de Ana Maria CALANCEA și Teodora LUCA – CA Mihai Luca

(Continuare din numărul trecut)

SANCȚIUNI
Sancțiunea se aplică în limitele prevăzute de actul normative și trebuie să fie proporțională cu gradul de pericol social al faptei săvârșite, ținându-se seama de împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, precum și de circumstanțele personale ale contravenientului și de celelalte date înscrise în procesul-verbal.

Sancțiunile contravenționale principale sunt:
Avertismentul;
Amenda contravențională
Obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității
Limita minimă a amenzii contravenționale este de 25 lei, iar limita maximă nu poate depăși:
a)100.000 lei, în cazul contravențiilor stabilite prin lege șI ordonanță;
b)50.000 lei, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale Guvernului;
c)500 lei, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor județene ori ale Consiliului General al Municipiului București;
d)2500 lei, în cazul contravențiilor stabilite prin hotărâri ale consiliilor locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și ale sectoarelor municipiului București.
Sumele provenite din amenzile aplicate persoanelor juridice în conformitate cu legislația în vigoare se fac venit integral la bugetul de stat, cu excepția celor aplicate, potrivit legii, de autoritățile administrației publice locale și amenzilor privind circulația pe drumurile publice, care se fac venit integral la bugetele locale ale unității/subdiviziunii administrativ-teritoriale în care contravenientul își are domiciliul sau sediul, după caz.

Complementar, organul constator poate dispune aplicarea următoarelor sancțiuni:
a) confiscarea bunurilor destinate, folosite sau rezultate din contravenții;
b) suspendarea sau anularea, după caz, a avizului, acordului sau a autorizației de exercitare a unei activități;
c) închiderea unității;
d) blocarea contului bancar;
e) suspendarea activității agentului economic;
f) retragerea licenței sau a avizului pentru anumite operațiuni ori pentru activități de comerț exterior, temporar sau definitiv;
g) desființarea lucrărilor șI aducerea terenului în starea inițială.

PLÂNGEREA CONTRAVENȚIONALĂ
Procesul-verbal de constatare a contravenției și aplicare a sancțiunii poate fi contestat în termen de 15 zile de la momentul înmânării sau comunicării procesului-verbal.
Partea vătămată poate face plângere numai în ceea ce privește despăgubirea, iar cel căruia îi aparțin bunurile confiscate, altul decât contravenientul, numai în ceea ce privește măsura confiscării.
Termenul de 15 zile este un termen de decădere astfel că, expirarea acestuia atrage pierderea dreptului de a mai promova plângerea contravențională.
Sub sacțiunea anulării, plângerea contravențională trebuie să cuprindă toate elementele cererii de chemare în judecată, astfel cum sunt prevăzute de art. 194 Cod procedură civilă (elementele de identificare ale părților, descrierea obiectului cererii, descrierea motivelor de fapt și de drept pe care se întemeiază, arătarea dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere și semătura părții).
Cererea se depune în atâtea exemplare câte sunt necesare pentru comunicare și un exemplar pentru instanță.
In mod excepțional, petentul poate fi repus în termenul de formulare al plângerii contravenționale, numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor cauze temeinic justificate, astfel cum prevede art. 186 Cod procedură civilă.
Plângerea contravențională se depune la judecătoria în a cărei circumscripție a fost săvârșită contravenția. In cazul introducerii plângerii la o altă judecătorie, plângerea nu va fi respinsă ci, va fi înaintată, pe cale administrativă, instanței competente.
Referitor la întinderea competenței instanței de judecată, menționăm faptul că judecătoria în circumscripția căreia a fost săvârșită contravenția este competentă să efectueze controlul asupra aplicării și executării sancțiunilor contravenționale principale și complementare.
Astfel, instanța este competentă să analizeze legalitatea și temeinicia procesului-verbal în sensul de a stabili dacă aplicarea sancțiunilor contravenționale a fost legală și temeinică.
Instanța nu va putea așadar să aplice sancțiuni contravenționale dacă acestea nu au fost menționate în cuprinsul actului sancționator și nici să reîncadreze în drept fapta contravențională.
Judecătoria va fixa termen de judecată, care nu va depășI 30 de zile, și va dispune citarea contravenientului sau, după caz, a persoanei care a făcut plângerea, a organului care a aplicat sancțiunea, a martorilor indicați în procesul-verbal de contravenție sau în plângere, precum și a oricăror alte personae în măsură să contribuie la rezolvarea temeinică a cauzei.
Instanța competentă să soluționeze plângerea, după ce verifică dacă aceasta a fost introdusă în termen, ascultă pe cel care a făcut-o și pe celelalte persoane citate, dacă aceștia s-au prezentat, administrează orice alte probe prevăzute de lege, necesare în vederea verificării legalității și temeiniciei procesului-verbal, și hotărăște asupra sancțiunii, despăgubirii stabilite, precum și asupra măsurii confiscării.
In cazul în care petentul este nemulțumit de dezlegarea dată de către instanța de fond, acesta poate ataca numai cu apel hotărârea prin care s-a soluționat plângerea, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Până la soluționarea definitivă a plângerii contravenționale, efectele procesului verbal sunt suspendate de drept.
Procesul verbal de constatare și sancționare a contravențiilor necontestat sau hotărârea judecătorească definitivă, prin care s-a respins plângerea contravențională reprezintă titlul executoriu în temeiul căruia se execută măsurile sancționatorii.