Sinel Anton a făcut senzaţie la Barcelona
Nimic nu e întâmplător
La European Poker Tour de la Barcelona, Sinel Anton, nimeni altul decât fratele binecunoscutului jucător de poker Ionel Anton, s-a clasat foarte bine, terminând pe locul al şaselea. El a încasat un premiu de 178.400 de euro. Competiţia a fost câştigată de Mikalai Pobal din Belarus, care a intrat în posersia unui premiu consistent de 1.007.550 de euro. Sinel Anton ne-a acordat un interviu în exclusivitate, pe care vi-l prezentăm în continuare.
– Sinel, felicitări pentru turneul de la Barcelona, unde ai ieşit pe locul 6 de la masa finala, şi, cum am discutat înainte de interviu, îţi atrag atenţia că ne aflăm sub lozinca pe care ai spus-o chiar tu: ”nimic nu e întâmplător”. Deci, prima întrebare: de când te-ai apucat de poker?
– Am aproape un an şi jumătate de când joc poker, m-am apucat de acest sport – eu numesc sport pokerul – contrar dorinţei fratelui meu, care niciodată nu a fost de acord să joc poker. Cel care a crezut în mine a fost Liviu Ignat, care mi-a spus că am feeling pentru a juca poker.
– Dar în afară că nu a vrut, Ionel, care este celebru în poker, nu a mai avut nici o altă influenţă?
– Ionel pentru mine a avut o influenţă mare datorită faptului că am spus: dacă suntem fraţi, de ce nu aş putea să fiu şi eu la fel ca el… şi atunci am vrut să îi demonstrez că pot fi şi eu undeva aproape de el. Nu credeam să ajung până aici…şi totuşi acest loc 6… Nu pot să cred nici acum, nici acum nu m-am dezmeticit şi nu realizez că am luat locul 6 în finala de la Barcelona.
– Dar Ionel te-a învăţat jocul ? Ceva tehnici sau nimic-nimic, nu s-a ocupat deloc de jocul tău?
– Ionel nu m-a învăţat absolut nimic. Singurii oameni care m-au învăţat să joc poker, datorita faptului că ies în oras mereu cu ei, sunt: Liviu Ignat, Robert Cezărescu. Sunt prietenii mei, și vorbesc numai despre poker, numai despre mâini la poker, numai despre cum iau anumite decizii în poker, iar toate aceste sfaturi pe care eu le ascult de un an şi jumătate m-au ajutat să ajung aici.
– Eşti un jucător prezent permanent la turneele din ţară, în special la Pokerfest, iar acum, după turneul EPT de la Barcelona, ai şi experienţa unei mese finale a unui superturneu de afară. Poţi să ne spui care este diferenţa dintre turneele din ţară şi cele din străinătate?
– Eu cred că România, încă nu este pregătită să joace la turneele de afară din punct de vedere mental, psihologic, şi al experienţei. Experiența noastră este mică în comparație cu acei jucători mari care sunt din Europa, jucători profesionişti de 10-15 ani. Acest fenomen numit poker de abia acum vine în piaţa românească şi cred eu că ne mai trebuie foarte mult timp să ajungem la nivelul lor, deşi suntem nişte profesionişti. Ca jucători avem acea sclipire, acea sclipire a românului. Românul este sclipitor, este inteligent, dar ca experienţă – cred că ne mai trebuie foarte mult timp.
– Adică, poţi să ne spui că mai ales jucătorii profesionişti de la noi, ca Toni Judeţ care joacă în echipa de profesionişti a Pokerstars, sau Mihai Manole nu au suficientă experienţă pentru a ajunge la mesele finale la turneele de afară?
– Nu. Nu pot spune că nu au experienţă. Chiar pot spune că Mihai Manole, Toni Judeţ, Ionel Anton, Liviu Ignat au foarte mare experienţă. În schimb, ideea este că ei (cei de afară) joacă de 100 de ani poker, la asta ma refer. România acum vine în acest fenomen, nu se pune problema experienţei jocului, ci de când fenomenul a luat amploare în România. Singurul, Liviu Ignat, joacă de cinci ani, când la noi nici nu se auzise despre poker. Acest copil juca în cămin pe nişte fise. El juca acum cinci ani şi acum a ajuns mare profesionist, dar ei – europenii, americanii joacă de 100 de ani, de 1.000 de ani, de când este lumea.
– Acum poți să ne spui cum a fost la Barcelona, te aşteptai să ajungi la masa finală?
– Barcelona a fost ceva de vis pentru mine. Aşa cum spunea şi Liviu Ignat, orice jucător visează să ajungă acolo. Era un vis, eu, sincer, nici acum nu cred că acel vis a fost adevărat. Nu mă aşteptam să ajung până acolo pentru că nu sunt un jucător profesionist, pentru că îmi cunosc lungul nasului, nu mă pot compara cu Ionel Anton, Mihai Manole, Toni Judeţ, Liviu Ignat, sau Robert Cezărescu – care sunt jucători profesionişti, mai ales că am stat în preajma lor şi ştiu care este valoarea lor. Pentru mine chiar a fost o surpriză plăcută şi nu pot să cred că mi s-a întâmplat acest lucru. Este extraordinar.
– De ce spuneai că nimic nu e întâmplător?
– Spun că nimic nu este întâmplător… pentru că decizia de a mă înscrie a fost a fratelui meu, adică a lui Ionel Anton. Eu am jucat şapte zile în calificări, fără să reuşesc să mă calific. Nu am vrut să mă înscriu şi nu am mai vrut să joc la turneu. Fratele meu jucase în ziua IA și fusese eliminat, iar în ziua IB el a plecat la aeroport, spre România şi îmi spune mie la ora 10: “Te rog să te duci să te înscrii”. Eu eram hotărât să nu mai joc. Şi totuşi…el îmi spune du-te și inscrie-te… Nu am înţeles de ce mi-a zis să mă înscriu …și de aici spun că nimic nu e întâmplător…înseamnă că el a simţit că pot câştiga…nu îmi pot imagina de unde are el acest feeling să mă trimită să mă înscriu, deci nu e întâmplătoare chestia, că altfel eu nu jucam; dacă el nu îmi spunea să mă înscriu, eu nu jucam. Iar acolo, când am ajuns să mă înscriu (trebuiau să se înscrie 182 de oameni), eu am fost în ultimii doi la înscrieri, erau înscriși 180, eu m-am înscris al 181-lea…din 182, deci e clar că nimic a fost întâmplător. A mă trimite în ziua aceea, a ajunge când mai sunt doi și se încheie înscrierile reprezintă un mare semn de întrebare pentru mine; cum de m-am înscris, cum de am ajuns şi cum de mi s-a îndeplinit acest vis, pentru că este un vis pe care, aşa cum spun profesioniştii ”poţi visa şi nu ţi se poate îndepli visul sau poţi visa şi, chiar dacă nu eşti pro, poţi ajunge acolo”.
– Spune-mi, te rog, care a fost cea mai frumoasă sau cea mai spectaculoasă mână pe care ai jucat-o la EPT Barcelona ?
– Cea mai spectaculoasă mână pe care am jucat-o la Barcelona este cea în care am avut AS, DAMĂ si am completat cu cărţile care au venit de jos – AS, POPĂ, VALET, arătându-mi că pot să trag la o CHINTĂ, dar pe turn vine un 8 şi atunci vreau să foldez, pentru că nu am ce să caut acolo. Dar, spre surprinderea mea, vine Check, Check, şi vine şi rândul meu să dau Check. Atunci mă întreb cum CHECK – adică mai văd o carte fără să plătesc?!?. E un lucru foarte mare, nu mi-a venit să cred şi în momentul acela văd acel 10 plutind deasupra mesei şi picând pe river. Atunci fac chinta, cer all-in, sunt plătit, sunt platit de un jucător, celălalt se aruncă după un minut de gândire. Eu am chinta mare, iar el are chinta mica – germanul care a plătit; si acolo este punctul forte care îmi dă încrederea că pot să joc masa finală…şi am şi fisele de care am nevoie.
– Oricum, noi de felicităm. Este o foarte mare realizare. Un loc şase la Barcelona este un lucru extraordinar. Dar spune-ne ce planuri ai pentru viitorul tău în poker?
– Eu după ce am ajuns la acest loc şase, nu stiu dacă am nişte planuri de poker, dar vreau să respect sfaturile profesioniştilor. În acest joc trebuie să ştiu dacă eu pot fi disciplinat până la capăt, dacă pot lua decizii pentru că decizia în poker mi se pare una dintre cele mai tari chestii din poker. Dacă nu iei decizia şi nu eşti concentrat la maximum, o fracţiune de secundă te poate costa toate fisele şi iesirea din turneu. Cred că o să mai merg la turnee, dar nu o să mai fac ce am făcut până acum în poker, ci o să ştiu exact prin disciplina mea ce jocuri o să joc… cât pot să joc… şi până unde pot să joc.
– Ce sfaturi le dai jucătorilor români care abia se apucă de poker?
– Eu le spun să fie foarte atenţi. Este un joc foarte periculos. Le spun că nu e momentul să te aventurezi când vezi că un neprofesionist câştigă un loc şase, pentru ca nu este nimic întâmplător. Acest lucru îmi spune că este momentul să îşi capete disciplină, să se documenteze foarte mult, să stea de vorbă cu profesioniştii, şi să nu ia o decizie pripită care i-ar putea schimba aproape totul în viaţă.
-Vrei să mai adaugi ceva la acest interviu?
– EU SUNT UN ROMÂN. Nu ştiu dacă se poate vorbi altceva decât că am reprezentat România, lucru de care am fost mândru. Eu la masa finală pun steagul României şi încep cu steagul României. Celelalte discuţii – cum, de ce, pentru ce, acestea nu îşi au deloc rostul. Pentru orice român ar trebui să fie o mândrie că eu am reprezentat România şi am ajuns pe locul şase. Atât este de spus, iar alte comentarii chiar că nu îşi au rostul.
– Cunoşti revista noastră – “Casino Life & Business Magazine”? Ce le transmiţi cititorilor noştri?
– “Casino Life & Business Magazine” este revista pe care am citit-o când m-am dus la Pokerfest şi am rămas plăcut impresionat. Era un interviu chiar cu fratele meu, legat de poker, pe care l-am citit cu foarte mare atenţie. Apoi am citit întreaga revistă, cu mare interes. Am aflat de la fratele meu că sunteți prieteni cu el, lucru pe care eu nu-l ştiam. Această prietenie m-a făcut şi să accept să stăm deschis de vorbă, pentru că eu, de obicei, sunt foarte sceptic în ceea ce priveşte interviurile – nu îmi place pentru că lumea este aşa cum este… Cititorilor dumneavostra le spun să citeasca în continuare această revista, care mie mi se pare foarte interesantă. Toţi jucătorii profesionişti ca Ionel Anton, Liviu Ignat, Robert Cezărescu şi mulţi alţii îmi spun lucruri bune şi foarte frumoase despre publicaţia dumneavoastră. Această revistă chiar cred că scoate în evidenţă ceea ce avem noi, jucătorii, nevoie, şi arată ce se întâmplă în poker. Din publicaţia dumneavoastră se poate afla absolut tot ceea ce vrei să ştii despre poker.
– Mulţumesc frumos şi încă o dată felicitări.
– Mulţumesc frumos.
