Din direcția publicului, scandalul care a zguduit aproape toată luna octombrie lumea gamblingului românesc se vede foarte simplu: statul a amendat echivalentul unui mic oraș de gambleri – peste 40.000 – pentru că au mizat bani pe un site care opera ilegal.

Amenzile? Astronomice in raport cu ce stie omul de rand ca inseamna o amenda: intre 5.000 si 10.000 de lei. Daca ne gandim ca peste 90% din gambleri aloca doar cativa lei pentru a-si mai colora viata cu un pariu si perspectiva unui castig, sumele sunt halucinante.
Cu cat insa privim mai de aproape situatia, lucrurile par sa se complice la nesfarsit.

Astfel s-a creat un caz national. Cand un sofer loveste un stalp, e vina soferului. Insa cand stalpul este lovit de aproape toti soferii, e vina stalpului. Mai exact, e vina celui care a indicat directia sau viteza gresita de mers. Soferii stim cine sunt: zecile de mii de microbisti sau pokeristi sau „pacanisti” care au pariat ilegal. Insa cine este cel ce-a plantat gresit semnele de de circulatie? Aici parerile sunt impartite – si cand parerile sunt impartite, presa vuieste zile si saptamani.

Nu vom arata aici cu degetul spre cine credem noi ca este drumarul beat, spre cine este responsabil pentru atatea emotii si stress pentru zeci de mii de oameni, ci vom face doar o cronologie simpla si completa a faptelor, lasand cititorul informat sa hotarasca singur spre cine trebuie aratat cu degetul.

Dupa ani de Vest Salbatic in gamblingul online romanesc, cand oricine putea paria pe orice, oricat si oriunde si cand site-urile de gambling practic tipareau bani in Romania, statul a decis, dupa nesfarsite discutii si incercari esuate, sa creeze o lege eficienta de reglementare a acestui tinut al nimanui cu ramificatii in toata Romania si cu capitala undeva intr-o insula din Atlantic sau Mediterana.

Am scris mai sus „lege eficienta”; caci o lege care nu poate fi aplicata nu exista. A „functionat” si inainte de adoptarea noii legislatii o lege, insa inoperanta. Statul nu avea instrumente de control chiar daca pedepsele impotriva gamblerilor erau similare cu cele impotriva talharilor: caz penal, amenzi uriase si inchisoare, iar nivelul de impozitare era, cum se spune, masurat cu micrometrul, trasat cu creta si taiat cu toporul. Si nici site-urile de gambling din paradisurile fiscale nu puteau fi atinse de mana prea scurta a legii romanesti.

Singurii care incercasera sa faca ordine in acest domeniu erau cei afectati direct de explozia online: operatorii „land based” care isi vedeau clientii luati si profiturile muscate de o gura invizibila. De pilda, ani la rand, Romanian Bookmakers, asociatia agentiilor de pariuri land-based, a reclamat in repetate randuri functionarea ilegala a unor camere online si a primit doar consolarea morala a amenzilor primite de acestea din urma. Insa la rulajul si profiturile unui gigant care iti permite sa pariezi din dormitor, 50.000 de Ron este echivalentul maruntisului tinut in torpedou pentru spalatorii de parbrize. Camerele online au platit, multumite de pretentiile minuscule ale statului roman.

Cum spuneam, la data de xxx s-a adoptat xxx, aceasta masura aducand toate amendamentele de care avea nevoie vechea legislatie pentru ca gamblingul sa existe in mod controlat si sanatos: nici sa nu prolifereze ca o ciuperca si nici sa nu moara, asa incat toata lumea sa fie fericita: operatorii sa faca bani, statul sa incaseze impozite si jucatorii sa joace fara frica.
Odata cu noua legislatie, statul a produs si o autoritate care sa o aplice: Oficiul National pentru Jocuri de Noroc, infiintat la data de xxx.

Pentru a intra cu un buna ziua politicos in lumea gamblingului si pentru a nu-si alunga clientela de la care bugetul de stat astepta influxuri mari de bani, ONJN-ul nu a mai dezgropat mortii.

Jucatorii au fost primii care au rasuflat usurati: nu mai riscau amenda penala si puscarie ci o amenda contraventionala. Practic fusesera scosi de noua legislatie din celula cu talhari.
Mai mult, impozitele astronomice cu care erau datori dupa vechea legislatie s-au transformat intr-un simbolic 1% pentru imensa majoritate a retragerilor. Doar marii gambleri mai puteau cadea sub incidenta unui 16% si apoi a unui 25% pentru sume imense retrase din gambling. Dar cui ii pasa de impozitele platite pe castiguri de cei 2-3 magnati ce-si permit asemenea sume? Nici macar lor.

Si nici site-urile de gambling nu au fost inchise, blocate, acuzate de evaziune sau urmarite penal. Li s-a acordat o perioada de amnistie fiscala si penala de 3 luni (valabila pana la 10 septembrie 2015), timp in care trebuiau, daca mai voiau sa opereze legal, sa-si pregateasca documentatia de licentiere si sa plateasca a cincea parte din profiturile inregistrate pe teritoriul Romaniei incepand cu anul 2010. Tot ce se petrecuse inainte de 2010 a fost sters cu buretele, sumele incasate pana atunci fiind scutite de orice impozit sau penalitate.

Daca pentru jucatori si pariori vestile au fost extraordinare, pentru camerele online a fost ca sfarsitul prohibitiei la alcool din SUA: vestea buna e ca s-a dat liber la whisky si vestea proasta era ca s-a dat liber la whisky. In sfarsit corporatiile puteau actiona perfect legal pe o piata reglementata, insa din nefericire varsta de aur, Vestul Salbatic al gamblingului in Romania se incheiase odata cu piciorul tras de Odeta Nestor, sefa ONJN, in usa batanta a stabilimentului.

Momentul fusese asteptat cu infrigurare de multi operatori. Unii din ei chiar incercasera la Bruxelles blocarea legii invocand diverse motive adunate sub argumentul principal al incalcarii dreptului la libera circulatie a serviciilor in spatiul comunitatii europene. Statul roman fusese amenintat cu declansarea procedurilor de infringement si pedepse in caz de adoptare a unei legislatii concurente celei europene. Erau foarte multi bani la mijloc si bugetele de lobby au capatat prioritate in socotelile multor companii. Orice zi de tergiversare a legii insemna bani multi. Pe scurt, companiile au facut ce stiu ele mai bine sa faca: tot ce le-a stat in putinta sa le mearga cat de bine posibil.

Pentru clientii operatorilor insa, neadoptarea noii legi ar fi insemnat o continuare a cosmarului legal: pastrarea caracterului penal al gamblingului ilegal si confiscarea sumelor rezultate din acesta.

Cand insa operatorii au inteles ca nu mai e loc de manevre, negocieri, bluffuri si amanari, au depus armele: unii s-au retras, altii au decis sa intre in legalitate, in decursul perioadei de amnistie de 90 de zile. Acestia din urma si-au platit taxele si si-au pus in functiune juristii pentru actele de licentiere. Insa undeva la mijloc unele companii au mai intrezarit o optiune foarte agresiva: mersul la doua capete: sa mai incerce atacuri impotriva legislatiei pana in ultimul moment posibil din cadrul perioadei de amnistie si, in ultima instanta, daca legea ar fi fost sa reziste, sa aplice pentru licenta la exact ultima sedinta posibila de acordare a licentelor.

Si sedinta a avut loc pe 7 septembrie. Companiile care alesesera sa forteze inca 3 luni blocarea legii au capitulat si s-au prezentat la licentiere. Pana in momentul desfasurarii sedintei, orice operator putea functiona legal, in virtutea amnistiei – inclusiv camerele care intre timp facusera presiuni aici, la Bruxelles si prin campanii de presa impotriva „restrictionarii de catre autoritatile romane a accesului la internet”. Motivul fusese destul de subtire, insa era ultimul pai.

Aici incepe, asadar povestea Bet365 si a celor 40.000 de jucatori bluffati de dealer.

Bet 365 a platit impozitele datorate si a primit, ca toti ceilalti, drept de functionare temporara, in virtutea noii legislatii, deci in legalitate perfecta, „incepand cu prima zi a lunii urmatoare”, conform cu regulamentul de aplicare a legii. Bet 365 urma sa isi anunte jucatorii ca site-ul se inchide pentru 20 de zile (pana la finalul lunii in care primisera licenta), sa le lichideze conturile si sa-i astepte din nou la distractie incepand cu 1 octombrie. Adica 20 de zile de concediu binemeritat, dupa ani si ani de tranzactii financiare ametitoare 24 ore pe zi si 365 de zile pe an.

Obligatia camerei de-a ajuta jucatorii sa respecte legea este indubitabila, conform unei declaratii a ONJN. „Avem documente semnate de reprezentatii acestora (ai camerelor n.r.) in care isi asuma faptul ca au inteles si cunosc prevederile legale in domeniul jocurilor de noroc in Romania. Operatorii aveau obligatia de a informa jucatorii daca detin sau nu drept de operare in Romania”, limpezeste Oficiul aceasta dilema importanta.

Dar 20 de zile inseamna bani. xxx milioane, mai exact. Atat a incasat Bet365 in doar 20 de zile, intre 11 si 30 septembrie, timp in care a ales in mod deliberat si unilateral, si mai ales in mod uluitor, sa nu inchida pravalia pentru renovare. Aceste milioane au fost depuse si rulate de un numar de peste 40.000 de jucatori carora nici prin minte nu le-a trecut in noaptea de 10 spre 11 septembrie ca odata cu miezul noptii au devenit contravenienti si risca amenzi de cel putin 5.000 de Ron! Si camera lor preferata, alfa si omega pariurilor, functiona perfect. Fara mesaje de avertizare, fara blocarea romanilor de la mese si din lobby-urile de pariuri. In acel moment, s-au creat pe neobservate premise pentru o contraventie in masa.

Aceste 20 de zile au fost „septembergate-ul” celor de la Bet365. Intrati cu acceleratia la podea in ilegalitate si sperand sa treaca neobservata mica lor eroare de 20 de zile timp in care casieria camerei dadea pe dinafara de depuneri, regii pariurilor au pierdut ei insisi cel mai mare pariu pus vreodata pe Bet365 in Romania: dreptul de operare. Intr-o lume in care fiecare euro care pleaca la tine pleaca de la mine, concurentii camerei au reactionat furios, deoarece in competitia pentru jucatori se afla un operator ilegal.

De ce a riscat Bet365 atat de mult pentru doar 20 de zile de functionare? Banii nu sunt tot raspunsul, caci bani urma sa faca in continuare in Romania. Motivul cel mai important se poate exprima plastic intr-o zicala veche: „Ochii care nu se vad, se uita”, adica a spectrului ca in aceste 20 de zile clientii blocati temporar de la joaca sa dea nepasatori din umeri si sa-si deschida conturi pe camerele active legal in acea perioada. Asadar, paguba nu s-ar fi rezumat doar la profiturile pe 20 de zile ci ar fi insemnat o hemoragie financiara si de clienti pentru o perioada mult mai mare de timp.
Cat de fideli sunt unui brand pariorii si jucatorii? Probabil ca nu foarte mult, odata ce specialistii de la Bet365 au pus gelozia inaintea prudentei.

Asadar, vazandu-si regulamentul incalcat si deciziile ignorate, ONJN-ul a facut o plangere penala impotriva Bet365 si le-a solicitat acestora oprirea furnizarii de servicii catre contribuabilii romani. Deasemeni, Oficiul a cerut de la Bet365 date privind traficul in perioada 11-30 septembrie, iar camera a pus la dispozitia Oficiului fisere care contineau nu numai incasarile si rulajul perioadei, ci si lista celor peste 40.000 de impricinati a caror pedepsire a declansat acest scandal national.
Aceasta lista, ajunsa pe masa ONJN, s-a transformat intr-o lista de contravenienti.

Urmatoarea miscare a ONJN-ului a fost facuta plecand de la o idee deformata: amploarea impactului informational al Oficiului in randul pariorilor si jucatorilor. Ideea ca jucatorii ar fi trebuit sa stie toata aceasta tarasenie: ca Bet365 nu si-a scos licenta in timp util incat sa continue sa functioneze (cum a fost cazul altor camere), ca de pe 11 pe 30 septembrie Bet365 nu mai functiona legal dar ca inainte de 11 si dupa 30 da, etc. etc. O multime de detalii pe care pariorul grabit si distrat nu are timp si rabdare sa le afle, inteleaga si aplice. La final insa, ONJN isi recunoaste aceasta disfunctie: „La nivel de comunicare se poate mai bine”, admit cei de la Oficiu.

Din punct de vedere legal, toti jucatorii au devenit in perioada 11-30 septembrie contravenienti. Toti, pana la ultimul. Necunoasterea legii nu scuteste pe nimeni de la rigorile acesteia. Insa revenim aici la ce spuneam mai sus: cand stalpul e lovit de toti soferii, nu mai sunt soferii de vina. De vina este cel pe drumul caruia gonesti. Este valabila si in cazul nostru aceasta regula de bun simt si care guverneaza adesea conflictele intre lege si masele mari de oameni?

Da si nu. De pilda, linsajul e o incalcare in masa a unei legi, insa absolut toti participantii vor fi aspru pedepsiti. De ce depinde decizia celui care aplica legea cand e vorba sa pedepseasca sau sa ierte? Depinde de multi factori – si de aici si multimea de discutii contradictorii din presa, cafenele, de pe retelele sociale, bloguri si forumuri.

Consecventi deciziei de a aplica legea in mod exemplar, cei de la ONJN au declansat, in paralel cu eforturile de tragere la raspundere a Bet365, si o campanie justa dar exagerata de convocare si amendare a celor care pariasera pe Bet365 in „perioada de cooldown”. Insa legea e mioapa: se descurca bine cu un impricinat, mai prost cu zece si deloc bine cu zece mii. Cum, cat si de ce amendezi? Poti amenda numai pe unii? Pe ce criterii (tehnic, eroarea lor este identica)? Daca scapa unul neamendat, nu va deveni caz de jurisprudenta? Si asa mai departe. Daca adaugam aici si discutiile, certurile, disputele, scandalurile, telefoanele, scrisorile, ne putem imagina ca luna octombrie a fost la ONJN un cosmar.

Intre timp, Oficiul a realizat ca amploarea valului de contraventii poate deveni un fenomen cu impact social negativ si a decis sa-si moduleze reactia fata de jucatori: „… poate unii nu au stiut, poate altii au fost informati gresit in legatura cu situatia legala sau poate altii au fost plecati din tara. Inspectorii nostri vor tine cont de aceste aspecte”, accepta Presedintele Oficiului, Odeta Nestor intr-un interviu recent.

Odata cu aceasta calmare a spiritelor, si amenzile s-au restrans numeric, si cantitativ. „Contraventiile exista, legea a fost incalcata si trebuiesc aplicate sanctiunile. Va asigur insa ca tinem cont de situatia fiecarui jucator in parte si vom acorda avertismente celor cu rulaje mici. Vorbim aici de rulaje pana in 4-5 mii euro”, explica mai departe Oficiul.

Ultimul capitol al povestii este la fel de palpitant si pleaca de la o problema pe care toti cei amendati de ONJN si-o pun in mod firesc: daca ei nu sunt vinovati pentru ca au actionat in necunostinta de cauza din vina proastei informari, atunci de ce sa plateasca o amenda? Iar daca tot trebuie sa o plateasca, pe cine sa traga la raspundere?

Pe de o parte, primul responsabil, conform obligatiei asumate de operator de a informa jucatorii in legatura cu legalitatea, ar fi insusi operatorul. In perioada incriminata, jucatorii nu au primit nicio sugestie, oricat de vaga si indirecta din partea Bet365 ca pariind sau jucand s-ar afla in conflict cu legea – chiar daca aceasta raspundere cadea in sarcina lor.

Pe de alta parte, simtind ca jucatorii sunt in cautarea unui vinovat cu orice pret, Bet365 emit alta versiune: jucatorii au primit in mod ilegal amenzi si acestea se pot amana sau chiar anula. Mergand pe aceasta idee, o miscare strategica de ultim moment a operatorului a uimit cu desavarsire toti actorii din aceasta drama: Bet365 au simtit ca pivotul afacerii este atitudinea jucatorilor si, pentru a se aseza in spatele furiei populare, le-a oferit acestora consultanta juridica gratuita pentru ca pedepsitii sa conteste amenzile, intorcandu-se impotriva ONJN.

In acest moment, jucatorilor le este propus de catre camera un ultim pariu: totul sau nimic. Ei ar putea incerca sa negocieze cu inspectorii ONJN care sunt dispusi la compromisuri si sa-si scada pedeapsa, si pe de alta parte Bet365 le propune sa treaca la atac si sa scape complet de amenda, sau sa infurie Oficiul si sa primeasca amenda maxima.

Intre timp, Bet365 a depus in contencios administrativ o contestatie a deciziei ONJN de a le opri activitatea, insa inca o problema legala ii tine si aici in sah: plangerea penala facuta de ONJN impotriva lor le interzice sa mai opereze in Romania timp de cinci ani.

Cum se va finaliza aceasta convulsie prilejuita de eforturile statului de a domestici operatorii naraviti la libertatile extreme ale perioadei de vid legislativ?
Cert este ca in acest joc ONJN are mana cea mai buna: au actionat legal, corect, si la final au acceptat si negocieri. Baremul stabilit pentru amenzi la un rulaj de 5.000 euro a dezamorsat zeci de mii de potentiale conflicte.

Cati jucatori au convins Bet365 sa joace totul pe o carte punandu-se sub umbrela camerei, umbrela care, trebuie sa o spunem, intre 11 si 30 septembrie a stat din pacate inchisa?
Toate acestea raman de vazut. Cert este ca jucatorii au cazut la mijloc in mod nedrept si ar fi trebuit sa fie informati si avertizati in mod imediat, „la locul faptei”, de riscurile la care se expun.
Cand cumperi o masina furata si nu stii acest detaliu esti cel mai cinstit sofer de pe toata autostrada.

Rămâneți alături de Casino Life & Business Magazine, prima și cea mai populară revistă a industriei de gambling din România, având peste 11.000 de fani pe Facebook, pentru a fi la curent cu cele mai noi știri din lumea jocurilor de noroc.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.