EGO-ul nostru e bun sau rău!?
De Oana Lis, Psiholog
Ego-ul ne este prieten sau dușman!?
În primul rând. Ego-ul pur și simplu ESTE!
El se referă din punct de vedere psihologic la o construcție mentală care ia naștere prin individualizarea unei persoane. Cuprinde toate credințele despre propria persoană, despre ceilalți și lumea întreagă în raport cu propria persoană.
*Indiferent despre ce vorbim, vorbim despre noi înșine.* (Hugh Prather)
Ego-ul se construiește încă de când suntem copii, prin preluarea credințelor și ideilor, conceptelor din exterior, preluate în funcție de propriile afinități și daruri personale.
*Spiritul unui om este sinele lui. Acea entitate care este conștiința lui. A gândi, a simți, a judeca, a acționa sunt funcții ale Egoului.* (Ayn Rand)
Egoul se bazează pe ideea de identitate, de Eu, diferit de ceilalți. Dar oare suntem noi atât de diferiți unul de celălat? Când de fapt noi preluăm foarte mult din mediul în care am fost crescuți, de la părinții noștrii, de la frații noștrii, de la bunicii noștrii, de la dascălii noștrii, etc. Cred că răspunsul potrivit stă în echilibru.
Pentru că deși ne putem identifica uneori cu Egoul. El nu ne reprezintă în totalitate și un Ego poate ascunde adevărata personalitate a unei persoane.
*Egoul se bazează pe familiar. Este reticent să experimenteze necunoscutul, care este însăși esența vieții.* (Deepak Chopra)
E foarte interesant de observat întâlnirea dintre Ego și iubire. Cum o persoană atunci când se îndrăgostește, sau prin iubirea de propriul copil, poate deveni altruist, poate renunța la Sine, pentru a dărui celuilalt.
Un Ego puternic atunci când își întâlnește iubirea idealistă poate suferi o transformare.
*Căsătoria este unirea a doi Eu.* (A. Kallarakkal)
Uneori, chiar Egoul poate interveni într-o relație, mai ales, la o anumită vârstă, când sunt formate toate credințele, programele mentale, tabieturile, mecanismele de apărare ale fiecăruia, întâlnite cu cele ale partenerului, pot duce la o dispută, dacă nu se ajunge la un compromis.
*Faptul că-i judeci pe alții face ca Egoul tău să crească. De aceea oamenilor le place să vorbească despre greșelile altora – le dă sentimentul că ei sunt corecți.* (Osho)
Deci, e mai ușor să vedem în celălat, decât în noi înșine…
*Egoul este un aisberg. Topiți-l. Topiți-l prin iubirea voastră profundă, astfel încât să dispară, iar voi să redeveniți parte integrantă din marele ocean.* (Osho)
Egoul va interpreta acțiunile și limbajul partenerului în funcție de propriile credințe și de mediul în care s-a născut și a trăit și prin tot ce a preluat din relațiile trecute, trăindu-le. La fel, și celălat partener. Poate apărea, de exemplu, atunci când se întâmplă îndrăgostirea, poate apărea la unii oameni cu un trecut din zona asta, în care au mai experimentat poate în copilărie așa ceva, poate apărea frica de abandon, de suferință, de implicare. Și atunci Egoul ne poate fi un dușman, nu un aliat.
*Nu ai de ales. Trebuie să-ți lași Egoul în prag înainte de a intra în dragoste.* (Kamad Kojouri)
Gânduri precum: corpul meu, mintea mea, averea mea, soția mea, copiii mei, angajații mei, toate astea sunt ale mele și trebuie să fiu fericit vin din Ego și uneori descoperim că toate acestea nu ne împlinesc cu adevărat. Uneori tocmai detașarea de Ego ne poate aduce liniștea sufletească.
Deci, Egoul are și aspecte absolut necesare pentru dezvoltarea noastră ca oameni, ca specie și pozitive, dar și cu efect negativ, prin exagerări.
Problema nu este Egoul în sine, ci identificarea cu el tot timpul.
*A trăi doar pentru sine este o boală. Egoismul este rugina Egoului.* (Opere complete, ed.1970.)
Pentru că suntem în aceeași măsură unici și irepetabili, prin tot ceea ce suntem și am devenit, dar în aceeași măsură, punctiform, suntem toți, cum se zice, o apă și-un pământ.
Deci, cum să facem să ducem vieți frumoase, să ne aducă valoare nouă, dar în același timp să aducem plus valoare și celor din jur, impactându-le viețile în bine?
*Dragostea? Universul redus la două stele…copulative.* (Costel Zagan)
Să ne concentrăm pe lucrurile frumoase, pe ceea ce ne face nouă bine, pentru că atunci când noi suntem bine, putem oferi și celorlați din preaplinul nostru…
*Am renunțat la mărginitul Eu, nemărginindu-mă-n ține.* (Ionuț Caragea)
Să putem să ne integrăm și acceptăm și la noi dar și la ceilalți…și părțile bune și mai puțin bune…Să ne ținem în echilibru Egoul, cunoscându-ne cu adevărat pe noi , cu tot ceea ce ne face puternici, dar și vulnerabili.
*Dragostea e dăruire deplină.* (Fănuș Neagu)
Egoul este ca umbra, care ne urmărește toată viața și apare din când în când, important e să-l acceptăm așa cum e și să tindem la mai bine, asta e firea umană, să vrea mereu mai mult, dar e frumos să tindem la a deveni mereu o versiune cât mai bună a noastră…
Vă doresc un Ego plăcut! Cu drag, Psiholog Oana Lis.
