Primul pas în rezolvarea unei probleme este să o identifici, sau să recunoști că o ai. În multiplele demersuri făcute de ROMBET privind politicile de Joc Responsabil, am stat de vorbă cu mai mulți psihologi, care ne-au spus că, la unii jucători, prima problemă e să admită că au… o problemă.
Îndrumați prin consiliere psihologică sau nu, jucătorii au acum o opțiune firească, lipsită de orice constrângere, când vine vorba de a controla anumite comportamente adictive: autoexcluderea din sistemele de joc.
Una dintre primele țări în care am studiat acest proces este Marea Britanie. Comisia de Gambling din Marea Britanie (Gambling Commission UK) – omoloaga Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc din România – explică pe larg procedurile și „publicul țintă”: persoanele care doresc „să renunțe la jocuri pentru cel puțin 6 luni și vor să fie sprijinite în decizia lor de a se opri”.
Interesant este că toate companiile care oferă servicii de gambling în locații autorizate și licențiate (jocuri tip arcade, pariuri, bingo și cazinouri) sunt obligate să facă parte din ceea ce se numește schema multi-operator de autoexcludere, astfel încât doritorul, odată înscris într-o asemenea bază de date, să nu mai poată fi admis în nicio locație, a niciunei companii. Beneficiul este că autoexcluderea funcționează pe tipuri de activități de gambling, în loc de a fi autoexclus de la fiecare operator în parte. Odată ce acordul privind autoexcluderea este agreat de operator – și toate clauzele și condițiile îi sunt clar prezentate solicitantului – compania are obligația să închidă contul, să returneze clientului banii rămași în contul respectiv și, mai mult, să șteargă datele personale din orice bază de date asociată acelei activități.
La noi în țară, lucrurile stau puțin altfel, jucătorul are multiple opțiuni de autoexcludere, care încep de la 7 zile, 1 lună, până la o autoexcludere permanentă, dar care totuși îi dă jucătorului șansa ca după 6 luni să-și reconsidere poziția. De asemenea, deșI există discuții în această direcție, suntem foarte departe de o schemă multi-operator precum cea din Marea Britanie. Iar subiectul sensibil – de păstrare a datelor cu caracter personal – va fi tratat cu mai multă seriozitate începând cu jumătatea acestui an, când intră în vigoare Directiva Europeană 679 / 2016, care reglementează mai strict accesul și folosirea datelor cu character personal de către companii.
Comisia de Gambling din Marea Britanie își propune să extindă acest procedeu și pe zona de online, anunțând că o platformă similară celei pentru jocurile landbased va fi lansată în această primăvară.
Acest “acord de autoexcludere” este tratat cu mare seriozitate de ambele părți. Sau, dacă vreți, seriozitatea este autoimpusă. În contextul în care există posibilitatea de a juca în “anonimat”, Comisia și operatorii britanici s-au gândit la modalități de a preveni acest lucru, ceea ce e o chestiune asumată “contractual”. De cealaltă parte, totul se bazează pe bunele intenții ale jucătorului, în primul rând, creditat cu un capital de încredere de participanții comerciali la schema multi-operator de autoexcludere.
Asociația Americană de Gaming (American Gaming Association) statuează diferit, în funcție de stat, procedurile de autoexcludere.
De exemplu, procedura este complicată și dură în statul american Illinois (odată admis în baza de date a „autoexclușilor”, solicitantul nu mai are dreptul la joc timp de 5 ani și, odată trecută această perioadă, trebuie să prezinte certificate medicale și rezultatele examinării psihologice asociate testării dependenței de joc, pentru a fi repus în… drepturile jucătorilor) și mai… relaxată în Indiana, unde jucătorul face o cerere de a nu mai fi primit într-o anumită locație și cam asta e tot.
Un studiu realizat de Consiliul pentru Joc Responsabil din Canada (Centre for the Advancement of Best Practices – “Best Practices For Self Exclusion Reinstatement And Renewal”) în martie 2016 subiecți intervievați în cazinourile din Austria, Germania șI Elveția – unde există, de asemenea, proceduri de autoexcludere, arăta că 76% dintre cei care au cerut să fie excluși din bazele de date ale operatorilor au făcut-o pentru că au “pierdut prea mulți bani”, 60% ca “măsură preventivă”, iar 54% pentru că au “pierdut controlul”. Studiul e cel puțin interesant, pentru că arată cum programele de autoexcludere au trecut, treptat, de la modelul contrângerii la cel al asistenței individuale: ajutorul acordat direct jucătorului prin punerea lui în legătură cu centre de suport și consilieri pe joc responsabil.
“Aparent, e simplu, însă în spatele acestui proces stă o adevărată armată de specialiști care filtrează și analizează informații, comitete și organisme de validare, aprobare și evaluare, medici, psihologi și analiști comportamentali și așa mai departe. E o colaborare inter-organisme și inter-departamentală incredibilă, pentru că e un mecanism care trebuie să funcționeze, altfel jucătorul nu simte rezultatele acestui proces și se poate obține chiar rezultatul invers.
Poate nu ar strica să începem o discuție și pe acest subiect, la nivel național, mai ales că tot spunem că industria jocurilor de noroc e încă… tânără în România. Avem șansa să facem ceva bine, de la zero, ca să-i ajutăm pe cei curajoși, care admit că au o problemă pe care vor s-o rezolve”, a declarat dl. Bogdan Coman, director executiv ROMBET.
