Marius Stoi este patronul-director general al Digital Electronic. Relaxat, degajat si sigur pe sine, el ne-a povestit de unde a pornit afacerea, cum a crescut in ani si cum se lupta sa ramâna in top, in pofida unei legi potrivnice si efectelor crizei. Firma pe care o conduce, Digital Electronic – DGL PRO SRL – este una dintre societatile cunoscute în domeniile sistemelor integrate, design-ului de produse si implicit al product iei în materie de jocuri de noroc. Echipa pe care si-a construit- o este formata din ingineri electricieni si electronisti foarte buni, angrenati in designul tehnologiei de vârf.
CÂND ATI PORNIT LA DRUM IN ACEST DOMENIU, DOMNULE MARIUS STOI?
Am deschis afacerea in ’92. Pana in ’94 am fost angajat. Din ‘94 am pornit pe propriile-mi picioare. Pana in ’96 cand s-a modificat legea, am avut o perioada foarte buna. Din ’96 pana in 2000-2002, a fost rau; am avut probleme, ba chiar am luat-o putin in jos. Din 2002 ne-am revenit si ne-am ridicat constant.
DE CE ACEST PARCURS SINUOS?
Pai, cum spuneam, afacerea a inceput sa cada in ’96 din cauza noii legislatii. Am tinut-o asa pana prin 2002, din cauza taxelor mari. 2002 a fost anul schimbarilor. De atunci, pe un fond de stabilitate, industria jocurilor a inceput sa creasca. Si a crescut foarte bine pana in 2009, cand s-a schimbat, din nou, legea si atunci chiar au dat in cap la toata lumea.
DIN 2009, LEGISLATIA IN DOMENIU A FOST SINGURUL INAMIC?
De fapt, au fost doua probleme: unul – contextul economic; doi – contextul legal. Taxele au crescut de la 1700 lei pe an, la 8000 pe an, in consecinta de aproape cinci ori – vorbesc de taxa de licenta. De asemenea, s-au impus restrictii in ceea ce priveste numarul minim de masini pe firma si pe locatie.
CE FORMATIE PROFESIONALA AVETI, DOMNULE DIRECTOR?
Sunt inginer mecanica fina. Am terminat „Periferice de calculator si roboti industriali”. Cum am terminat facultatea am si intrat in paine, in aceasta afacere. Pana atunci, nici nu existau licente, piata nefiind reglementata. Abia in ’93 a fost adoptata prima lege a jocurilor de noroc in Romania, iar in toamna acelui an s-a tinut prima sedinta de licentiere. Firma la care lucram atunci, impreuna cu Sorin Constantinescu, a obtinut licenta numarul 3.
SI CUM V-A VENIT IDEEA UNEI ASTFEL DE AFACERI?
Nu mi-a venit mie ideea. Cand am terminat facultatea m-am angajat la firma unchiului meu, care avea la vremea aceea o societate comerciala ce se ocupa cu de toate, cum era la moda. Eu sunt din Arad, iar el avea legaturi cu Ungaria. La un momentdat, a fost invitat de Camera de Comert din Ungaria la o intâlnire a oamenilor de afaceri. Atunci unchiul meu a facut o societate cu trei austrieci. Unul se ocupa cu obiecte turnate – scrumiere, obiecte pentru baruri etc; altul, cu portelanuri, iar al treilea se ocupa de jocuri. A venit cu niste aparate 14 bucati. Si atunci, unchiul meu mi-a spus „Marius, ocupa-te tu de ele ca macar te pricepi”. Nu mai va- zusem pana atunci asa ceva, dar macar stiam electronica si am invatat din mers. Apoi am gasit locatii in care sa le amplasam, am asigurat partea de mentenanta. Si asa ne-am dezvoltat.
CE FACETI, DE FAPT?
Cream softuri, placi de joc. Asamblam aparatele etc.
AVETI SI O RETEA PROPRIE DE SALI?
Nu, noi doar realizam produsul, pe care il vindem.
CÂTE APARATE MAI VINDETI?
In ultimul an nu stiu daca am vandut putin peste o suta de aparate. Noi care vindeam cam 40 – 50 pe luna, pana in vara anului trecut. Am cazut destul de mult, dar vindem in continuare piese de schimb, accesorii, placi de joc. Mai facem jocuri noi. Asiguram service. Apoi, am realizat un contract de exclusivitate cu cei de la Manny Control – acceptoare de bancnote, acceptoare de fise, dispensoare de tichete, de fise – sisteme integrate.
LA CÂT SE RIDICA COSTUL UNUI APARAT?
Depinde. Depinde de carcasa – daca e din lemn sau de metal – cu unul sau doua monitoare etc. Incepe de la 1300 de euro, cu tot cu placa de joc, si ajunge pana la 2700.
CÂTE PRODUSE REALIZATI?
Acum asamblam cam 5-6 tipuri de placi de joc, pe trei tipuri de carcase: lemn, metal Bulgaria si metal Taiwan. Spun 5-6 tipuri de placi, referindu-ma la cele mai vandute.
CU CE TEME?
Fructe si poker. Bine, toate sunt multigame-uri, dar astea se joaca cel mai mult; in primul rand rolele si apoi pokerul. Asta pentru ca acum, la role, au aparut tot felul de bonusuri si alte varietati de sporire a castigului, ceea ce atrage foarte mult.
CE V-ATI PROPUS SA FACETI IN CONTINUARE?
M-as bate putin sa ies si pe alte piete – America de Sud, Africa. Asta ca afacere. Pe parte de produse, dezvoltam o placa noua, ecran vertical si o masa de poker – Texas Hold’em.
ATI REUSIT SA VA PREZENTATI PÂNA ACUM PE VREO PIATA EXTERNA?
Avem contacte in Africa, urmeaza sa realizam acest lucru si in America de Sud, pana la sfarsitul anului.
SI IN EUROPA?
Europa este superaglomerata in domeniu. Ca sa intri in Europa, trebuie sa vii cu un produs extraordinar si cu foarte multi bani in spate.
PE DUMNEAVOASTRA V-A TENTAT SA JUCATI IN CAZINO?
Nu. Jocul in sine, nu. Dar am fost, am jucat ca sa-mi fac o idee, sa fac anumite teste de piata… Pasiunea mea este lectura si o fac atunci cand ma lasa cei doi baietei ai mei. Apoi imi place sa cala- toresc. Iar atunci cand, eventual, calatoresc singur, in strainatate, mai intru in anumite cazinouri, ca sa simt atmosfera.
AVÂND IN VEDERE EXPERIENTA PE CARE O AVETI, V-AS INTREBA, IN FINAL, CE SFATURI LE-ATI DA, MAI INTÂI ORGANIZATORILOR SI APOI LEGIUITORILOR?
In primul rand, le-as spune organizatorilor sa nu cedeze, sa se tina tare, pana va trece aceasta perioada dificila, iar legiuitorilor sa tina seama si de parerea noastra. Niciuna dintre ideile pe care le-am prezentat, multe dintre ele foarte bune, nu a fost luata in seama de legiuitori. Oamenii astia care fac legi ne privesc ca pe niste infractori; ca si cand cine stie ce am vrea sa facem. Sunt foarte suspiciosi. Nu ne-au acordat, niciodata, niciun fel de sprijin, ba ne-au bagat numai bete in roate. Cu toate ca aceasta industrie, bine aplicata, ar aduce foarte, foarte multi bani la buget. Iar aceasta ultima lege, in loc sa faca un bine, a facut un mare rau, tuturor.
