Importanța stimei de sine
De Oana Lis, Psiholog
Cu toții știm și simțim parcă atunci când o persoană intră într-o încăpere dacă are stimă de sine sau nu. Se vede în felul în care stă, în felul în care merge, în privire, în tonul vocii, în fiecare comportament.
Dar să dezvoltăm puțin acest concept al stimei de sine, să vedem de unde vine și să învățăm să ne dezvoltăm stima de sine pentru că este foarte importantă în viața profesională și în viața personală, de asemenea.
„Cine se uită în afară, visează. Cine se uită în interior, se trezeşte.” – C.G. Jung.
„Cea mai puternică relaţie pe care o vei avea este relaţia cu tine însuţi.”– Steve Maraboli.
Este mai important să fim concentraţi asupra noastră decât asupra comportamentelor celorlalţi sau a evenimentelor care au cauzat anumite reacţii. Înţelesul pe care îl atribuim persoanelor şi evenimentelor pe care le întâlnim sunt cele care determină sentimentele şi comportamentul nostru. Inteligenţa emoţională este formată din patru elemente:
• Înţelegerea mai bună a propriilor emoţii.
• Gestionarea eficientă a propriilor emoţii şi creşterea semnificativă a calităţii vieţii.
• Înţelegerea mai bună a celor din jur şi o convieţuire cu un grad ridicat de confort.
• Crearea de relaţii mai bune, la toate nivelurile cu tine şi cu cei din jur, creşterea productivităţii şi a imaginii personale.
Daniel Goleman, în cartea sa Inteligenţă emoţională descrie conceptul de inteligenţă emoţională în complexitatea lui, punând un accent deosebit asupra capacităţii unei persoane de a face diferenţa între esenţial şi neesenţial, reuşind să aibă, în acest fel, relaţii sănătoase cu sine şi cu ceilalţi. Din punctul său de vedere, principalele componente sunt:
– conştientizarea de sine – a observa propria persoană şi a recunoaşte sentimentele personale, crearea unui vocabular al sentimentelor, cunoaşterea relaţiei dintre gânduri, sentimente şi reacţii;
– luarea de hotărâri personale – a examina acţiunile şi a recunoaşte consecinţele lor, a afla dacă la baza luării unei hotărâri se află un gând sau un sentiment, aplicarea acestor perspective în aspecte cum ar fi, de exemplu viaţa sexuală…;
– administrarea sentimentelor: a supraveghea dialogul cu sine pentru a detecta mesajele negative, cum ar fi descurajările interne, înţelegerea a ceea ce se află în spatele unui sentiment (de exemplu, suferinţa care accentuează mania), găsirea resurselor de a stăpâni temerile şi anxietăţile, mania şi tristeţea;
– stăpânirea stresului: a învăţa valoarea exerciţiului fizic, a imaginaţiei bine călăuzite şi a metodelor de relaxare;
– empatia: a înţelege sentimentele altora şi preocupările lor, precum şi a aborda situaţia din perspectiva lor, aprecierea diferenţei în felul în care oamenii simt faţă de anumite lucruri;
– comunicarea: a discuta în mod eficient despre sentimente: cum poţi deveni un bun ascultător şi cum poţi să pui întrebările cele mai potrivite – a distinge între ceea ce face sau spune cineva şi reacţiile sau judecăţile noastre despre asta – transmiterea unor mesaje care să înceapă cu Eu în loc de învinovăţiri;
– autodezvăluirea: a preţui deschiderea şi a pune încrederea la baza unei relaţii, a cunoaşte momentul când suntem în siguranţă şi putem vorbi despre sentimentele personale;
– acceptarea de sine: a ne simţi mândri şi a ne vedea într-o lumină pozitivă, a ne recunoaşte punctele forte, dar şi pe cele mai puţin bune;
– răspunderea personală: asumarea încrederii, recunoaşterea consecinţelor, deciziilor şi acţiunilor, acceptarea sentimentelor şi dispoziţiilor personale, ducerea la capăt a promisiunilor sau implicarea totală (de exemplu la învăţătură);
– afirmarea: recunoaşterea preocupărilor şi sentimentelor fără mânie sau pasivitate.;
– dinamica de grup: cooperarea, capacitatea de a şti când şi cum să conducem pe cineva şi când este nevoie să urmăm pe cineva;
– rezolvarea conflictelor, modelul de tip – toată lumea câştigă- pentru negocierea unei situaţii.
Stima de sine şi iubirea de sine
Stima de sine este una din dimensiunile fundamentale ale fiinţei noastre, este un fenomen discret, impalpabil, complex, pe care uneori uităm că este integrat fiinţei noastre.
Conceptul de stimă de sine ocupă un loc foarte important în Occident, mai ales în S.U.A., unde cuvântul „self-esteem” face parte din limbajul curent. Verbul – a estima - provine, de fapt din latinescul – estimare -, – a evalua -, a cărui semnificaţie este dublă, în acelaşi timp, – a determina valoare a- şi –a avea o părere despre…-.
Părerea noastră despre noi înşine este vitală pentru echilibru nostru psihologic. Atunci când este pozitivă, ne permite să acţionăm eficient, să ne simţim bine în propria piele, să facem faţă dificultăţilor existenţei. Însă, atunci când este negativă, provoacă numeroase suferinţe şi neplăceri, care ne perturbă viaţa noastă cotidiană.
A avea încredere în sine, a fi sigur pe sine, a fi mulţumit de sine…există o multitudine de termeni şi expresii implicate în limbajul curent pentru a putea desemna stima de sine. De fapt, fiecare din acestea se referă la unul dintre multiplele sale aspecte.
Stima de sine este formată din trei ingrediente… iubirea de sine, concepţia despre sine şi încrederea în sine.
Iubirea de sine este elementul cel mai important… a ne iubi cu adevărat, în ciuda defectelor şi limitelor, în ciuda eşecurilor şi înfrângerilor.
Această iubire de sine nu trebuie să depindă de performanţele noastre. Iubirea de sine depinde, în mare parte, de dragostea pe care ne-a împărtăşit-o familia noastră, atunci când eram copii şi de –hrana afectivă- care ne-a fost împărţită cu dărnicie sau nu… Iubirea de sine vine…din plin…exersând-o…
Când iubirea de sine lipseşte, toate domeniile vieţii suferă: relaţiile de cuplu şi cele interpersonale, viaţa profesională, sănătatea şi aspectul fizic, etc… Nu putem trăi o viaţă în care să fim şi să ne simţim împliniţi… dacă nu avem o relaţie pozitivă cu noi înşine…
(continuarea în numărul viitor)
