UN JOC CARE A FĂCUT ISTORIE. UN JOC CARE A SCHIMBAT O LUME, A MARCAT GENERAŢII, A ŢINUT LOC DE DECIZIE, A SCHIMBAT DESTINE ŞI EVENIMENTE.
UN JOC DE CÂND LUMEA
Cele cinci cărţi magice au stârnit, de-a lungul istoriei, cele mai mari pasiuni. În jurul acestui joc s-au pierdut şi câştigat averi colosale, s-au luat decizii politice care au schimbat lumea. Un joc mai presus decât celelalte, un joc care, spun unii, este dat de la Dumnezeu. Sau poate de Diavol.
Pokerul, aşa cum îl ştim astăzi, a apărut undeva în a doua decadă a secolului al XIX-lea. Jocul era însă cunoscut încă din 1600, vremuri în care în Franţa şi Italia se juca un joc asemănător, care presupunea parierea şi combinaţiile de câte trei cărţi. Jocul era atât de popular încât s-a răspândit rapid în toată Europa. În 1790, este atestat documentar în Anglia şi Germania acolo unde este şi pomenit prima dată ca „Poker“. În jocul german, jucatorii indicau dacă vroiau să facă pas sau să deschidă lovind în masă şi spunând, „Ich Poche!“. Există însă povestiri despre „pukka sahibs“, un joc de cărţi similar pokerului care se juca de mii de ani în India iar izvoarele istorice vorbesc şi de Poque, un joc pe care persanii îi considerau cea mai bună metodă de distracţie.
POKER-UL TRECE OCEANUL
Anii 1790-1830 marchează, cu siguranţă, perioada în care jocul de poker a cunoscut consacrarea. Adus de englezi în America, jocul a cunoscut o dezvoltare rapidă, devenind cel mai popular joc de cărţi. În New Orleans, de pildă, se juca un precursor al pokerului, cu 25 de cărţi, în patru persoane. Mizele erau anunţate cu „Te poque pentru un dolar,“ sau „Eu poque împotriva ta 2 dolari“. În 1892, actorul englez Joseph Crowell scria în jurnalul său, pentru prima dată, despre poker, un joc la mare modă pe barca cu aburi Helen M’Gregor, ce se îndrepta către New Orleans.
APAR PROFESIONIŞTII
Pokerul cunoaşte consacrarea cu adevărat în anii 1800. În 1834, jocul cunoştea numai o singură rundă de pariere, jucătorii primeau doar cinci cărţi cu faţa în jos iar schimbul de cărţi nu era încă permis. Jonathan H. Green, unul dintre cei mai faimoşi jucători din istorie, vine atunci cu ideea de a modifica puţin jocul. În 1837, pachetul de cărţi creşte la 52 iar jocul este deschis mai multor jucători. Tot el, câţiva ani mai târziu, adaugă chintele şi culorile drept variante de câştig şi introduce regula schimbului de cărţi. Jocul capătă astfel o popularitate uriaşă devenind în scurt timp cel mai cunoscut joc de cărţi din lume.
GOANA DUPĂ AUR
Indiscutabil, atunci când vorbim despre poker, îl asociem cu cowboys, cu goana după aur din anii 1850-1900. O perioadă în care pokerul este jocul care mută bogăţii dintr-un buzunar în altul, care ţine loc de negocieri imobiliare, care frânge destine şi transformă America.
O perioadă în care jocul cunoaşte alte câteva schimbări esenţiale. Apar cărţile wild, în 1875, apoi apar variantele Stud şi Draw, ce permit mai multe runde de pariere, un număr mai mare de jucători şi, poate cel mai important, apare cacealmaua… sarea şi piperul pokerului. În aceeaşi perioadă, mai exact în 1870, este introdus Jackpot-ul pentru a opri jucătorii cu cărţi inferioare să fie atraşi în pot-uri periculoase.
