Lumea cazinourilor a reprezentat întotdeauna un loc învăluit în mister, fabulos şi inedit pentru toţi cei care au privit-o din exterior, au curtat-o, dar nu i-au trecut pragul. Din spatele uşilor închise ale cazinourilor s-au strecurat însă de-a lungul timpului poveşti care de care mai savuroase, ilustrând câştiguri extraordinare, pierderi imense, trucuri, scheme de joc, bizarerii ale jucătorilor sau înfruntări spectaculoase.

Jucătorii sau cei care s-au aflat în preajma acestora au fiecare povestioarele lor cu care îi uimesc pe profani. Ele au inspirat scenarii de filme sau intrigile unor cărţi dând astfel cazinoului locul său binemeritat în istorie. Americanii, de exemplu, se pot delecta citind despre experienţele din cazinou ale unor jucători, de pe un site dedicat poveştilor de acest gen. Site-ul se numeşte www.gamblingstories.net şi este deschis tuturor celor care au ceva de spus în acest domeniu. De asemenea există site-uri care prezintă topuri ale celor mai vestiţi jucători din lume şi ale celor mai faimoase poveşti. Într-un astfel de top primele două locuri sunt ocupate de două poveşti extrem de interesante. Este vorba despre dezvăluirea originii expresiei „mâna mortului“, dată de jucătorul Wild Bill, care a fost împuşcat în timp ce juca poker şi avea în mână doi aşi de inimă neagră şi treflă şi doi optari de inimă neagră şi treflă. Iar pe locul al doilea s-a situat un joc maraton între Johnny Moss şi Nick Dandalos, „The Greek“. Confruntarea s-a desfăşurat în 1949, în cazinoul Binion’s Horseshoe din Las Vegas şi a durat 5 luni de zile, bineînţeles cu pauze de somn pentru jucători. În final câştigul lui Moss s-a ridicat la 4 milioane de dolari. Tot în acest top este prezent şi Richard Nixon, fost preşedinte al SUA, bănuit că şi-ar fi finanţat prima campanie politică cu bani câştigaţi la poker. Despre pasiunea sa pentru acest joc el a vorbit în autobiografia sa unde mai spunea şi că: „Am observat că cei care au mâini bune vorbesc foarte încet şi foarte puţin; cei care au mâini proaste tind să vorbească foarte tare şi se dau astfel de gol.“

El nu este singura celebritate prezentă în lumea jocurilor de noroc. Scriitori, oameni de ştiinţă, politicieni, artişti, oameni de afaceri, toţi s-au lăsat prinşi în mirajul jocurilor într-un moment al vieţii lor. Einstein, Mark Twain, Fiodor Dostoievski sunt doar câteva exemple, însă lista poate continua cu lejeritate.

La noi, însă, pe tărâm mioritic, lucrurile nu au avansat atât de mult, dar nu este exclus ca în viitorul apropiat jocurile de noroc să se bucure de o atenţie şi o vizibilitate mai sporită. Marii jucători sau jucătorii vip se feresc încă de ochii lumii, asta şi pentru că viziunea autohtonă asupra cazinoului este aceea a unui loc de pierzanie şi viciu. Arta jocului, plăcerea de a juca şi distracţia în sine nu sunt cele care patronează imaginea cazinourilor, ci banii, opulenţa şi afişarea unui anumit statut social.

Despre o asemenea situaţie ne relata şi dna Carmen Joiţa, marketing& PR manager la Grand Casino Hilton: „Un prieten din Cluj era în oraş pentru o întâlnire de afaceri şi urma să ne petrecem împreună câteva ore înainte de plecare, aşa că l-am invitat să-mi facă o vizită la Casino. Prietenul meu nu mai jucase niciodată, îi era chiar frică să joace şi am observant că era puţin nervos atunci când am făcut obişnuitul tur de casino în care i-am prezentat jocurile existente la Grand Casino. Intenţia mea era să-i arăt că şi cazinoul poate fi privit ca o altă formă de distracţie, de petrecere a timpului liber, şi nu ca o modalitate de a pierde bani, aşa cum considera el. Am polemizat o perioada pe această temă şi ca să-i punem capăt am decis să jucăm 50 RON la Slot Machines şi să vedem ce se întâmplă. Am ales Video Poker-ul deoarece este jocul electronic care combină norocul cu experienţa şi abilitatile de joc. Cei 50 RON îi erau suficienţi pentru a juca cinci mâini. Prietenul meu era convins că va pierde banii în mai puţin de un minut, iar în cazul în care va câştiga, câştigul va fi minim.A început să joace, şi la primele trei mâini aparatul nu a dat nici o combinaţie câştigătoare. A patra oară a venit o pereche de aşi, ceea ce era mai bine, deoarece în cel mai nefavorabil caz maşina va returna valoarea iniţială a pariului şi, deci, nici nu pierdea, dar nici nu câştiga. A păstrat cei doi aşi şi a apăsat din nou butonul de start. Surpriza a fost ca au mai venit doi aşi şi un valet şi maşina a afisat un câştig final de 2000 RON. Prietenul meu a continuat să joace şi a mai prins de câteva ori 2 perechi şi chiar şi un full house. A plecat în câştig şi a recunoscut că, într-adevăr s-a şi distrat.“

Deşi nu are încă o istorie solidă folclorul românesc de cazinou are cu ce se lăuda. Într-un interviu acordat publicaţiei „România Liberă“, Andrei Frimescu, marketing manager la Casino Palace, povestea despre un jucător israelian care acum câţiva ani a câştigat 75.000 de euro din trei mâini, pariind la două mese de ruletă pe sume mari, iar la una dintre mese lăsând pariul acolo pentru următoarea roată, lucru ce s-a dovedit a fi foarte inspirat. Alţii, pentru a câstiga la ruletă, aplică metoda martingale care spune că dacă pierzi, trebuie să dublezi în continuare suma pierdută, fapt ce necesită o sumă foarte mare de bani. Câştigul se doreşte atras pe orice cale, aşa că jucatorul se leagă de cele mai neînsemnate amănunte înainte să se arunce în joc: dacă locul său obişnuit la masa de joc este liber, dacă atmosfera îi permite să se concentreze, dacă are băutura preferată lângă el, dacă dealerul îi este plăcut etc.

Incredibil de liniştiţi sau vulcanici peste măsură, jucatorii devin toţi egali când se aşează la masa de joc. Şi se spune că aici totul ţine de o fină psihologie şi cunoaştere a spiritului uman. Fiecare joacă un rol, iar gesturile, mimica, intonaţia trădează o mână slabă sau un careu de aşi. Daniel Negreanu, zis „Kid Poker“, renumitul jucător de poker, vorbind despre iniţierea sa în acest joc sublinia următoarele : „An de an, adunam date despre jucători, despre modul în care reacţionau în situaţii limită.

Poate cel mai important, învăţam să îmi controlez la maximum starea emoţională.” Mulţi dintre cei care au au fost prin cazinouri au observat că şi acestea au regulile lor nescrise şi că ele sunt făcute în aşa fel încât clienţii să se deconecteze total de lumea reală. În aceste locuri timpul pare că stă în loc, căci ceasuri nu există, iar fetele frumoase, mâncarea îmbietoare, băutura din abundenţă şi muzica ambientală îi ţin ocupaţi pe jucători şi îi determină să nu se dezlipească de masa de joc. Până şi dealerii urmează un ritual impus de cazinou, ritual ce le dictează cum să relaţioneze cu clienţii, ce ţinută să adopte, cum să meargă, când să zâmbească, ce este confidenţial şi ce nu. Fiecare detaliu funcţionează de o manieră elveţiană în interiorul unui cazinou.

Dacă vreţi să vă convingeţi nu trebuie decât să faceţi o vizită într-un astfel de local. Veţi avea multe de descoperit, de analizat, poate veţi prinde şi gustul distracţiei şi al adrenalinei pulsându-vă în vene, şi apoi cu siguranţă veţi avea şi foarte multe de povestit.

Articolul precedentJocul, o versiune pe scurt a destinului
Articolul următorTERRY SMITH – FIECARE ZI PENTRU MINE ESTE UN JOC

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.