Jocurile de noroc sunt o formă de divertisment, nu o sursă de câștig

0

Leliana Pârvulescu

Jocul reprezintă o formă de activitate specifică omului, este un element al naturii umane. De asemenea, trebuie considerată o etapă fundamentală a copilăriei, prin care copilul poate satisface anumite nevoi necesare dezvoltării armonioase și pozitive și dobândirea de noi competențe.
Jocul, de fapt, joacă un rol major în dezvoltarea sentimentului de auto-eficacitate, de auto-afirmare și de formare a caracterului copilului. El se măsoară cu propriile limite, își dă seama de propriile sale calități și potențial, perfecționează abilități cum ar fi creativitatea, imitația și schimbul de roluri. Cu toate acestea, jocul nu este doar o prerogativă a copilului, ci continuă să mențină un rol important de compensare, de îndepărtare a tensiunilor și a agresiunii, chiar și la vârsta adultă. Din această perspectivă, prin urmare, predomină aspectul distractiv și plin de satisfacții prin care subiectul întrerupe rutina zilnică. Dimensiunea jocului devine o componentă atât de importantă în existența omului, încât devine legitim să se vorbească despre homo ludens, omul care joacă, precum și despre homo faber, omul producător, care demonstrează în viață esența lui de sapiens și dimensiunea esențială de a face.
Dacă termenul joc se referă la orice activitate care are drept scop recrearea și petrecerea timpului liber, atunci când vorbesc de jocuri de noroc înseamnă activitățI care nu mai includ competența jucătorului, ci doar soarta șI profitul. Această distincție poate fi exprimată prin situația în care prevalează șansa câștigului și a profitului. Jocul adulților este considerat în aspectele sale pozitive ca fiind un element distractiv, în care ne refugiem să nu cedăm ritmurilor frenetice și stresante ale vicisitudinilor zilnice. Uneori, însă, experiența jucăușă poate deveni atât de entuziastă, cât și de omniprezentă încât nu este altceva decât o oază de fericire și perfecțiune. Jocul de noroc poate deveni patologic cu costuri individuale și sociale îngrijorătoare.
Cauza exactă a ludopatiei (comportamentul compulsiv față de jocul de noroc) este în prezent necunoscută. Ca și în cazul majorității afecțiunilor psihiatrice, se crede că apariția dependenței de jocurile de noroc patologice este legată de interacțiunea nefavorabilă a factorilor biologici, genetici șI de mediu (în special față de componenta relațională, familială, socială și profesională).
Ceea ce pare, totuși, sigur este rolul de promovare al anumitor factori de risc. Elementele principale care pot crește probabilitatea de a deveni jucători problematici sau patologici, cu comportament compulsiv sunt legate de prezența altor patologii sau tulburări psihiatrice, cum ar fi anxietatea, depresia, tulburările de personalitate (de exemplu tulburarea de personalitate border line), alcoolismul sau abuzul de substanțe, tulburarea de hiperactivitate cu deficit de atenție (ADHD) și comportamentele compulsive.
Un alt factor favorizant este legat de vârstă. S-a constatat că jucătorii cei mai problematici se află în grupa de vârstă cuprinsă între 20 și 50 de ani.
Bărbații au mai mult tendința să joace și să dezvolte dependență, decât femeile. Femeile tind să fie mai puțin atrase de jocurile de noroc și să dezvolte ludopatia mai târziu în viață, de obicei în legătură cu stările de anxietate-depresie, tulburarea bipolară, nemulțumirea, singurătatea și retragerea socială. În general, femeile dezvoltă dependență mai repede decât bărbații.
Caracteristicile personalității, cum ar fi: spiritul competitiv semnificativ, tendința de a lucra mai multe ore pe zi fără a avea nevoie (workholism), agitație / hiperactivitate, tendința de a se plictisi repede sunt alți factori favorizanți pentru dezvoltarea comportamentului compulsiv.
Persoanele care au un comportament compulsiv față de jocurile de noroc se caracterizează prin incapacitatea de a rezista dorinței de a paria și de a încerca jocuri în care există posibilitatea teoretică de a câștiga, cu un risc relativ modest sau altfel acceptabil în raport cu pierderea unică.
Jucătorul este condus să caute din nou același sentiment tot mai des, cu un mecanism care poate determina dependența.
Înclinația spre jocurile de noroc patologice poate fi exacerbată de perioadele de dificultate șI de stres la locul de muncă (pierderea sau deteriorarea condițiilor de muncă, redundanță, pensionare etc.) sau în familie (divorțul, doliul, boala unei rude apropiate etc.) sau caz de debut / agravare a anxietății netratate și a stărilor depresive.
În aceste situații, jocurile de noroc devin o formă de compensare temporară pentru nemulțumire și preocupări în alte contexte. Soluția aparentă, totuși, de a folosi jocul de noroc ca și o evadare se dovedește a fi nepotrivită, provocând probleme relaționale, profesionale și economice suplimentare, precum și o deteriorare suplimentară a stării de spirit.
Riscul pe care jucătorul îl poate avea nu este numai pierderea necontrolată a resurselor economice și/sau a resurselor familiale, ci și renunțarea la activitățile zilnice normale precum studiu și munca.
Acesta este motivul pentru care Asociația Joc Responsabil prevede niveluri de asistență, cu referire la servicii de prevenire, tratament și reabilitare a persoanelor afectate de dependența de jocuri de noroc.
Pentru majoritatea jucătorilor compulsivi, în mod paradoxal, scopul pariului nu este câștigul însuși, ci excitarea care rezultă și cu cât este mai mare riscul, cu atât emoția este mai mare până când ajunge la punctul de a pierde. Spre deosebire de aceștia, jucătorii care se opresc atunci când pierderea devine mare sau fixează un buget limitat dincolo de care nu ar trebui să treacă pot păstra jocul în sfera distracției.
Leliana Valentina Pârvulescu este psiholog în cadrul programului Joc Responsabil dezvoltat de Asociația Joc Responsabil.