Practica jocurilor de noroc în 2019

0
Practica jocurilor de noroc
Practica jocurilor de noroc

Practica jocurilor de noroc: Transpunerea în legislația națională a Directivei UE în domeniul spălării banilor

Articol din seria „Practica jocurilor de noroc”, de Anchidim Zăgrean, vicepreședinte ROMBET.

Exact la doi ani de la data la care statele membre trebuiau să asigure intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative, necesare pentru a se conforma directivei privind prevenirea utilizării sistemului financiar în scopul spălării banilor sau finanțării terorismului, Parlamentul României a adoptat legea, obligatorie, care trebuie să atingă scopul și rezultatul directivei. De altfel Directiva prevede că, până la data de 26 iunie 2019, Comisia elaborează un raport privind punerea în aplicare a directivei și îl înaintează Parlamentului European și Consiliului iar această data a coincis cu data la care Parlamentul României a adoptat această lege.
În cuprinsul acestei legi, de transpunere a directivei, o serie de prevederi sunt special destinate organizatorilor de jocuri de noroc, iar de la intrarea lor în vigoare trebuie să fie respectate și aplicate întocmai.
În mod succint, reglementările speciale pentru activitatea de jocuri de noroc, cuprind:

1. Definirea serviciilor de jocuri de noroc – însemnând – orice serviciu care presupune o miză cu valoare monetară în jocuri de noroc, inclusiv în cele cu un element de abilitate, cum ar fi loteriile, jocurile de cazinou, jocurile de poker și pariurile, furnizate într-un sediu fizic sau prin orice fel de mijloace la distanță, pe cale electronică sau cu ajutorul oricărui alt tip de tehnologii care facilitează comunicarea și la solicitarea individuală a destinatarului serviciilor.

2. Stabilirea ca entități raportoare a furnizorilor de servicii de jocuri de noroc, iar din această postură derivă o serie de obligații:

> să transmită un raport pentru tranzacții suspecte exclusive Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor dacă acestea cunosc, suspectează sau au motive rezonabile să suspecteze că:
a) bunurile provin din săvârșirea de infracțiuni sau au legătură cu finanțarea terorismului;
b) persoana sau împuternicitul / reprezentantul/mandatarul acesteia nu sunt cine pretind a fi;
c) informațiile pe care entitatea raportoare le deține pot folosi pentru impunerea prevederilor legii;
d) în orice alte situații sau cu privire la elemente care sunt de natură să ridice suspiciuni referitoare la caracterul, scopul economic sau motivația tranzacției, cum ar fi existența unor anomalii față de profilul clientului, precum și atunci când există indicii că datele deținute despre client ori beneficiarul real nu sunt reale sau de actualitate, iar clientul refuză să le actualizeze ori oferă explicații care nu sunt plauzibile.
Suplimentar situațiilor prevăzute mai sus, entitățile raportoare transmit un raport pentru tranzacții suspecte Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor atunci când circumstanțele faptice obiective aferente unei relații de afaceri sau tranzacții ocazionale, corespund în tot sau în parte indicatorilor sau tipologiilor de tranzacții suspecte prezentate public de Oficiu Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.
Entitățile raportoare consideră ca suspectă orice relație de afaceri sau tranzacție ocazională cu o persoană ale cărei date de identificare i-au fost comunicate punctual de către Oficiu Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor.

> de a raporta către Oficiul Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor tranzacțiile cu sume în numerar, în lei sau în valută, a căror limită minimă reprezintă echivalentul în lei a 10.000 euro;

> de a aplica măsurile-standard de cunoaștere a clientelei în momentul colectării câștigurilor, la cumpărarea sau schimbarea de jetoane atunci când se efectuează tranzacții a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, printr-o singură operațiune. Când suma nu este cunoscută în momentul acceptării tranzacției, entitatea raportoare aplică măsurile-standard de cunoaștere a clientelei, atunci când este informată despre valoarea tranzacției și când a stabilit că a fost atinsă limita minimă aplicabilă;

> să aplice măsurile suplimentare de cunoaștere a clientelei în toate situațiile care, prin natura lor, pot prezenta un risc sporit de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, inclusiv în următoarele situații:
a) în cazul relațiilor de afaceri și tranzacțiilor care implică personae din țări care nu aplică sau aplică insuficient standardele internaționale în domeniul prevenirii și combaterii spălării banilor și a finanțării terorismului sau care sunt cunoscute la nivel internațional ca fiind țări necooperante;
b) în cazul relațiilor de correspondent cu instituții de credit și instituții financiare din alte state membre sau state terțe;
c) în cazul tranzacțiilor sau relațiilor de afaceri cu persoanele expuse public sau cu clienți ai căror beneficiari reali sunt persoane expuse public, inclusiv pentru o perioadă de cel puțin 12 luni începând cu data de la care respectiva persoană nu mai ocupă o funcție publică importantă;
d) în cazul persoanelor fizice sau juridice stabilite în țări terțe identificate de Comisia Europeană drept țări terțe cu grad înalt de risc;
e) în cazurile prevăzute în reglementările sau instrucțiunile sectoriale emise de Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc.

3. Entitățile raportoare pot aplica, prin intermediul entităților către care s-au externalizat activități, măsuri de cunoaștere a clientelei ce decurg din activitățile externalizate, numai dacă le impun contractual conformarea la obligațiile legale în materie de prevenire și combatere a spălării banilor și a finanțării terorismului și stabilesc mecanismele prin care se asigură de conformare. În aceste cazuri, entitățile raportoare rămân responsabile pentru îndeplinirea obligațiilor ce le revin potrivit prezentei legi și în cazurile în care nu aplică în mod direct măsuri de cunoaștere a clientelei.

4. Entitățile raportoare, atunci când aplică măsurile de cunoaștere a clientelei, au obligația de a păstra în format letric sau în format electronic, într-o formă admisă în procedurile judiciare, toate înregistrările obținute prin aplicarea acestor măsuri, cum ar fi copii ale documentelor de identificare, a monitorizărilor și verificărilor efectuate, inclusiv a informațiilor obținute prin mijloacele de identificare electronică necesare pentru respectarea cerințelor de cunoaștere privind clientela, pentru o perioadă de 5 ani, de la data încetării relației de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacției ocazionale. Entitățile raportoare păstrează documente justificative și evidențe ale tranzacțiilor, constând în fișe de cont sau corespondență comercială necesare pentru identificarea tranzacțiilor, inclusiv rezultatele oricărei analize efectuate în legătură cu clientul, de exemplu solicitările pentru a stabili istoricul și scopul tranzacțiilor complexe, neobișnuit de mari. Aceste documente pot fi originale sau copii admise în procedurile judiciare și trebuie păstrate pentru o perioadă de 5 ani, de la data încetării relației de afaceri cu clientul ori de la data efectuării tranzacției ocazionale. Atunci când se impune extinderea perioadei de păstrare a documentelor în scopul de a preveni, depista sau investiga activitățile de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului, entitățile raportoare sunt obligate să prelungească termenele cu perioada indicată de autoritățile competente, fără ca această prelungire să poată depăși 5 ani. La expirarea perioadei de păstrare, entitățile raportoare au obligația de a șterge datele cu caracter personal, cu excepția situațiilor în care alte dispoziții legale impun păstrarea în continuare a datelor.

5. Datele cu caracter personal sunt prelucrate de entitățile raportoare pe baza acestei legi șI cu respectarea legislației în vigoare privind prelucrarea datelor cu caracter personal doar în scopul prevenirii spălării banilor și a finanțării terorismului și nu sunt prelucrate ulterior într-un mod incompatibil cu acest scop. Este interzisă prelucrarea datelor cu caracter personal în alte scopuri, cum ar fi cele comerciale.

6. Entitățile raportoare au obligația de a desemna una sau mai multe persoane care au responsabilități în aplicarea legii, cu precizarea naturii și limitelor responsabilităților încredințate, ale căror nume vor fi comunicate Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, exclusive în format electronic, prin canalele puse la dispoziție de către acesta.

(continuarea în numărul viitor a articolului din seria „Practica jocurilor de noroc”, de Anchidim Zăgrean, vicepreședinte ROMBET)