La început a fost Eva. Şi apoi, din privirile ei s-a redesenat cazinoul… În roşu şi negru.
Ca o luptă între pasiune şi necunoscut, între şansă şi renun- ţare, ca un foc în noapte, ca inelul şansei învârtit pe buza ruletei, ca o confruntare între un caro şi o treflă, în volutele lor peste potul jocului.
Eva e ceva din toate acestea: o rochie neagră, sclipind în inflorescenţe brodate, dezvelind senzual arcuirea de catifea a spatelui, o nelinişte a odihnei în împletitura fotoliului roşu, o contopire cu opreliştea spaţiului cuprins în ziduri de lumină.
Eva este încă un început al pasiunii tale, jucătorule, pentru aventura luptei cu necunoscutul, cu negrul arzând în roşu, cu jarul răvăşit în apus. Şi dacă pâ- nă la ea, şansa ta a fost răstignită între roşu şi negru, norocul ţi s-a născut, iată, din voluptatea îmbrăţişării lor. Eşti, chiar tu, asemeni ei, ca o flacără în noapte.
