Practica jocurilor de noroc

Practica jocurilor de noroc în 2022

Opinie privind nerespectarea normelor europene, de către autoritățile decidente, în ceea ce privește reglementarea specială a activității jocurilor de noroc în România

Continuarea articolului din ediția precedentă

Articol din seria „Practica jocurilor de noroc”, de Anchidim Zăgrean, Președinte ROMBET

Așa cum precizam în articolul precedent, reglementările speciale privind organizarea și exploatarea jocurilor de noroc trebuiau să se limiteze exclusiv la excepțiile prevăzute la articolele 51 și 52, ale Tratatului privind Funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în sensul că, în normele naționale speciale adoptate, transpunerea acestor excepții trebuiau să se regăsească doar sub forma unor restricții absolut necesare pentru aplicarea politicilor naționale în ceea ce privește ordinea, siguranța și sănătatea publică.

În realitate, pentru punerea în practică a normelor UE, prin adoptarea normelor naționale, se extinde (prin includerea în reglementarea specială) și asupra sistemului de impozitare a activității jocurilor de noroc, cu impact major asupra organizatorilor precum și asupra jucătorilor, chiar dacă normele europene scot în evidență, foarte clar, faptul că nivelul și sistemul prin care se asigură veniturile fiscale, ale bugetului de stat, nu se numără printre motivele menționate la articolul 52 din TFUE și prin urmare nu constituie un motiv imperios de interes general.

În cazul în care autoritățile române ar fi respectat normele europene, așa cum s-au angajat prin tratatul de aderare, atunci transpunerea în normele interne ale sistemului național de impozitare, a activității jocurilor de noroc, ar fi trebuit să respecte prevederile Directivei 2006/112/CE, privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată precum și cele ale Regulamentului (UE) nr. 549/2013.

Mai jos o trecere în revistă a prevederilor care trebuiau să fie avute în vedere, la momentul adoptării reglementărilor speciale ale jocurilor de noroc, în ceea ce privește sistemul de impozitare a acestei activități:
1. În cazul Directivei 2006/112/CE, privind sistemul comun al taxei pe valoarea adăugată, este vorba de prevederile art. 135, lit. i, precum și cele ale art. 401, astfel: „Articolul 135 (1) Statele membre scutesc următoarele operațiuni: (i) pariuri, loterii și alte forme de jocuri de noroc, sub rezerva condițiilor și restricțiilor stabilite de fiecare stat membru;”
Articolul 401 Fără să contravină altor dispoziții ale legislației comunitare, prezenta directivă nu împiedică niciun stat membru să păstreze sau să introducă taxe pe contractele de asigurări, taxe asupra jocurilor de noroc și pe pariurile sportive, accize, taxe de timbru sau, mai general, orice taxe, drepturi sau impozite care nu se pot caracteriza ca taxe pe cifra de afaceri, cu condiția ca prin colectarea acestor impozite, drepturi și taxe să nu se dea naștere, în comerțul între statele membre, unele formalități legate de trecerea frontierelor.”

2. În cazul Regulamentului (UE) nr. 549/2013, se regăsesc, sub formă de definiții, oricare dintre formulele de impozitare ce urmează să fie adoptate prin norme naționale, pentru activitatea jocurilor de noroc, cu privire la rezultatul care trebuie atins, conform prevederilor art. 401 din Directiva 2006/112/CE, după cum urmează:

„Impozite pe produse (D.21)

4.16. Definiție: impozitele pe produse (D.21) sunt impozite de plătit per unitate de bun sau de serviciu produs sau tranzacționat. Impozitul poate fi o sumă specifică per unitate de cantitate de bun sau de serviciu sau poate fi calculată ca procent specificat din prețul unitar sau din valoarea bunurilor și serviciilor produse sau tranzacționate. Impozitele evaluate pentru un produs, indiferent de care unitate instituțională plătește impozitul, sunt incluse în impozitele pe produse, cu excepția situației în care sunt incluse în mod specific la o altă rubrică.

Impozite pe produse, exclusiv TVA și impozitele pe importuri (D.214)

4.19. Definiție: impozitele pe produse, exclusiv TVA și impozitele pe importuri (D.214) constau în impozite pe bunuri și servicii care sunt de plătit ca rezultat al producției, exportului, vânzării, transferului, leasingului sau livrării respectivelor bunuri sau servicii sau ca rezultat al utilizării lor pentru consum propriu sau la formarea de capital pentru uz propriu.

4.20. Această rubrică include în special:

(f) impozitele pe loterii, jocuri de noroc și pariuri, altele decât cele pe câștiguri;

Impozite pe venit (D.51)

4.78. Definiție: impozitele pe venit (D.51) constau în impozite pe venituri, profituri și câștiguri din capital. Ele sunt evaluate în raport cu veniturilor efective sau presupuse ale persoanelor fizice, gospodăriilor, societăților și IFSL. Ele includ impozite evaluate în raport cu deținerile de proprietăți, terenuri sau active imobiliare în situația în care aceste dețineri sunt utilizate ca bază pentru estimarea venitului proprietarilor lor.

Impozitele pe venit includ:

(d) taxele asupra câștigurilor din loterii sau jocuri de noroc, de plătit în raport cu sumele primite de câștigători, deosebindu-se de impozitele pe cifra de afaceri a producătorilor care organizează aceste activități, care sunt tratate ca impozite pe produse.”

În acest context trebuie să reamintim faptul că, în temeiul prevederilor art. 288 din TFUE, privind modul de exercitare a competențelor UE, statele membre au obligația să respecte prevederea imperativă: „Pentru exercitarea competențelor Uniunii, instituțiile adoptă regulamente, directive, decizii, recomandări și avize. Regulamentul are aplicabilitate generală. Acesta este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în fiecare stat membru. Directiva este obligatorie pentru fiecare stat membru destinatar, lăsând autorităților naționale competența în ceea ce privește forma și mijloacele.”

Continuarea, în următorul număr al revistei…

Articolul precedentCele mai bune telefoane smart pentru jocuri de noroc online
Articolul următorGentlemen’s Poker Club Timișoara – turneu de poker cu premiu garantat de 1.000.000 lei