Cel mai important promotor de kickboxing din Europa, romanul Eduard Irimia, se zbate ca un leu in cusca pentru a pune la punct ultimele detalii ale super-galei K1 de la Bucuresti. Irimia vrea ca totul sa fie organizat perfect.
CUM ATI „IMPORTAT” KICKBOXING-UL IN ROMANIA, DOMNULE EDUARD IRIMIA?
S-a intamplat in 2003. Eram la box, la Eurosport, si organizasem o gala la Ploiesti. Atunci, la indemnul lui Stephane Cabrera, din Franta, am bagat in deschiderea evenimentului cateva meciuri de kickboxing.
Am remarcat, cu mare surprindere, ca meciurile astea au prins mai bine decat gala de box.
ASTFEL A APARUT LOCAL KOMBAT?
Da. Tot in 2003, ca o dorinta de a promova un sport, care crestea foarte mult la nivel mondial. K1 era in voga si, in anumite tari, depasise boxul. Am hotarat sa organizam si noi ceva similar, iar circuitul s-a numit Local Kombat. Evenimentul pilot a avut loc in august, 2003, tot la Ploiesti. S-a vazut interesul pe audienta si, de atunci, am repetat evenimentele pe banda rulanta, cam la o luna si jumatate. In doi ani am devenit un produs international. Eurosportul transmitea galele, pe masura ce aduceam tot mai multi sportivi de top, din alte tari. Aveam pe Pro TV drepturile de televiziune pentru galele K1 din Japonia si oamenii au devenit interesati. Am adus oameni din K1, de exemplu Leko, pentru a lupta cu Morosanu. Prin mediatizare, eroii nostri au devenit extrem de cunoscuti. Morosanu, Iftimoaie, Ghita au crescut in popularitate.
Astfe, s-a creat un mare interes pe media – print, net si tv. A crescut vizibilitatea asa de mult, incat s-a dus vestea in lume: „Romania este o mica Japonie in ceea ce priveste interesul public pentru kickboxing”.
CUM ATI FACUT „JONCTIUNEA” CU JAPONIA?
Japonezii au auzit si ei despre ceea ce am realizat noi, au luat legatura cu mine si in 2007 am organizat prima gala de K1, o calificare pentru un Grand Prix mondial.
Castigatorul mergea la o gala care genereaza drept de televiziune la nivel mondial si un interes pe masura, unde vin mari nume din K1, iar castigatorul merge direct la Seul. Am reusit sa organizam un eveniment foarte bun – aveam experienta pe productie de televiziune, Pro TV s-a miscat si el foarte bine –, iar ei au spus OK, poate repetam povestea. Dar K1 vine greu. Poti astepta intr-un ciclu si patru ani pana sa revina in Romania. Si atunci am spus: hai sa nu stam pe loc sa asteptam K1 ca pe cometa Halley, hai sa dam nastere unui circuit in care marii promotori din Europa – o idee foarte buna a avut in acest sens si un supervisor K1, presedintele lor pe Europa, Igor Jushko – sa organizam un circuit european, care sa nu depinda de japonezi.
Asa ca ne-am unit si am organizat un circuit european, denumit „K1 – Colllision” – am propus eu „collision” de la „impact”. La inceput am fost precum cavalerii mesei rotunde – toti egali, fara sa decidem un sef. Dupa un an de gale, in care eu am adus sponsori, am pus bani pe ring, am adus sportivi platiti de noi, televiziune – Pro TV avea o retea in 9 tari, in 2009 am devenit, la propunerea celorlalti, presedintele circuitului Collision. Un fapt care, spun eu, a fost o noua lovitura de imagine pentru Romania si o onoare pentru noi. Dupa gala de la Praga, din 2009, japonezii au recunoscut ca am reusit sa cream un fenomen, mutand vectorul din Romania in Europa. S-au simtit oarecum amenintati, pentru ca nu voiau sa piarda controlul total al pietii pe continent. In acelasi timp mai exista un promotor foarte puternic in Olanda, care refuzase sa se uneasca cu noi. El a vrut sa ramana singur pentru ca majoritatea campionilor din K1 sunt olandezi. OK, am spus, ramai tu cu Arena Amsterdam, o data pe an, iar noi cu gale lunare in Europa.
Am avut Budapeste 2010, la 6 februarie, Croatia, 27 martie, avem expunere buna in 70 de tari, TV direct pe Romania, parteneriatul cu Eurosport.
Ridicandu-ne tot mai mult, am fost contactati de reprezentantul K1 pe relatii internationale, un american, Mike Kogan, care ne-a propus sa contracaram Amsterdamul.
„Daca tot n-au vrut sa fie cu voi, nu vreti sa va dam la Bucuresti gala care, de obicei, era Grand Prix-ul de la Amsterdam?” a spus el. „OK” am spus eu, si asa am adus gala in Romania.
CINE VA LUPTA LA BUCURESTI?
In prealabil, sunt organizate trei gale de calificare in trei tari din Europa. Una este Lituania, a doua, Polonia, iar a treia, Azerbaijan.
Sunt trei Gand Prix de cate opt, fiecare cu castigatorul sau, care intra in piramida de opt de la Bucuresti. Ceilalti cinci sunt desemnat i de promotor, adica de mine. Am hotarat sa-l luam pe Roman Kleibel, castigatorul din 2009 din Cehia, un roman nou, foarte talentat, bun pe piramida, Sebastian Ciobanu, colegul lui Morosanu – am preferat sa nu riscam in piramida numele noastre mari, incercand sa demonstra m in meciuri directe ca ne putem bate de la egal la egal cu eroii din K1 – Remy Bonjaski, Alexei Ignasov, Fredy Kemayo.
Castigatorul va merge la Seul.
DAR STIU CA SUNT ROMANI CARE LUPTA DEJA IN K1…
Este adevarat. In timp ce noi am promovat, in 2009, circuitul Collision in Europa, patru romani au ajuns in K1 – Daniel Ghita, care a luptat si la Seul si la Yokohama, Morosanu, la Seul, Sebastian Ciobanu la Tokyo si Raul Cadinas la Lotz, in Polonia. Toti au provenit din Local Kombat.
Revenind, spuneam ca vom merge in piramida, cu cei mai buni din 2009 plus cei trei castigatori ai grand prix-urilor din 2010, de care am vorbit. Pe langa piramida de opt, al carei castiga tor va merge la Seul, partea a doua a galei va fi cea a super fight-urilor. Karaev – Morosanu; Rey Sefo – Iftimoaie; Overeem – Zmarandescu; Bob Sapp – Sandu Lungu.
CUM ATI ORGANIZAT WORLD GRAND PRIX-UL DE LA BUCURESTI?
Am gasit locatie libera la Romexpo, pavilionul central, pentru 21 mai.
Fiind o gala standard impusa de K1, piramida este obligatorie, iar in super fight-uri tu decizi cat te intinzi. Daca ai bani poti aduce pe oricine din K1, daca n-ai, nu aduci pe nimeni. Dar piramida este obligatorie, pentru ca ea da castigatorul pentru Seul. Am vrut sa facem ceva adevarat, chiar daca trebuie sa ajungem la un buget de un milion de euro. Am inceput sa dau telefoane, sa fac calcule. Ca sa nu depind de stat, m-am gandit la sistemul de mese pentru VIP, cu un pret intre 1500 si 3000 de euro. Pentru acestea am gandit pachete in care sunt cuprinse cazarea, catering de lux la masa, preluare de la aeroport, totul exact ca la Las Vegas. Cu banii vom acoperi bursele luptatorilor, cuprinse si ele, prin contract, intre 150 si 200 de mii de euro.
STIU CA IN CONCEPTUL DE PROMOVARE SI VANZARE A EVENIMENTULUI ATI INTRODUS SI ANUMITE FACILITATI PENTRU CAZINOURILE DIN BUCURESTI.
Este adevarat. Fiecare cazino important din Capitala – care doreste, desigur – va avea „felia lui” pe zona de promovare. Va putea cumpara un numar de mese, unde sa-si aduca invitati de afara. Prin aceste pachete, gandite pentru doua zile de entertainment, cazinourile vor putea capta interesul unor clienti importanti din intreaga lume. Afara, de exemplu in SUA, dar nu numai, se organizeaza gale dedicate de fight-uri, „la pachet” cu galele de poker. Faci un turneu de poker, lipesti la el si o astfel de gala, pentru zilele de pauza. Eu sper ca, in final, totul va iesi foarte bine, asa cum ne-am propus.
