INFORMAŢII DESPRE JOCUL DE NOROC COMPULSIV
Programul „Joc Responsabil” se extinde şi în alte localităţi decât Bucureşti.
De Leliana Pârvulescu, Psiholog
Toamna îşi face simţită prezenţa din ce în ce mai mult şi ne împinge spre reflectare, spre noi începuturi, spre planuri pentru viitor. Este momentul cel mai bun pentru cei care au probleme cu jocul de noroc, să considere această toamna, un nou început. În special că am o veste bună. Programul „Joc Responsabil” se extinde şi veţi avea posibilitatea să accesaţi cabinete de psihoterapie şi în alte localităţi decît Bucureşti.
Specialiştii programului vă stau la dispoziţie, puteţi obţine informaţii, consilere, sfaturi. Accesaţi site-ul www.jocresponsabil.ro. Veţi găsi acolo ceea ce vă interesează. Important este să aveţi încredere că veţi fi cei mai importanţi pentru specialiştii programului.
Dar să ne amintim ce este jocul de noroc şi ce se întîmplă în timp ce joci. Pentru că cel mai important lucru de menţionat este că doar la anumite persoane pot apărea probleme.
În aceste pagini vei găsi informaţii despre joc, despre noroc şi despre dependenţă de joc, pe care aici o vom numi şi joc patologic. Aceste rînduri şi altele care vor urma au ca scop sintetizarea aspectelor fundamentale aflate la baza activităţilor constând în jocuri de noroc şi a eventualelor excese cu care se confruntă anumite persoane.
Veţi constată cu siguranţă că unele informaţii vă sunt cunoscute, altele însă vor fi complet noi.
Ce este jocul?
„Jocul este o activitate universală care priveşte nu doar toate fiinţele umane ci şi multe specii animale. Documentarele despre natură prezintă adesea pui de animale care se joacă între ei. Cine a avut în casă o serie de pui de câini sau pisici a putut să observe direct acest fenomen. Fiinţele umane nu se lasă mai prejos, de altfel este binecunoscut faptul că jocul este o activitate plăcută şi gratificantă dar şi structurantă, în sensul că facilitează dobândirea şi dezvoltarea unor importante capacităţi personale şi sociale.
Sporturile sunt un exemplu de jocuri competitive: copilul care le practică învaţă multe lucruri care îi vor fi utile în viaţă: să respecte regulile şi ierarhiile, să socializeze şi să colaboreze într-un scop comun (în special în sporturile de echipă), să depună un efort susţinut pentru îmbunătăţirea propriilor performanţe, să suporte deziluziile şi frustrările, să accepte înfrângerile. Competiţia este un element prezent în multe jocuri de cărţi, în biliard, în şah, în jocul de dame, în jocurile de masă.
În unele din aceste jocuri contează în principal abilitatea, în altele există şi o componentă de noroc uneori foarte însemnată. Abilitatea este acea calitate pe care o persoană o dobândeşte progresiv prin exerciţiu şi practică: deşi unii indivizi fac dovadă unor talente deosebite şi reuşesc să atingă niveluri de excelenţă (aşa-numiţii campioni), oricine îşi poate îmbunătăţi performanţele prin antrenament, cel puţin până la un anumit nivel.
Jocurile de rol, de tipul „să ne prefacem că tu eşti … iar eu sunt…”, ajută copilul să se exprime, să gândesacă abstract (acest lucru îl face la un nivel mai complex un puşti de o anumită vârstă), să vadă lucrurile dintr-o perspectiva care nu este cea proprie, să înţeleagă diferenţa dintre realitate şi reprezentare. Aceste jocuri sunt baza unor arte precum filmul şi teatrul.
Există jocuri în care scopul este stimularea la copil, dar adesea şi la adult, a unor senzaţii psihofizice de excitare: leagănul, montagne rousse-ul. Dacă aceste activităţi ating niveluri de stimulare intense (ne gândim de exemplu la unele atracţii din parcurile de distracţii) pot să-i atragă pe unii, dar vor fi evitate de alţii care percep stimulările extreme ca deranjante. În aceste cazuri aspectul gratificării este obţinut din simplă stimulare psihofizică, în absenţa aspectelor simbolice prezente în tipurile de joc decrise anterior.
Norocul are influenţă în jocul de noroc?
Unele jocuri se bazează pe noroc, pe întâmplare. Jocul cu zaruri, de exemplu, este mecanic şi se bazează doar pe succesul aruncării zarurilor; jocul de cărţi are o componentă de noroc şi una de abilitate, dar cu cât un jucător e mai puţin abil în joc, cu atât mai mult componenta întâmplătoare (altfel spus cărţile pe care i le rezervă soarta) va influenţa rezultatul partidei.
Jocul de noroc este un joc în care norocul este predominant şi care prevede un pariu, o miza în bani sau în alte valori. În acest context, termenul „noroc” face referire la o activitate riscantă: în jocul de noroc elementul întâmplător este fundamental în timp ce abilitatea contează puţin sau deloc, şi de aici provine riscul. Dimpotrivă, în cazul în care componenta întâmplătoare ar fi marginală, nu am vorbi despre un joc de noroc ci despre un joc de abilitate.
Jocul de noroc este în măsură să determine schimbări ale stării mentale şi fizice a persoanelor, de exemplu este stimulant şi excită jucătorul din punct de vedere psihofizic: punerea în joc a unei anumite sume cu posibilitatea de a obţine mai mult dar şi de a rămâne fără nimic provoacă un fior care poate fi gratificant pentru unii dar deranjant pentru alţii. Cine apreciază în mod deosebit astfel de stimulări ar putea să caute provocări tot mai intense, pariind sume din ce în ce mai mari şi deci riscând mai mult. Într-o ipotetică partidă de fotbal între o echipa foarte capabilă şi o altă a cărei inferioritate la capitolul tehnică este recunoscută, este posibil să pariezi pe echipa cu mai mari şanse de a învinge, dar câştigul final ar fi foarte mic întrucât câştigul obţinut este cu atât mai nesemnificativ cu cât este mai uşor pronosticul. Dacă însă pariezi pe echipa cotată cu mici şanse de a învinge ai putea, în cazul unui câştig improbabil, să obţii un câştig mult mai mare. Aşteptarea rezultatului s-ar caracteriza printr-un fior şi printr-o excitare superioară, dar probabilitatea de a pierde ar fi la fel de ridicată. Fie că jucătorul caută fiorul fie că speră într-un câştig, va tinde să parieze unde există o mai mare probabilitate de a pierde.
Cu alte cuvinte, excitarea costă bani.
Jocurile de noroc pot să se bazeze exclusiv pe noroc (ruletă, zarurile, jocurile electronice, loteriile, Răzuieşti şi câştigi …) sau pot să includă o anumită cotă de abilitate (multe jocuri de cărţi). Firmele care produc şi furnizează jocurile (le vom numi „banca”) elimină pe cât posibil componenta de abilitate pentru că acest lucru garantează câştiguri mai ridicate şi mai ales previzibile. De altfel, dacă jocul este reglementat doar de legile întâmplării, banca este în măsură să calculeze uşor propriile aşteptări în materie de încasări, în schimb dacă rezultatul partidelor este determinat şi de prezenţa altor variabile, de exemplu abilitatea jucătorilor, acestea reprezintă pentru bancă o veritabilă necunoscută.
