Orașul jocurilor și al desfrâului, dar și al piraților – Port Royal -, scufundat de un tsunami, la Lecturi de Duminică din această săptămână.
Pe 7 iunie 1692, orașul Port Royal, din Jamaica, „bârlogul” piraților care l-au transformat în „cel mai desfrânat loc de pe Pământ”, a fost înghițit de un tsunami.
Era un oraș atât de „măcinat” de violență, jocuri, desfrâu, comerț cu sclavi și prostituție încât una din patru clădiri din Port Royal era fie bar, fie bordel.
Orașul jocurilor și al desfrâului, scufundat de un tsunami
În acea zi fatidică, pământul de sub oraș a început să se cutremure. Cârciumile și bordelurile s-au prăbușit, iar orașul a fost scufundat de un val imens. Mii de oameni au murit, iar cadavrele lor au rămas în apă, descompunându-se încet.
Totuși, în ochii multora, distrugerea Port Royal nu a fost o tragedie, ci o pedeapsă divină: furia lui Dumnezeu dezlănțuită asupra versiunii moderne a Sodomei și Gomorei.
Port Royal, o peninsulă situată la capătul unei limbi de nisip, la 24 de kilometri distanță de capitala Jamaicăi, Kingston, nu a fost dintotdeauna un refugiu pentru cei care comiteau fărădelegi.
Între 1494 și 1655, Port Royal a fost un port spaniol foarte puțin dezvoltat, dar așezat pe drumul galioanelor spaniole dintre Panama și Spania.
Englezii au preluat controlul asupra așezării în 1655 și, dându-și seama că portul este înconjurat de flota spaniolă, au invitat un grup de pirați și corsari să protejeze portul.
În numele regelui Angliei, pirații au hărțuit și jefuit navele spaniole cât și cum au vrut, iar portul a devenit un refugiu pentru cei care își câștigau existența în acest mod.
Astfel, Port Royal a devenit un refugiu pentru cei mai temuți pirați ai vremii, printre care căpitanul Henry Morgan, Anne Bonny, Mary Read, Calico Jack și celebrul Barbă Neagră.
Din acel moment, Port Royal era proprietatea englezilor doar în acte. În realitate, orașul le aparținea piraților.
Jocuri, violență, desfrâu și fărădelegi.
La apogeu, Port Royal era al doilea cel mai mare oraș englezesc din Lumea Nouă, după Boston, și de departe cel mai corupt. Orașul era plin de bordeluri, taverne și cârciumi, pirați și neguțători de sclavi.
Era ceva obișnuit să vezi un pirat beat, abia ținându-se pe picioare, umblând pe străzile orașului cu buzunarele pline de aur și sprijinindu-se de o femeie.
Într-o singură noapte, unii pirați cheltuiau mai mulți bani pe băutură, jocuri și femei decât câștiga un lucrător pe plantație într-un an întreg.
După ce a devenit guvernatorul Jamaicăi, piratul Henry Morgan a încercat să facă ordine în oraș, dar fără succes.
Preferatul oamenilor de pe insulă era romul Kill Devil, o băutură atât de tare, încât mulți au murit de intoxicație cu alcool după ce au consumat-o.
Când beau, pirații deveneau și mai periculoși.
Iată ce a scris Alexander Olivier Exquemelin, expert în pirații din Lumea Nouă, despre corsarul Roche Brasiliano:
„Când era beat, umbla prin oraș ca un nebun. Primei persoane care îi ieșea în cale îi tăia o mână sau un picior și nimeni nu îndrăznea să intervină… Pe unii îi lega de stâlpi de lemn și îi «prăjea» de vii între două focuri, ca pe porci”.
Intervenția divină: cutremurul.
Pe 7 iunie 1692, un cutremur cu magnitudinea de 7.5 a a lovit insula. Casele din Port Royal fuseseră construite pe nisip și aveau sisteme de susținere extrem de precare.
Clădiri întregi, drumuri și oameni au fost literalmente înghițiți de pământ.
Apoi, un tsunami a distrus docurile și a „măturat” orașul, punând la pământ tot ce mai rămăsese în picioare.
13 hectare din suprafața orașului s-au scufundat în câteva ore. Patru dintre cele cinci forturi au fost distruse. 2.000 de oameni – aproape un sfert din populația Port Royal – au murit într-o singură zi.
În zilele următoare, cadavrele care putrezeau au fost devorate de animale și insecte, iar bolile s-au răspândit și au ucis alți 3.000 de oameni în doar câteva săptămâni.
Disperați, cei rămași în viață au început să jefuiască tot, iar orașul a trecut printr-un val de violențe fără precedent.
„Răzbunarea” împotriva Port Royal nu s-a sfârșit odată cu acest cutremur. În 1703, orașul a fost cuprins de flăcări.
A urmat o serie de uragane (în 1712, 1722, 1726 și 1744) care au devastat orașul.
Între timp, englezii au decis să mute portul comercial din Caraibe la Kingston.
Port Royal era un oraș în plin declin.
Ultima lovitură a venit în 1951, când Uraganul Charlie a distrus aproape tot ce mai rămăsese din oraș.
Astăzi, Port Royal este un sat de pescari fără importanță, cu circa 2.000 de suflete, dar care nu seamănă deloc cu orașul desfrânat de acum câteva secole.
O mare parte din Port Royal este în continuare sub ape, fiind considerată astăzi un „Pompei al mărilor”.
Sursa: incredibilia.ro
