Să înțelegem jocul… cu Leliana Pârvulescu
Îmi place să mă așez pe undeva, în mijlocul aparatelor și să mă las absorbită de atmosfera de acolo în încercarea de a înțelege ludopatia. Despre acest concept vreau să vă vorbesc în rândurile care urmează. Este legat de ce se poate întâmpla într-o sală de joc.
Uneori poate apărea independent de ce ne dorim noi și mi se pare potrivit să fim pregătiți pentru o eventuală situație de acest tip.
Ludopatia este incapacitatea de a rezista impulsului de a juca la slot machine sau la ruletă, de a face pariuri, intr-un mod exagerat, care poate afecta activitatea celui care se încadrează între ludopatici. Cine intră în această stare nu poate face altceva, decât să joace și să dorească să prelungească cât mai mult această experiență.
Vă propun să vorbim tocmai de ludopat sau jucătorul pathologic. Este cel care joacă, indiferent dacă pierde sau câștigă. Pentru el conteaza să joace…..până pierde tot.
Ceea ce îmi propun prin împărtășirea semnelor pe care le vedem la aceste persoane, este ca voi cei din jurul lor să le identificați și să îi sfătuiți să conștientizeze prin ce trec, să accepte că uneori se poate întâmpla și să caute ajutor.
Așadar, ce poate fi în mintea aceluia care joacă în felul acesta? O dorință intensă de a repeta senzațiile pe care le încearcă acolo, apoi își oferă motive pentru care joacă, cum ar fi să refacă ce a pierdut, în lumea specială din sala de joc.
Unul din primele semnale de alarmă este cel al manifestării dezinteresului pentru prietenii care nu au aceeași preocupare de a juca și pentru ocupațiile din viața de zi cu zi. Pierderea în mod gradual a capacității de autolimitare a timpului rezervat jocului de noroc este un alt semn al dezvoltării unui posibil comportament ludopatic.
În același timp, în mintea lui, jucătorul își repetă că “joacă doar pentru a-și recupera banii pe care i-a pierdut, “ pentru că are nevoie de bani pentru familie”, pentru că “ i-ar scoate pe prieteni la bere”, etc.
Pe lângă aceste gânduri, jucătorul patologic manifestă și o alterare a percepției timpului, nu își dă seama când și cum trece timpul. Nu se deslipește de slot machine sau de sala de pariuri nici măcar pentru a merge să mănânce, să bea apă, rămâne acolo ca și cum ar fi într-o transa de hipnoză.
Îi este teamă să părăsească locul, pentru a nu rata momentul în care ar câștiga.
Pus în situația în care pierde banii, jucătorul patologic nu se oprește, continuă să joace convins că în scurt timp vă câștiga, recurge la diferite ritualuri care îi aduc aceeași convingere.
Însă frecvența apariției unei personae ludopate într-o sală de joc sau în săli de pariuri este destul de mică.
Nu același lucru se poate spune despre jocul on line. Din păcate, apariția necontrolată a jocurilor de noroc și a pariurilor on line ar trebui să tragă un semnal de alarmă pentru ca periculozitatea dezvoltării și apariției ludopatiei este crescută. Este simplu pentru orice minor să acceseze de pe computer sau de pe telefonul mobil aplicații în acest sens.
Acest tip de joc se numește m-gambling, “m” vine de la mobil și după cum spuneam atrage îngrijorător de mult adolescenții și minorii.
Minorii au ca și caracteristică a vârstei o percepție fragilă asupra realității și pot fi ușor influențați de gândirea magică, având credința că totul este posibil, că pot deveni bogați și influenți ușor și repede.
Nu se întâmpla acest lucru în sălile organizate în mod legal, controlate, în care accesul minorilor este interzis, unde există posibilitatea de accesare a unor programe speciale așa cum este “Joc Responsabil” susținut de Romanian Bookmakers – asociația care reprezintă organizatorii de pariuri sportive din România și Romslot– organizatorii sălilor cu slot machine.
Ajutorul pe care îl oferă programul constă în psihoterapie, recomandată fiind cea cognitiv comportamentală.
Terapia de grup este de asemenea folosită cu success în cazul tratării ludopatiei, metoda celor 12 pași fiind una dintre cele mai uzuale.
În derularea unei psihoterapii sunt trei faze importante pe care doresc să le detaliez și anume : prima, este cea în care jucătorul devine conștient de situația în care se află, a doua este cea în care recunoaște problema de fond, gândurile, comportamentul care duc la jocul compulsiv, iar a treia este cea în care are loc schimbarea informațiilor mentale negative, care conduc la jocul patologic și substituirea acestora cu informații pozitive.
În ceea ce privește faza a doua, aș vrea să fac o precizare legată de problema de fond. Un comportament care se identifică cu jocul patologic, este determinat de o problemă adiacentă veche sau nouă, care există în mintea sau în viața persoanei respective.
Ar putea fi o decepție în dragoste, o pierdere a unei persoane dragi, o insatisfacție pe plan profesional, etc. Dacă problema rămâne nerezolvată, apare tendința spre evadare din problemă, care se poate manifesta în abuzul de alcool, substanțe, jocuri de noroc sau pariuri.
Sigur, pot fi o varietate de motive, specifice structurii de ersonalitate a fiecărui individ. Un studiu realizat de Universitatea din Harvard a arătat că în multe cazuri jucătorii patologici prezintă alterări ale sistemului care reglează dopamina, o substanță implicată în transmiterea plăcerii.
De asemenea, studiul a mai prezentat elemente care arată că aceștia au un deficit al capacității de inhibare, și al arhivării amintirilor, precum și o activare minoră a anumitor zone ale creierului, care coordoneaza emoțiile.
Sunt astfel atrași de joc cei care caută senzații puternice, însoțite de un nivel ridicat de excitație sau cei pentru care este dificil să își exprime emoțiile și sentimentele. Cei introvertiți, cu o stimă de sine scăzută sunt mai predispuși, conform studiului să își acopere nevoia prin jocul de noroc.
Un rol important pentru a depăși un eventual comportament de joc patologic îl au cei care sunt în apropierea persoanei care trece prin starea respectivă. Familia, prietenii, apropiații.
Ei au nevoie de indicii pentru a recunoaște starea și pentru a ști cum să acționeze. Este unul din elementele pe care le ofera programul Joc Responsabil despre care vorbeam mai devreme.
Ce să facă și cum să acționeze soția, soțul sau prietenul unui jucător patologic.
Așadar, tu care ai putea să ai un soț sau un prieten de care ești preocupat, pentru că îl vezi sau îl auzi că are un anumit comportament specific unor probleme patologice legate de jocul de noroc, în mod repetat, pe care nu știi dacă să îl încadrezi acolo, ai acum, citind aceste rânduri, posibilitatea să înțelegi dacă soțul sau prietenul tău are nevoie de ajutor.
Voi menționa, din perspectiva coordonatorului acestui program câteva din aceste indicii.
CE E BINE SĂ FACI:
Este util în a vorbi cu jucătorul, furnizindu-i toate informațiile pe care le știi despre jocul patologic, exprimă-ti preocuparea și determină-l să accepte ajutor de specialitate.
Fă în așa fel, încât toată familia să conștientizeze că ludopatia este patologică și că se poate trata.
Organizează timpul în așa fel încât să îl ocupe pe jucătorul patologic, întrun mod constructiv.
Verifică situațiile în care jucătorul cere bani împrumut și încearcă să împiedici nevoia acestuia de a se împrumuta de bani.
Ajută-l să întrerupă prieteniile cu alți jucători compulsivi.
Caută un specialist, un program care oferă soluții în astfel de cazuri.
CE NU E BINE SĂ FACI:
Să nu crezi că este vorba despre ceva facil, din ludopatie nu se iese de unul singur, nu este suficientă dorința puternică a celui care joacă sau a apropiaților.
Este aproape întotdeauna necesar ajutor din exterior.
Nu subevalua problema, crezând că este doar o pasiune pasageră, care poate trece.
Nu da bani jucătorului.
Nu sublinia în mod excesiv episoadele negative sau recăderile dacă jucătorul patologic face eforturi să își schimbe comportamentul.
Este de multe ori de mare effect ajutorul familiei și a persoanelor apropiate.
Faptul că jucătorul nu se simte singur, că are în jurul lui oameni cu care poate vorbi deschis și care îl înteleg, are importanță în susținerea unui program de terapie și duce implicit la succesul acesteia.
Până data viitoare, când voi adduce din nou povești din sălile de joc, trăiți liber!
