Modificarea și completarea legii contenciosului administrative
Serie de articole din „Practica jocurilor de noroc” de Anchidim Zăgrean, vicepreședinte Rombet
Legea contenciosului administrative a fost modificată și completată, prin adoptarea de către parlament a Legii nr.212 din 2018, aducându-se substanțiale îmbunatățiri în soluționarea cauzelor privind anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată persoanei care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim.
Cele mai importante modificări, aduse legii, sunt:
– Nu este obligatorie plângerea prealabilă în cazul acțiunilor îndreptate împotriva actelor administrative:
– care nu mai pot fi revocate, întrucât au intrat în circuitul civil și au produs efecte juridice, așa cum este cazul deciziilor comitetului de supraveghere al ONJN, acte administrative care sunt executorii de la data comunicării lor;
– în cazurile refuzului nejustificat de a rezolva o cerere la un drept sau interes legitim;
– în cazul în care nu a primit răspunsul în termenul legal;
– în cazul invocării excepției de nelegalitate.
– Reclamantul, persoana fizică sau juridică de drept privat, se va adresa exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul ei;
– Reclamantul, autoritate ori instituție sau asimilata publică, se adresează exclusive instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului;
– Autoritatea publică emitenta comunica instanței, împreună cu întâmpinarea, actul atacat și cu întreaga documentație, care a stat la baza emiterii lui și orice alte lucrări necesare pentru soluționarea cauzei;
– Instanța soluționează cererea de suspendare, de urgență și cu precădere, cu citarea părților;
– Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat. În acest caz instanța poate dispune suspendarea actului atacat, până la soluționarea definitivă a cauzei;
– Recursul suspenda executarea și se judecă de urgență;
– Cererile în justiție pot fi formulate și personal împotriva persoanei care a contribuit la elaborarea, emiterea, adoptarea sau încheierea actului ori, după caz, care se face vinovată de refuzul de a rezolva cererea referitoare la un drept subiectiv sau la un interes legitim, dacă se solicită plata unor despăgubiri pentru prejudicial cauzat ori pentru întârziere. În cazul în care acțiunea se admite, persoana respectivă poate fi obligată la plata despăgubirilor, solidar cu autoritatea publică pârâtă.
– Constituie motiv de revizuire, hotărârile definitive, dar care au încălcat principiul priorității dreptului Uniunii Europene, prevăzut în Constituție la art.148, alin.2 iar cererea de revizuire se introduce în termen de o lună de la data comunicării hotărârii definitive și se soluționează de urgență și cu precădere;
Revenim cu alte opinii, în următorul număr al revistei…