Potrivit art. 18 din Codul fiscal, pentru cazinouri, impozitul pe profit datorat nu poate fi mai mic de 5% din veniturile realizate din aceste activităţi şi dacă este mai mic de 5%, contribuabilul este obligat la plata unui impozit de 5% aplicat asupra acestor venituri realizate.
Modul de calcul al profitului impozabil este relevat de dispoziţiile art. 19 alin. (1) din Codul fiscal în vigoare, care prevăd că acesta se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. Stabilirea bazei de calcul a impozitului, referitor la cazinouri, nu este prevăzută în mod expres de lege.
Există, însă, o reglementare secundară în H.G. nr. 251/1999 privind condiţiile de autorizare, organizare şi exploatare a jocurilor de noroc. Astfel, art. 51 din H.G. nr. 251/1999 prevede că „lunar, veniturile vor fi centralizate cu ajutorul formularului prezentat în anexa 9“, care serveşte la „stabilirea bazei de impozitare a încasărilor din activitatea de cazinou şi la înregistrarea în contabilitate a veniturilor şi cheltuielilor de exploatare a meselor de joc“.
Prin Precizarea nr. 9634 / 16 septembrie 1997, Ministerul Finanţelor a stabilit înţelesul încasărilor din activitatea de tip cazinou, astfel: „Prin noţiunea de încasări totale se înţelege totalul veniturilor realizate din organizarea jocurilor de noroc, calculate ca diferenţă între totalul rulajului încasă rilor pentru fiecare joc şi totalul premiilor acordate jucătorilor, în limitele prevăzute de lege“. Prin urmare, venitul cazinoului rezultă din însumarea rezultatelor zilnice pozitive (câştig pentru cazinou/pierdere pentru jucător) şi a celor negative (pierdere pentru cazinou/câştig pentru jucător), în funcţie de incidenţa elementului aleatoriu. Rezultă, în ceea ce priveşte natura juridică a premiilor acordate jucătorilor, că acestea reprezintă pierderi pentru cazinou şi diminuează venitul cazinoului, deci baza impozabilă. Premiile acordate jucătorilor nu reprezintă cheltuieli de exploatare şi, ca atare, nu se includ în baza de impozitare a încasărilor din activitatea de cazinou. Spre deosebire de acestea, cheltuielile cazinoului sunt cele efectuate pentru întreţinerea activităţii curente: salarii, cheltuieli pentru deţinerea şi întreţinerea spaţiului, utilităţilor, taxe specifice, contribuţii la fonduri speciale. Aceste cheltuieli de exploatare sunt permanente, relativ constante, spre deosebire de câştigul/pierderea cazinoului, care sunt aleatorii. Prin dispoziţiile anexei 4 şi 9 din H.G. nr. 251/1999, legiuitorul a prevăzut expres că veniturile totale sunt preluate din centralizatoarele lunare, iar în categoria cheltuielilor privind exploatarea jocurilor de noroc nu sunt incluse plăţile către jucători.
Aşadar, în cazul jocurilor tip cazinou, venitul cazinoului se stabileşte din însumarea algebrică a încasărilor totale ale cazinoului din zilele cu rezultat pozitiv şi din zilele cu rezultat negativ şi ţinându-se seama de cheltuielile necesare activităţii curente a cazinoului.
