Cât de mare este bucuria jucătorului atunci când pariul e câstigat?
de Leliana Pârvulescu – Psiholog
Poate cât un sac de bani, sau doi. Cât de intensă e satisfacția atunci când, la câteva tastări ale slot-machine-ului, apare linie?
Probabil la fel de intensă e și plăcerea unui joc cu tensiune mare, încheiat sub semnul norocului, chiar și după un timp destul de apăsător. Ai studiat evoluția jucătorilor, ai simțit echipa și iată scorul pe care l-ai intuit, felicitări ! Așadar, vă propun să acordăm puțin timp situațiilor pozitive, îmbucurătoare, care fac spiritul jucătorului să aiba o stare de bine.
Însă până să ajungem la rezultate bune, evident trebuie muncit, trebuie făcut un efort. Și spun că e de muncit pentru că, în același registru cu care v-ați obișnuit, vom analiza jucătorul de noroc care s-a atasat de aparate, de masa de ruletă, de biletul de pariu: jucătorul dependent și recuperarea lui.
Florentin a apelat linia “Joc responsabil” la mijlocul verii trecute, când nu doar canicula îl sleia de puteri ci și ceva din interiorul lui, din inima lui neagră în formă de pică. Neagră de pică, dar cu o formă armonioasă, care promitea disponibilitate și cooperare. Iată, avem forma, acum să cunoaștem fondul.
Respectând un tablou al trăsăturilor dependentului de joc de noroc, îmi mărturisește că suferă din cauza timpului prea larg pertrecut în sala de joc și a banilor care nu mereu se întorceau în buzunarul lui. Înșiruirile de fructe se roteau până și în visele lui, trăia în sala de joc chiar în pat fiind, în somn. Pare hilar poate, pentru unii, însă până și mersul la piață îi crea necazuri pentru că acolo revedea real ceea ce se obișnuise să privească virtual, pe ecranul aparatului de joc: fructele pentru el nu mai erau o sursă de vitamine, de vigorare, erau simbolul unei dependețe care își cerea atenția. Iar Florentin i-o acorda, cu plăcere, cu năduf, cu disperare, cu speranță, cu ură. Un carusel de emoții amestecate făcea piruete în capul lui. Amețitor !
Fire modestă, cu puțini prieteni, dar buni, căuta împrejurările condimentate de distracție. Cu măsură, în perfect acord cu simplitatea lui. Tovarășul lui nu-i era doar partener de mici escapade ci și confident, iar pentru că legătura între ei era destul de strânsă, au apărut și mărturiile de suferință. Așa cum se întâmplă între prieteni. Omul acesta, care îi era drag, fusese luat de valul jocului de noroc și dus undeva departe, în largul oceanului dependenței, unde fiecare nou joc aduce apă în plus. Naufragiatul confident îi vorbea, plutind în derivă despre cum nu poate să ajungă la mal, să redevină un jucător responsabil.
Florentin, spirit salvator, i-a întins o mână de pe puntea vasului însă nesațul cu care l-a apucat prietenul lui, aflat la apă, l-a tras și pe el peste bord. Acum erau doi dependenți. Unul mai vechi și unul mai nou, ambii căutând salvarea.
În numeroasele reveniri cu apeluri telefonice am aflat de la Florentin detaliile de viață. Lumea în care el se afla și calitățile personale îi ofereau posibilitatea unor câștiguri. Ocazionale, dar bune. Iar când ai o sumă de bani bună, tentația să o dublezi sau să o triplezi e mare. Mai ales atunci când efortul nu e unul covârșitor, așa cum e la slot-machine.
Câștiguri existau, nu o dată s-a întors acasă cu mai mulți bani decât avusese înainte. Dar plăcerea te face să revii, că doar de asta, după o gură de apă de izvor mai vrei un litru, sau doi. Florentin ajunsese să ducă la amanet bijuteriile mamei. Le-a recuperat de câteva ori. Acum le poartă altcineva, o persoană pe care nici el, nici mama lui nu o cunoaște și n-a văzut-o vreodată. Împrumuturile creșteau, prietenii începeau să-l ocolească. Doar creditorii îl căutau.
Recuperarea lui a mers pe două paliere: unul de recâștigare a stimei de sine, a încrederii în propria persoană iar cel de-al doilea pe motivarea spre evoluție și reconfigurare a planului personal de viață. Am construit exerciții pentru el, pliate pe nevoile și istoricul său de viață, prin care am reușit să-l fac să se redescopere, să-și amintească de calitățile pe care le avea și să investească în altele noi, de care nu avea habar că le deține. Suna periodic, tot mai încântat, să-mi transmită rezultatele. Dintr-un om care multă vreme mergea pe stradă cu privirea în pământ, Florentin acum privea cu încredere înainte.
E o muncă să ridici privirea unui om dărâmat, dar se pare că, pe lângă alte exerciții, cel în care i-am cerut să urmărească becurile stâlpilor de iluminat a dat roade.
A reușit să lege o prietenie amoroasă cu o domnișoară, și-a îmbunătățit relația cu mama lui, căreia acum îi scrie nu doar rânduri ci și versuri și s-a reangajat.
Și nu ne-am oprit aici: Florentin a depășit zona personală în care evolua și și-a dedicat, de câteva ori timp și pentru comunitate. Simple gesturi de natură civică au adus beneficii nu doar vecinilor săi ci și lui. Acum se simte capabil, puternic, autonom și folositor celor din jur. Și cât de onorant e să te simți util și important pentru ceilalți !?!
Iată, am vorbit despre un fost dependent, un caz reușit de recuperare, dar care însă a presupus efort și disponibilitate din partea jucătorului.
Îi mulțumesc lui Florentin că a acordat încredere ajutorului meu și că poate duce mai departe mesajul: dependența de joc de noroc poate să dispară.
