Conform PokerFest Magazin, hand-readingul este fratele genial al trişatului. Trişatul la poker urmăreşte în mod ideal aflarea pe căi ilegale a cărţilor din mâna adversarului.

Când ai această informaţie, te poţi umple de bani şi-ţi poti ruina partenerii de joc. Definiţia pokerului este: „un joc cu informaţie incompletă”. Un trişor însă va avea „informaţie completă”, deci ce va juca el nu se va numi poker ci şarlatanie.
Pe de altă parte, un jucător bun de poker va încerca să deducă logic în decursul unei mâini de poker exact ceea ce trişorul încearcă sa obţină în mod ilegal: care sunt cele două cărţi pe care le ascunde adversarul cu faţa în jos.

Am văzut cu toţii pe Youtube spectacolele lui Daniel Negreanu când aflat în pot cu un adversar începător reuşea să-i spună acestuia ce mână are. Comentatorii erau entuziaşti, iar când mâinile se dădeau pe faţă, sala izbucnea în urale, adversarul îşi făcea cruce şi comentatorii îl numeau pe Negreanu extraterestru.

Ei bine, adesea nu este foarte greu să afli cărţile adversarului. Cel mai des însă nu este uşor şi cu cât ai în faţă un adversar mai bun, cu atât acesta va şti să-şi mascheze prin acţiunile lui mai bine valoarea mâinii.
Hand-readingul este un proces de restrângere succesivă a mâinilor posibile ale adversarului în decursul rundelor de pariere (preflop, flop, turn, river), până cănd reuşim să numim un număr foarte mic (ideal este unu) de combinaţii posibile din mâna adversarului.
Iată un exemplu extrem de simplu: pariem preflop şi adversarul nostru pariază peste pariul nostru (re-raise). În momentul acela, deja excludem din toate cele 1326 de combinaţii posibile toate mâinile foarte proaste. Evident, un jucător slab va face acest re-raise şi cu o mână foarte proastă, dar această acţiune se va întoarce impotriva lui, aşadar este corect să presupunem că avem în faţă un adversar rezonabil, care alege să contraatace agresiv doar cu mâini puternice. Acesta este cel mai simplu exemplu de hand-reading.

În Texas Holdem avem patru runde de pariere – şi tot atâtea ocazii pentru noi de-a mai elimina încă un număr de mâini posibile din ce-ar putea avea adversarul. Odată cu experienţa şi cu multă atenţie la joc, dupa cele patru runde un jucător inteligent va putea restrânge mâinile posibile la un grup suficient de mic încât să ştie dacă este bătut sau nu.
Pentru dezvoltarea acestei abilităţi nu există reţete. Există multe resurse care îndrumă jucătorii, însă experienţa este cel mai bun profesor.
Tot ce trebuie să ştim acum, la început, este că esenţa jocului de poker este arta de-a citi mâinile adversarului: hand-readingul.

Sfatul de inceput este să te întrebi mereu la masa de joc, la fiecare acţiune a adversarului: ce mâini aş avea eu dacă aş fi în locul lui şi aş face ce-a facut el? Apoi, cu această listă (largă) de mâini in memorie, aşteaptă următoarea acţiune, următoarea rundă de pariere, unde reia acelaşi raţionament: „din lista largă de mâini deja stabilită, cu ce mâini ar face ce-a făcut acum?”. Astfel, ai restrâns lista. Următoarea rundă este încă o ocazie de a restrânge şi mai mult lista, până când la final vei avea o idee cât de cât precisă, un „grup de suspecţi” printre care cel mai des se va afla şi exact cartea reală a adversarului.

Acesta este secretul marilor campioni. Restul sunt detalii.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.