Unul dintre cele mai dramatice, mai savuroase şi mai populare genuri de poker din lume, Texas Hold’em, este jocul despre care s-au scris un număr impresionant de pagini în ziare, reviste, cărţi şi pe internet.
Istorie
Locul său de naştere este Robstown, Texas, iar data apariţiei a fost fixată undeva la începutul anilor 1900. Jocul a fost introdus în Las Vegas în 1967, de către un grup de jucători texani, printre care şi legendarul Doyle Brunson. Timp de câţiva ani Hold’em se putea juca numai la Golden Nugget Casino din Downtown Las Vegas şi, din păcate, nu foarte mulţi oameni cu bani serioşi jucau pe atunci Hold’em. Abia în 1969, profesioniştii din Vegas au fost invitaţi să joace Texas Hold’em la intrarea Cazinoului Dunes (acum demolat). În acelaşi an a fost organizat primul turneu de poker, iar în cărţi intrase şi „proba” de Hold’em, jocul devenind ulterior principalul eveniment din cadrul turneului. În anii următori, Hold’em s-a răspândit şi în afara Nevadei, ajungând în cele din urmă vedeta meselor de joc din întreaga lume. Popularitatea sa a luat amploare în anii 2000, graţie expunerii masive în televiziune, internet şi în literatura populară.
MIZA ŞI JOCUL
O masă completă de Texas Hold’em este formată în general din nouă sau zece participanţi, dar se poate juca şi cu mai puţin, pentru o mână scurtă (minim doi jucători). Pentru începerea jocului se împarte câte o singură carte fiecărui participant, iar cel care are cartea cea mai mare va fi primul dealer. După fiecare mână, butonul alb al dealer-ului se mută către stânga, pentru ca toţi cei de la masă să ajungă în această postură.
Scopul principal al jocului este acela de a realiza cea mai bună combinaţie de cinci cărţi din cele de pe masă, întoarse de dealer, şi numite community cards, (acestea putând fi folosite de toţi participanţii la joc), şi cele două aflate în faţa fiecărui jucător, cu faţa în jos, numite şi Istorie History
hole cards. Cele cinci community constituie diferenţa faţă de Stud sau Draw, unde fiecare jucător are o mână proprie de cărţi. Community se întorc în trei faze ale jocului: în prima, un grup de trei cărţi, numite flop -, în a doua, o carte – turn card – şi în cea de-a treia, ultima carte – river card.
Ca şi în celelalte variante de poker, şi în cazul Texas Hold’em cei de la masă joacă pentru o sumă de bani pe care chiar ei o aduc în joc, şi care se numeşte pot. Jocul cuprinde câteva mâini, la finele fiecăreia dintre acestea banii revenind unuia sau mai multor jucători.
În Hold’em nu există antes, în schimb sunt folosite pariuri forţate, numite blinds. Înainte de împărţirea cărţilor, persoana din stânga dealer-ului face un pariu denumit small blind care, de obicei, este egal cu jumatate din pariul minim. Persoana din stânga lui small blind face big blind, egal cu pariul minim.
Mâna debutează cu un pariu „pre-flop“ (înainte de întoarcerea cu faţa în sus a celor trei cărţi), începând cu jucătorul numit „big blind“ (aflat la două locuri în stânga butonului de dealer) sau cu jucătorul din stânga dealerului, şi se continuă în sensul acelor de ceasornic.
După vizualizarea fiecărui grup de cărţi, participanţii pariază, de această dată, în cunoştinţă de cauză. O mână se încheie fie atunci când cei care rămân în joc arată cărţile şi câştigă cel cu mâna cea mai bună, fie când toţi în afară de un jucător de la masă au părăsit mâna şi au renunţat la pot. Potul revine, în acest caz, celui care a păstrat cărţile. Obiectivul jucătorilor nu este acela de a câştiga fiecare mână, ci mai degrabă de a lua decizii corecte din punct de vedere matematic. Pentru că fiecare jucător începe cu doar două cărţi, iar restul sunt împărţite, jocul reprezintă o şansă pentru o analiză strategică.
Şi astfel a apărut o mulţime de manuale de strategie, editate pentru a furniza jucătorilor recomandări în materie.
