Robert Negoiţă, fratele lui Ionuţ. Partea familiei Negoiţă cu cea mai importantă ieşire la presă din ultima perioadă. Vorbeşte despre familie, afaceri, pasiuni. Dar mai ales despre oameni.

Îl nemulţumeşte mentalitatea lor, superficialitatea.

CE AŢI FĂCUT ÎN ULTIMII 10 ANI, DOMNULE NEGOIŢĂ?

Business. De 10 ani fac business în proporţie de 90 la sută din perioada activă a vieţii mele. N-am colaborat cu Securitatea, nu am dosare la CNSAS, la DNA, la MI. Nu fac afaceri oneroase. Le cam dau bătăi de cap unora, e drept, dar asta e. Nu mă pot da la oparte.

CUM A ÎNCEPUT POVESTEA?

Punând pe picioare firma Pro Confort. Am întemeiat-o, am dezvoltat- o. Compania comercializează acoperiritori de pardoseală – mochete linoleum, covoare. În 2002 am decis să investim în industria hotelieră şi am inaugurat prima investiţie în 2003. În 2004 am făcut Water Park şi tot în 2004 am inaugurat un alt hotel, în centrul Capitalei. În 2005 deschideam hotelul Rin din Otopeni, iar în 2007 am deschis Rin Grand Hotel, cel mai mare din Europa. Acum suntem aproape să finalizăm un cartier de locuinţe, Confort Park – 560 apartamente – şi lucrăm susţinut la Confort City, un ansamblu rezidenţ ial cu peste 1500 de apartamente. Am început, de asemenea construcţia unui mare mall, aproape de rezidenţialul amintit. În altă ordine de idei, vă pot spune că a trecut aproape o lună de când am lansat pe piaţă cotidianul Ring.

CUM AŢI REUŞIT SĂ REALIZAŢI TOATE ACESTEA ÎNTR-UN TIMP RELATIV SCURT, PE O PIAŢĂ EXTREM DE AGLOMERATĂ?

Prin multă muncă şi consecvenţă. Pare un portret generos dar chiar aşa a fost. Am desfăşurat o bună strategie, am dezvoltat un management aplicat. Am reuşit să performăm cu o echipă bine organizată.

BĂNUIESC CUM O SĂ CONTINUAŢI: SUNTEM O ECHIPĂ STRUCTURATĂ PE OAMENI PRAGMATICI, BINE INSTRUIŢI…

Chiar suntem o echipă structurată pe oameni foarte apropiaţi mie: fratele meu şi cele două surori. Sunt asociat cu fratele meu, Ionuţ Negoiţă, în toate proiectele despre care v-am pomenit. Eu mă ocup în special de construcţii, iar el de finisaje. Sora mea mai mare este director la Rin Grand Hotel, iar cea mica are o afacere cu termopane, devenind un nume foarte important pe piaţa tâmplăriei pvc din România.

Faptul că am reuşit împreună ţine foarte mult de educaţia nostră, de cei şapte ani de acasă dacă vreţi, un adevăr extraordinar pe care tot mai mulţi îl uită. Apoi pe o anumită capacitate de a comunica, de a relaţiona. Facem o echipă unită în adevăratul sens al cuvântului.

NU DE MULT AVEŢI O NOUĂ PASIUNE. V-AŢI GÂNDIT SĂ DAŢI BUSINESS-UL PE POLITICĂ? SAU DORIŢI SĂ LE „ASAMBLAŢI”, AŞA CUM FAC MULŢI ALŢII?

Nu! Eu fac business şi învăţ politică. Practic, scopul meu politic, în acest moment, este să învăţ. Iar pentru asta trebuie să mă aflu în zona de decizie şi nu, neapărat, să fiu o persoană de decizie. Ceea ce se şi întâmplă. Mă aflu acolo, particip la luarea deciziilor, chiar dacă, nu întotdeauna, în mod activ. Oricum ar fi, orice contact al meu cu domeniul este o lecţie de-nvăţat. Sigur, va veni un moment când voi renunţa la afaceri şi voi face politică. Dar nu foarte curând.

PÂNĂ ATUNCI, ŢINEŢI APROAPE ŞI SPRIJINIŢI PARTIDUL DIN CARE FACEŢI PARTE.

Categoric da. Din toate punctele de vedere.

DEZVOLTAŢI, AŞA CUM DEJA AŢI AMINTIT, UN PROIECT MEDIA: COTIDIANUL RING. DORIŢI SĂ-L MONTAŢI CELUI MAI IMPORTANT TRUST MEDIA DIN ŢARĂ, PE CARE URMEAZĂ SĂ-L CONSTRUIŢ I. FACEŢI TOATE ACESTEA ŞI PENTRU BINELE PSD?

Sigur că avem o problemă din acest punct de vedere, întrucât mulţi se aşteaptă ca trustul să fie aservit politic. Dar nici vorbă să se-ntâmple aşa-ceva. Va fi un trust independent. Deja primesc telefoane despre anumite subiecte apărute în ziar. Atrag atenţia că eu nu mă implic în politica redacţională. Mi-am făcut deja „prieteni” pe care îi anunţ că între timp am ieşit din acţionariatul ziarului lăsându-i fratelui meu părţile sociale. Până la urmă trebuie să învăţăm să disociem una de cealaltă – business-ul e business, politica e politică. Oamenii ar trebui să mă judece după atitudinea mea, după declaraţiile mele, după poziţionarea mea din punct de vedere politic şi social şi nu după ceea ce se întâmplă în trustul media. Un astfel de trust nu se poate dezvolta pe deplin dacă este unul militant, ci doar dacă este pe deplin obiectiv.

MAI E POSIBILĂ O ASTFEL DE ABORDARE A SUBIECTULUI „PRESĂ“ ÎN ROMÂNIA DE AZI? VEŢI REUŞI CEEA CE V-AŢI PROPUS?

Eu îmi propun să încerc, în primul rând. Şi cred că se poate. Dacă unora n-o să le placă realitatea e problema lor.

AŞADAR ÎNVĂŢAŢI POLITICĂ LA ZI, NU VĂ BĂGAŢI ÎN BUCĂTĂRIA INTERNĂ A PROPRIULUI ZIAR ŞI RĂMÂNEŢI, MAI DEPARTE, BINE ANCORAT ÎN ZONA BUSINESS. CU SIGURANŢĂ ÎNSĂ, DEŞI PARE, NU POATE FI TOTUL CHIAR AŞA DE ROZ… CU CE PROBLEME VĂ LUPTAŢI?

Cel mai dificil este lucrul cu oamenii. Avem de-a face cu foarte mulţi oameni care vin din diverse zone, cu educaţii diferite, mentalităţi, de asemenea, diferite. Unele dintre acestea, de multe ori nu tocmai corecte. Trebuie să-i facem să înţeleagă că nu lucrează neapărat pentru Negoiţă, ci în primul rând pentru ei înşişi. Eu cred că este foarte important ca fiecare să-şi facă treaba din convingere. Sigur, partea financiară nu-i de neglijat, nu asta voiam să spun, dar cine lucrează numai pentru bani este un om nefericit. Munca ne ia cel mai mult timp din perioada activă a vieţii, iar dacă acolo unde lucrăm nu ne simţim bine, dacă trăim un calvar, suntem distruşi. Eu încerc să conving cât mai mulţi colaboratori că munca e o mare oportunitate. Sigur, mai sunt probleme şi cu birocraţia, cu legislaţia incompletă şi haotic aplicată, cu administraţia de care depindem. Destule probleme dar din păcate cea mai acută rămâne aceea a mentalităţilor.

MULTĂ MUNCĂ, MULTĂ PASIUNE. CUM RĂMÂNE CU DISTRACŢIA?!

Sincer, cu distracţia merge foarte prost.

ŞI ASTA I SE-NTÂMPLĂ CREATORULUI WATER PARK?!

Ei bine, da! Ne-am implicat în multe activităţi, în multe proiecte şi de undeva a trebuit să scădem. Ceva a trebuit să sacrificăm. Sunt conştient că schimbarea e necesară în acest plan. Trebuie echilibru.

NU SE POATE SĂ NU AVEŢI TOTUŞI O PASIUNE, CEVA CARE SĂ VĂ DESTINDĂ…

Ar fi ceva… Şcoala de pilotaj!! Dar n-am reuşit s-o termin. De şapteopt luni n-am mai pus piciorul în avion.

DAR ÎNTR-UN CAZINOU AŢI PUS VREODATĂ PICIORUL?

Da. Am intrat de câteva ori, dar de jucat n-am făcut-o decât de două-trei. Am fost odată cu un prieten de-al meu şi am jucat poker. Eu câştigam bani şi el îi cheltuia. Am gândit atunci că dacă aş fi fost singur aş fi câştigat mulţi bani şi ulterior m-am întors chiar singur. Mi-am propus să joc trei sute de dolari, şi i-am pierdut într-o jumătate de oră.

Jocul în cazinou este, cu siguranţă, o modalitate de a te relaxa, poate şi de a câştiga bani pentru unii, dar se pare că nu şi pentru mine.

AŢI FI TENTAT SĂ PARTICIPAŢI LA DIVERSE TURNEE DE POKER, ORGANIZATE ÎN SCOP CARITABIL?

Dacă e vorba de astfel de turnee, cu siguranţă mi-aş da mai mult silinţa. Pentru că aş prefera să câştig mult pentru copiii vitregiţi de soartă, să spunem, decât să pierd puţin pentru ei, într-o atare competiţie.

VĂ GÂNDIŢI SĂ INVESTIŢI CÂNDVA ÎN DOMENIUL JOCURILOR DE NOROC? SĂ CONSTRUIŢI UN CAZINOU?

Derulăm, în acest moment, multe proiecte şi, sincer, nu cred că putem face chiar tot ceea ce ne-ar plăcea să facem. Tot ce pot să vă spun acum este că în luna iunie-iulie vom deschide un cazinou deosebit, amplasat în hotelul Rin. Şi pentru că este cel mai mare hotel din Europa, cazinoul său va fi, desigur, pe măsură.

ÎN ÎNCHEIERE VĂ ÎNTREB, DOMNULE NEGOIŢĂ, CE-AŢI DORI SĂ REALIZAŢI, ÎN VIITOR, INEDIT, INTERESANT, IMPORTANT?

O mare universitate. Dacă asta mai înseamnă ceva…

Articolul precedentASOCIAŢIA ORGANIZAŢIILOR DE CAZINOURI DIN ROMÂNIA VREA O LEGE ECHITABILĂ
Articolul următorMatt DAMON – THE ROUNDER

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.