Un fotbalist de carieră, un mare antrenor
Este unul dintre fotbaliștii de prestigiu ai României, care a făcut carieră peste hotare. A demonstrat că este și un mare antrenor, reușind anul acesta să aducă un nou titlu de campioană echipei din Ghencea. În plus, este un om cu coloană vertebrală, foarte corect și un familist convins, care își petrece tot timpul liber alături de copiii săi și de soția sa, binecunoscuta Anamaria Prodan. Laurențiu Reghecampf, căci despre el este vorba, ne-a acordat un interviu în exclusivitate, de suflet, pe care vi-l prezentăm în continuare.
Ai 37 de ani și o carieră cu adevărat de invidiat în spate. Care a fost primul tău contact cu fotbalul și cum a fost, mai exact?
Sunt foarte mulți ani de atunci. Primul cobtact a fost la Chindia Târgoviște, când aveam 15 ani. Am fost promovați de la echipa de juniori la echipa mare și de atunci am rămas și am jucat numai la echipa mare.
Cum ai ajuns să joci fotbal?
Am început să joc fotbal de la vârsta de șase ani. Tatăl meu m-a dus la fotbal, a stat foarte mult în spatele meu, de multe ori m-a obligat, m-a forțat să joc fotbal. De foarte multe ori, mie îmi plăcea să joc mai mult baschet pentru că era mai frumos, mai lejer. Jucam în curtea școlii, eu în perioada aceea stăteam exact lângă școala la care am învățat, și era mult mai la îndemână. Ca să merg la fotbal, trebuia să merg în fiecare zi cu bicicleta sau pe jos până în jur de 3-4 kilometri.
Crezi că ai fi avut și același succes și în baschet?
Nu, cu siguranță nu, pentru că nu am înălțimea necesară. Dar mi-a plăcut foarte mult, am jucat în echipa școlii, eram foarte tehnic și îmi plăcea foarte mult să joc baschet.
Ai debutat ca fotbalist la Chindia Tîrgoviște, după care ai ajuns, în 1996, la Steaua. Cum a fost să ajungi jucător la cea mai titrată echipă de fotbal din România?
Atunci era un lucru foarte important pentru un jucător care venea din provincie. Steaua era echipa care se califica an de an în Champions League, echipa care câștiga campionatele. Pe vremea aceea, Dinamo mai avea așa câte o sclipire, dar în perioada aceea Steaua era cea mai bună echipă. Pentru mine a fost un lucru foarte important, mai ales că eu mi-am dorit foarte mult să ajung la Steaua.
În anul 2000, ai ajuns în Bundesliga și ai fost unul dintre cei mai buni jucători ai Alemanniei Aachen în sezonul 2006-2007. Vorbește-ne despre experiența ta în Germania. Cât de important a fost contactul cu fotbalul din Germania pentru cariera ta de fotbalist?
Am ajuns în anul 2000 la Energie Cottbus, echipă cu care am jucat doi ani în prima ligă, am retrogradat, am reușit să promovăm, deci am avut cinci ani frumoși la Cottbus, cinci ani în care eu am ieșit de două ori fotbalistul anului. După 2005, dacă nu mă înșel, am fost transferat de la Cottbus la Aachen, unde am reușit să ne calificăm în primăvara europeană ca singura echipă din divizia B în această competiție, iar în anul următor am reușit să promovăm cu echipa. Au fost ani frumoși, ani în care eu am învățat foarte multe lucruri despre ceea ce înseamnă fotbal, despre ceea ce înseamnă să fii profesionist, despre ceea ce înseamnă să prețuiești meseria pe care o faci.
Cum s-a întâmplat debutul ca antrenor, în 2009, la FC Snagov de ce ai ales să antrenezi, să rămâi tot în fotbal? Nu ai fost tentat niciun moment să alegi altceva?
În 2008, am hotărât, împreună cu Ana, să ne întoarcem înapoi în România, eu mai având încă trei ani de contract la Kaiserslaurten.
Am avut niște probleme de sănătate și am hotărât să îmi închei cariera. Împreună am hotărât să încep școala de antrenori, să încep să învăț. Am luat-o de jos, cum se spune. Am făcut școala pentru licența A, pentru licența B și așa mai departe. Iar în perioada în care eu eram la școală, am hotărât să încep să antrenez. Cred că este un lucru foarte important pentru un antrenor să aibă experiență, să înceapă de jos, să vadă exact care sunt problemele în momentul în care antrenezi, pentru că este o diferență enorm de mare între a fi fotbalist și a fi antrenor.
Dar nu ai fost niciun moment tentat să te apuci de altceva după ce ai încheiat cariera de fotbalist?
Nu, pentru că îmi place foarte mult ceea ce fac. Mi-a plăcut foarte mult meseria de fotbalist și am crezut că este cel mai indicat pentru mine să fac ceea ce știu. De aceea am ales să fiu antrenor.
Au urmat pe listă, ca echipe pe care le-ai antrenat, Universitatea Craiova, Gloria Bistrița…Te-ai lovit de multe lucruri care nu merg în fotbalul românesc. Te-au călit acestea în vreun fel?
Normal. Întotdeauna când suferi, când ai de suferit atât tu, cât și familia ta, înveți foarte multe lucruri. Cred că un antrenor care vrea să ajungă departe sau vrea să ajungă în fotbalul mare trebuie să treacă și prin acete perioade.
Și ai ajuns la Steaua, cu care ai făcut performanțe incredibile atât în plan intern, cât și în plan extern. Ești campion anul acesta… Ce înseamnă Steaua pentru tine?
Pentru mine, Steaua înseamnă cel mai mare club din România, înseamnă un club care atârnă foarte greu în momentul când știi ce înseamnă Steaua, știi ce înseamnă această echipă. Responsabilitate foarte mare, mult stres, faptul că oamenii își doresc enorm de mult să fie pe primul loc – și mă refer aici atât la oamenii care conduc echipa Steaua, cât și la cei care o iubesc echipa – deci este mult mai complicat decât am crezut eu. Dar, în momentul în care ai succes, în momentul când lucrurile trebuie să meargă așa cum trebuie să meargă la o echipă de talia Stelei, este foarte ușor.
Steaua ar avea un omolog în Germania?
Steaua este pentru români exact ce este Bayern Munchen pentru nemți. Un club puternic, un club de tradiție, un club care este foarte-foarte iubit în România. Același lucru se întâmplă și în Germania, cu Bayern.
Cum este relația ta cu jucătorii?
Avem o relație deschisă, o relație care se bazează pe respect, pe seriozitate în primul rând. Știu când să ies cu ei, știu cum să vorbesc cu ei, pentru că și eu am trecut prin această perioadă de fotbalist. În primul rând avem o relație de muncă și am vrut să le implementez jucătorilor acest lucru – că noi nu suntem altceva decât angajați. Ei sunt jucători, eu sunt antrenor, trebuie să ne facem meseria cât mai bine pentru a putea împreună să avem succes. Este o relație normală, o relație dintre antrenor și jucători.
Când ai venit la Steaua, ai știut, ai simțit, ai bănuit că vei ajunge campion?
Eu am știut din primul moment când am semnat cu Steaua și acest lucru l-am spus în prima conferință de presă. Am știut ce lot am la dispoziție, am știut că există această euforie, din cauza faptului că de șapte ani de zile nu se câștigase nimic la Steaua decât o Cupă a României. Oamenii erau înfometați, își doreau enorm de mult – și aici mă refer la jucători – doreau enorm de mult să câștige campionatul din România. Deci, aveam calitate, știam ceea ce pot eu, aveam toate lucrurile pentru a face performanță.
Se știe că Gigi Becali este un om cu personalitate și foarte greu de mulțumit. Cum te înțelegi cu patronul Stelei?
Eu mă înțeleg foarte bine și vă spun și de ce. Avem o relație corectă, o relație care se bazează pe foarte mult respect, eu nu l-am mințit niciodată pe patronul echipei, am încercat să îi expun lucrurile așa cum sunt pentru că pentru un antrenor și staff-ul lui este foarte importantă o relație corectă cu patronul echipei. Lucrul acesta s-a văzut, am avut succes, am reușit să îndeplinim obiectivul pe care ni l-am propus, și anume acela de a câștiga titlul cu numărul 24, iar acest lucru, pentru patron, pentru oamenii care conduc, este foarte bine.
Ai anunțat că vei continua să antrenezi echipa din Ghencea, deși ai primit alte oferte, supertentante. Ce anume te-a determinat să rămâi la echipa din Ghencea?
În primul rând faptul că se dorește enorm de mult calificarea în Champions League, faptul că am format o echipă unită. Cred că acest lucru este important pentru mine și pentru colegii cu care lucrez. Vom încerca împreună să câștigăm următoarele campionate, mă refer la următorii doi ani, vom încerca să ne calificăm în grupele Champions League și să reușim să ne îndeplinim următoarele obiective. Avem un lot foarte bun, avem în plan să aducem jucători care să întărească lotul pe care îl avem în acest moment la dispoziție, deci cred că, dacă Steaua va rămâne în acest colectiv sau cu același colectiv, nu va avea probleme în a-și îndeplini obiectivele.
Ești un mare antrenor. Care crezi că sunt principalele calități ale tale și care este secretul succesului tău?
Nu știu, mi-e foarte greu să vorbesc despre mine. Lucrurl acesta trebuie să îl facă alții. Eu, în primul rând, sunt un om corect, atât față de patron, cât și față de jucători. Îmi place să lucrez foarte mult, îmi place să mă implic în ceea ce fac, în ceea ce înseamnă viața noastră la stadion, cât și viața noastră din afara stadionului, deci lucruri care prind foarte mult la oameni. În momentul când ești sincer, în momentul în care îți faci meseria așa cum trebuie, nu cred că întâmpini probleme. În ceea ce privește secretul succesului meu, nu știu dacă putem vorbi despre un secret. Îmi place să mă informez foarte mult, îmi place să fiu updatat la ceea ce înseamnă fotbalul modern. Jucătorii iubesc acest lucru și cred că majoritatea s-a săturat de a face în fiecare săptămână aceleași lucruri. Noi venim întotdeauna cu lucruri noi, iar acest lucru se vede.
Ce ai schimba în fotbalul românesc și de ce?
Noi am schimbat foarte multe lucruri la Steaua, iar acest lucru sau lucrurile pe care noi le-am schimbat se vor vedea și la alte echipe. Fiecare echipă își dorește să aducă un preparator fizic, fiecare echipă își dorește să lucreze altfel decât a făcut-o până acum pentru că există exemplul Stelei. Deci, automat, noi am schimbat foarte multe lucruri în fotbalul românesc și acest lucru, pe mine, mă bucură foarte mult. Sper ca în viitorul apropiat acest lucru să se întâmple și la copii și juniori, la echipele naționale și așa mai departe.
Ce îți dorești cel mai mult în plan profesional?
Ce pot să îmi doresc? Am câștigat campionatul în România, îmi doresc să ne calificăm în Champions League, îmi doresc să câștig Cupa României și îmi doresc să câștig următoarele campionate. Probabil că în viitorul apropiat, dacă voi avea oportunitatea, îmi doresc foarte mult să ajung la o echipă mare, în străinătate.
Ai o familie fericită, dar recent ai trecut printr-un moment foarte greu. Anamaria, soția ta, a pierdutr sarcina. Cum ați reușit să depășiți acest moment teribil pentru o familie?
Cred că toși ne lovim de probleme, în fiecare familie există momente dificile. Am vorbit foarte mult, noi sunt majoritatea timpului împreună, este mult mai ușor să treci peste aceste probleme când ai familia lângă tine, când ai copii și încerci să uiți cât mai repede, încerci să intri într-un ritm normal de viață. Cred că aceste lucruri sunt normale, se întâmplă în toate familiile, deci nu trebuie să dramatizăm foarte mult.
Ce își dorește Laurențiu Reghecampf în plan personal?
Să fiu sănătos, să mă bucur de familia mea, de copiii mei, de timpul pe care îl petrec cu ei, deci nu îmi doresc ceva extraordinar.
Îți calcă pe urme Laur jr.? Crezi că va face fotbal de performanță sau altceva?
Nu știu. El iubește foarte mult fotbalul, este foarte preocupat de ceea ce se întâmplă la Steaua, vede toate meciurile, este prezent la toate meciurile noastre, cunoaște toți jucătorii, joacă aproape toată ziua fotbal, dar este încă copil și nu pot să spun în momentul de față dacă el va ajunge să joace fotbal profesionist. Dar, eu m-aș bucura enorm de mult, dar cel mai mult s-ar bucura Ana.
Ai fost desemnat omul anului la Gala Premiilor „Casino Life and Business Magazine” 2012. Ce a însemnat acest trofeu pentru tine?
Mă bucur, în primul rând, de aprecierea voastră, de aprcierea oamenilor care conduc această revistă. Cred că am reușit să fac ceva și lucrul acesta a fost premiat. Mai multe nu am ce să spun, trebuie să spuneți voi.
Ai jucat vreodată la cazinou? Dacă da, cum ai cataloga această experiență?
De șase-șapte ani mergem la Vegas, unde familia Anei, noi, avem două case, un apartament, și acum un an, pentru prima oară de când merg în Vegas, când am semnat cu Steaua, am mers la cazinou și am jucat cu niște prieteni. Spre surprinderea mea, a doua zi eram în toate ziarele din România. Eu nu am nicio problemă cu gamblingul dsau cu jocurile de noroc, sincer nu am timp să ajung să mă relaxez și să am mintea să pot să fac acest lucru. Nu sunt un jucător, nu sunt un om care să-și petreacă foarte mult timp prin cazinouri, dar în momentul când am timpul necesar și liniștea necesară, m-aș duce cu plăcere.
Ai investi vreodată bani în industria de gambling?
Nu, că nu mă pricep.
Este ceva ce lumea nu știe despre tine și ai vrea să se afle?
Nu, nu cred. Suntem persoane publice și tot ceea ce facem noi apare în ziare. Nu. Ceea ce îmi place mie sau ceea ce fac eu în majoritatea timpului este să stau cât mai mult cu familia mea, să încerc să-i fac fericiți și să fiu cât mai bun în ceea ce fac eu la fotbal.
Vreo pasiune ai?
Da, gătitul. Îmi place foarte mult să merg la pescuit când am timp, în rest – majoritatea timpului stau cu copiii.
Te rugăm să le transmiți un gând cititorilor publicației noastre.
În primul rând, să fie fericiți, măcar 1% dintre cititorii voștri să aibă același sentiment pe care eu l-am avut în momentul în care am ieșit campion. Celor care vă citesc revista le doresc să câștige la cazinou, să aibă noroc și toate cele bune.