să o simţi şi să o apreciezi.
– Iubirea este fundamentul dezvoltării. Iubirea constituie atât solul, cât şi climatul necesar pentru dezvoltarea oamenilor.
– „Dacă nu ai avut părinţi iubitori, atunci mai bine ai fi învăţat să îţi fii părinte iubitor ţie însuţi.”
– Cel mai bun lucru pe care îl poţi face este să devii foarte bun în a fi tu…
– Toţi suntem la fel de valoroşi ca oameni. Valoarea nu este comparativă sau competitivă. Deşi cineva poate fi bun la sport, pe plan academic sau în afaceri, altcineva poate avea abilităţi sociale foarte bune şi toţi sunt valoroşi ca fiinţe umane.
– Esenţa umană, numită şi sinele esenţial, spiritual este precum cristalul, ale cărui faţete reflectă atât de frumos lumina soarelui…
– Dacă cineva a contribuit vreodată la starea de bine a altora sau a sa… în orice fel, puţin sau mult, atunci acea persoană a făcut ceva minunat şi se va simţi implinit.
– „ Noi considerăm aceste adevăruri evidente, că toţi oamenii sunt egali. Că ei sunt înzestraţi de Creator cu anumite drepturi inalienabile, că printre acestea sunt viaţa, libertatea şi căutarea fericirii” (Declaraţia de Independenţă a S.U.A., 4 iulie 1776).
Regula de aur este să te tratezi pe tine însuţi aşa cum ai trata un prieten bun sau o persoană iubită… şi să ai o stimă de sine autentică, venită din interior.
