Cazinoul din Vatra Dornei
Primul cazinou construit în România va fi reabilitat după 30 de ani
Sursa: scvd.ro, adevarul.ro
Cazinoul din Vatra Dornei este o clădire construită în perioada 1896-1898 în orașul Vatra Dornei, situat pe str. Republicii nr. 5, între Parcul balnear și râul Dorna. Clădirea, numită și Cazinoul Băilor sau Pavilionul Central al Băilor, a îndeplinit de-a lungul timpului mai multe funcțiuni: sală de jocuri de noroc, sală de concerte și spectacole, precum și club muncitoresc.
Clădirea a revenit în patrimoniul Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților la data de 14 octombrie 2004. Arhiepiscopia a alocat 16,5 milioane lei pentru scoaterea din paragină și transformarea în muzeu.
„Trăim un paradox frumos, prin faptul că beneficiarul restaurării clădirii-monument istoric din Vatra Dornei este Arhiepiscopia Sucevei și Rădăuților, iar utilitatea acesteia va fi de a servi martor viitoarelor generații prin transformarea într-un Centru muzeal și cultural al ortodoxiei române. Patrimoniul bizantin și post-bizantin este unul important în țara noastră și trebuie conservat și valorificat. Orice demers de salvare a patrimoniului, care merită să fie valorificat turistic”, a declarat Bogdan Gheorghiu, ministrul culturii în momentul în care a fost demarat proiectul de reabilitare.
Cazinoul din Vatra Dornei este prinul cazinou din România. A fost inaugurat în mod oficial la 10 iulie 1899.
Aprobarea pentru construirea unui cazinou la Vatra Dornei a fost acordată în urma intervenției primarului Vasile Deac la împăratul Franz Joseph al Austriei. În timpul audienței, primarul l-a convins pe monarh de necesitatea construirii unui cazino pentru turiștii veniți la băi.
O parte din banii pentru construcția cazinoului au fost strânși prin chetă publică, la care a contribuit însuși împăratul Franz Joseph, iar o altă parte au fost împrumutați printr-o bancă vieneză. Proiectul a fost realizat de către arhitectul vienez Peter Paul Brang, iar lucrările au început în anul 1896 și s-au încheiat în 1898. Cazinoul a fost construit în stil eclectic, cu unele note ale Renașterii germane. Din punct de vedere arhitectonic, ea seamănă cu Cazinoul din Baden. În interior se aflau trei policandre de cristal de Murano, la început cu lumânări, apoi cu becuri.
În cazinou se afla o sală de teatru, o bibliotecă, un restaurant, o cofetărie, spații de utilitate publică.
Clasificat drept monument istoric, vestitul cazino din Vatra Dornei era foarte cunoscut în secolul trecut.
După 1 Decembrie1918, terenul pe care se afla cazinoul a intrat în reconstituirea Fondului Bisericesc al Bucovinei, în contul reparațiilor de război pe care Austria a fost nevoită să le plătească României.
Începând din anul 1936 au fost realizate o serie de lucrări de modificare funcțională a clădirii. Astfel, scena din sala de reprezentații a cazinoului a fost modificată, iar în spatele cazinoului s-a amenajat în 1937 o terasă cu vedere spre parcul balnear.
În timpul celui de-al doilea război mondial, clădirea cazinoului a fost folosită de armatele germane în scopuri militare. În dimineața zilei de 29 septembrie 1944, în timpul retragerii din Vatra Dornei a ultimelor unități militare, clădirea cazinoului și mai ales spațiile interioare au suferit distrugeri importante. Începând din primăvara anului 1945 au fost realizate o serie de lucrări de reparații și renovare.
După instaurarea în România a regimului comunist, Cazinoul a fost naționalizat și transformat în club muncitoresc și centru al stațiunii balneare. În această clădire se țineau ședințe de partid sau întâniri sindicale, dar și campionate naționale de șah.
În prima parte a anului 1986, s-a început efectuarea unor lucrări ample de renovare a clădirii și de remodelare a perimetrului din vecinătate. Revoluția din decembrie 1989 a surprins șantierul în plină activitate. Lucrările nu au mai fost continuate din lipsă de fonduri și ca urmare a schimbării repetate a proprietarilor. Dupa 1990 cladirea cazinoului a apartinut mai multor ministere si autoritati. Cazinoul din Vatra Dornei a fost retrocedat Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, prin Hotărârea de Guvern nr. 437 din 14 octombrie 2004, elaborată în urma analizării cererii de către Comisia specială de retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România. La momentul retrocedării, clădirea cazinoului era o ruină.
