Unii istorici susţin că ruleta a fost inventată, totuşi, în China, deşi nu există dovezi reale în sprijinul acestor afirmaţii. Totuşi, cercetătorii respectivi spun că atunci când călugării dominicani au venit în Europa, pentru comerţ, au adus cu ei şi acest sistem de joc.
Susţinere regală
Oficial, însă, primele referiri la noul joc apar în Franţa secolului al XVIII-lea. Aparatul ar fi fost creat de către matematicianul francez Blaise Pascal, în scop pur ştiinţific, în încercarea de a genera un perpetummobile. Până în 1840 au apărut pe roata Ruletei toate numerele pe care le vedem astăzi, mai puţin poziţia „zero“, iar marcajele în roşu şi negru au fost adăugate abia spre sfârşitul secolului. Fraţii Blanc, Francois şi Louis, cei care au deschis şi primele cazinouri din Monte Carlo, au adăugat ulterior şi un „0“, transformând apoi maşinăria într-unul dintre cele mai populare jocuri de noroc. Cu toate acestea, aparatul a fost extrem de contestat de către biserică, instituţ ie care oricum nu acceptă jocurile de noroc. Dar Ruleta, înainte de orice altceva, era considerată ca fiind o „unealtă a diavolului“, pentru că, însumate, toate numerele care apar pe ea, totalizează fix 666.
Primele menţionări despre jocul de Ruletă, aşa cum îl ştim noi astăzi, au fost găsite în nuvela franceză „La Roulette, ou le Jour“, de Jacques Lablee. Aceasta descrie o roată de ruletă din Palais Royal, în Parisul anului 1796, include interiorul casei şi aspectul aparatului.
Prinţul Charles de Monaco a considerat Ruleta, şi în general jocurile de noroc, ca o modalitate de ieşire din criza economică, astfel încât a încurajat popularizarea jocului.
Americanii ţin cu casa
La începutul anilor 1800, jocul de „Ruletă“ a ajuns oficial în Statele Unite, dus acolo de europenii aflaţi „în goana după aur“. Peste ocean, a fost introdus şi dublu zero „00“ -, pentru a creşte avantajul casei faţă de jucător la 5,26%, faţă de Ruleta europeană, care, cu un singur 0, oferă casei un avantaj de numai 2,70%. În unele forme timpurii ale jocului, în America lui 1866 aşa cum se poate vedea în cartea pentru jocuri de noroc a lui Hoyle -, existau numere cuprinse doar între 1 şi 28, plus un singur zero, un dublu zero, şi un Vultur American.
Conform lui Hoyle, „0“, „00“ şi Vulturul American nu sunt niciodată bare; dar când bila cade în una din acestea, banca ia totul cu excepţia pariurilor puse chiar pe ele, pentru care plătesc 27 la 1, sumă onorată pentru toate pariurile făcute pe o singură figură.
Până la urmă, se pare că roata Ruletei este o combinaţie între jocurile englezeşti Roly-Poly, Reiner, Ace of Hearts, şi E.O., jocurile italiene de masă Hoca şi Biribi -, şi, evident, vechea Ruletă franţuzescă.
Roata Ruletei se caracterizează prin mici buzunare marcate cu numere de la 1 la 36 alternând între roşu şi negru. Poziţiile „0“ şi „00“ sunt marcate în culoarea verde. Jucătorii pot plasa o selecţie de pariuri de „interior“ (numere, careuri, coloane) şi pariurile de „afară“ (incluzând pariuri de culoare sau „par“ ori „impar“).
De la Ruletă, la ruleta… rusească
Şi pentru că tot vorbim de Ruletă, nu putem să nu menţionăm faptul că jocul fatal, cunoscut sub numele de „ruleta rusească“, a fost inventat în România. Prima referire cu privire la acest „joc“ apare în 1937, fiind o mărturie a unui sergent rus din Legiunea Străină, care spune că soldaţii armatei ruse s-au aşezat, pentru prima oară, la o masă cu pistolul încărcat cu un singur glonte, în timp ce se aflau în România, în perioada Primului Război Mondial.
