Abordarea domeniului Jocului Responsabil devine tot mai complexă, în anumite țări existând adevărate echipe de cercetători care, cu sprijinul autorităților și al operatorilor deopotrivă, identifică sursele potențialelor probleme de comportament și propun soluții sau planuri care pot ajuta jucătorii, în majoritatea situațiilor. Și mai interesant, aceste studii sau proiecte de cercetare nu sunt cazuri izolate și nu rămân fără ”voce”: sunt de cele mai multe ori prezentate și recomandate ca bune practici și devin norme cu valoare deontologică.
”Cred că educația joacă cel mai important joc în acest echilibru – sursa problemei, politici de joc responsabil, soluții. Nu mai este niciun secret că jocurile de noroc, la fel ca orice altă sursă de distracție, pot alimenta comportamente latente în anumiți consumatori, comportamente care trebuie identificate nu doar în manifestarea lor, ci în sursa primară, uneori de natură biologică. Etiologia problemelor jucătorilor se transformă, încet încet, într-un subiect de cercetare, motiv pentru care ROMBET încurajează și sociologi, antropologi și psihologi români să fie parte a acestui proces complex. Contribuțiile lor sunt extrem de importante – mai mult, sunt parte necesară a oricărei soluții. Voința noastră, a industriei, nu poate funcționa fără un fundament științific”, declară dl. Dan Iliovici, vicepreședinte ROMBET.
Recent, un grup de cercetători canadieni a clasificat factorii de risc pentru jucători în două categorii: biologici și de mediu social.
Prima categorie, cea a factorilor biologici, împarte jucătorii între extreme:
Jucători cu autocontrol vs. cei cu un comportament impulsiv;
Jucători care evită riscul vs. cei care caută riscul;
Jucători predispuși unor probleme vs. cei cu un fond (genetic) echilibrat.
Cealaltă categorie, a mediului social (inclusiv familial și al prietenilor apropiați), enumeră factorii de risc identificați în studiu într-o for mulă mult extinsă, evidențiind complexitatea fenomenului. De exemplu, oamenii de știință cred că până și un mediu sau tip de viață stresant poate genera anumite probleme de joc la consumatori. Odată clasificate ”sursele” sau contextual favorabil, cercetătorii spun că factorii care ”consolidează” apariția unei probleme sunt: cunoașterea eronată sau lipsa totală a informațiilor despre jocurile de noroc, jocul ca înlocuitor sau sursa de alimentare a unei nevoi psihologice și recompensa ”timpurie” la anumite categorii de jocuri.
Acum, devine și mai interesantă clasificarea tipurilor de prevenție.
– Prevenția primară este un proces de a împiedica indivizii din categoria generală a populației să devină jucători cu probleme.
– Prevenția secundară este procesul de a preveni dezvoltarea problemelor legate de jocurile de noroc la persoanele cu factori de risc.
– Prevenția terțiară este procesul de a opri și eventual inverse problemele existente la anumiți jucători, proces similar tratamentului.
Cu toate acestea, cercetătorii recunosc că practica poate fi ușor diferită.
În primul rând, accentul se pune pe inițiativele destinate prevenirii dezvoltării sau declanșării problemelor generate de jocuri de noroc (adică a prevenției primare și secundare), mai degrabă decât concentrării mai generale asupra inițiativelor destinate reducerii daunelor asociate jocurilor de noroc.
Această strategie se bazează pe presupunerea că intervenția care împiedică în mod eficient problemele va avea, de asemenea, efecte benefice asupra reducerii prejudiciului cauzat jucătorilor fără probleme.
În al doilea rând, inițiativele sunt în general grupate în funcție de modul în care acestea ar trebui să funcționeze. Inițiativele educaționale au rolul de a schimba cunoștințele, atitudinile, convingerile și abilitățile personale, pentru a preveni problemele potențiale cauzate de jocurile de noroc. Inițiativele de politică vizează prevenirea problemelor generate de jocurile de noroc prin modificarea regulilor de context general, privind disponibilitatea / accesul la și furnizarea de jocuri de noroc.
Devine evident că inițiativele educaționale sunt cele mai eficiente forme de a preveni apariția problemelor la jucători. Oamenii de știință pun pe prim plan familia și modul în care acest mediu abordează diversele probleme cu care se confruntă adolescenții, una dintre cele mai vulnerabile categorii.
Apoi, sunt campaniile educaționale, despre care cercetătorii cred că ar trebui obligatoriu să conțină:
Încurajarea „cunoașterii limitelor” sau a „jocului responsabil”
Avertismente despre potențiala dependență de jocurile de noroc
Identificarea semnelor / simptomelor la jucătorii cu probleme
Informații despre locul în care pot fi ajutați (cabinete, linii telefonice de consiliere etc.)
Asigurarea că sunt clar și corect prezentate adevăratele șanse de câștig la jocurile de noroc
În fine, trebuie subliniat faptul că, utilizând campanii de informare și conștientizare, recurgem la modalități relativ ieftine de a furniza mesaje de prevenție unei mari părți a populației și sunt destinate să contrabalanseze eforturile comerciale ale operatorilor pentru promovarea produselor lor.