Maestrul Gheorghe Zamfir, un titan al muzicii, în exclusivitate pentru Casino Life & Business Magazine

1

„Un creator nu renunţă niciodată la Creaţie aşa cum un credincios nu poate renunţa niciodata la Dumnezeu!

Cel mai important moment al carierei mele este atunci când sunt pe scenă sau la masa de lucru, fie când pictez un tablou, scriu o carte, un psalm…”

Aveţi 50 de ani de carieră cu adevărat de invidiat în spate. Care a fost primul dumneavoastră contact cu muzica şi mai exact, când aţi început să cântaţi la nai?
În realitate sunt peste 60 de ani de scenă, dar pentru mass-media sună mai agreabil 50 de ani. Am urcat pe scenă cu orchestra de mandoline din oraşul Găieşti, la 9 ani, în 1950, apoi cu acordeonul la 12 ani, în 1953.
Am auzit în Bucureşti, în iarna anului 1947, un grup de instrumentişti orbi. O fată cânta la un acordeon alb. Am rămas înţepenit în ger şi în zăpadă. Tata venise după marfă căci avea o băcănie în Găieşti… Aşa am cunoscut muzica!

Ce v-a atras la acest instrument popular?
Abia la 14 ani l-am convins pe tata să mă ducă la şcoala specială de muzică, după doi ani şi jumătate de plâns! Acolo am văzut prima oară naiul şi l-am cunoscut, având profesor pe marele naist Fănica Luca. Cu acesta am studiat şase ani, din 1955 până în 1961 când am dat examen la Consevatorul Ciprian Porumbescu din Bucureşti, la secţia pedagogie şi dirijat coral.

Aţi cântat pe cele mai mari scene ale lumii şi împreună cu foarte mulţi cântăreţi celebri. Povestiţi-ne cum a fost prima dată când aţi urcat pe o scenă internaţională!
Pe o scenă înternaţională aveam aceleaşi emoţii ca şi în România. Nu era ceva special. Numai în sălile mari de 2.000-2.500 de spectatori impactul cu publicul era de o încărcătură emoţională COLOSALĂ… în plus şi responsabilitatea actului artistic…

Puteţi să ne spuneţi cum este să fii atât de celebru?
Celebriatatea devine o STARE… o stare de graţie! Când n-o ai şi ştii că ai fi putut-o avea eşti trist, dar când o ai, după şase decenii de muncă, de efort, de emoţii şi de creaţie, şi se pare că aşa trebuia să fie şi că ar fi fost injust să n-o ai… Şi, în final, devine o obişnuinţă… nu-ţi vine a crede că ai ajuns celebru!

Cum a fost la debutul dumneavostră ca solist? Nu aţi fost tentat niciun moment să alegeţi altceva?
La început am ales, definitiv, acordeonul. Însă, mai târziu, după ce am decis că NAIUL va fi instrumentul vieţii mele şi după câteva întâmplări tragii-comice, am înţeles, după ani şi ani, că NAIUL m-a ales pe mine şi nu eu pe el.
Ca solist am apărut prima oară pe scena liceului din Bucureşti cu acompaniament de pian sau taraf, apoi pe scenele unor întreprinderi comuniste unde susţineam concerte pentru muncitori, trimişi fiind de direcţia liceului – ca propagandă comunistă.
La 18, 19 şi 20 de ani, la examenele de absolvire, am cântat folclor pe scena Atheneului Român, cu acompaniament de pian… numai folclor.

Publicul internaţional recunoştea şi faptul că eraţi român, sau numai interpretările dumneavoastră deosebite?
Normal că publicul din străinătate ştia că sunt Român. Deja în 1972 Oficiul Naţional de Turism Carpaţi (O.N.T) organiza turul României în 12 zile în Moldova, Maramureş ţi obiectivele turistice din Muntenia. În ultima zi era marcat, în pliantul turneului: ora 10, vizită la casa natală a lui Gheorghe Zamfir. Era o realizare uluitoare. Astăzi nimeni nu mai ţine cont de aceste fenomenale acte de publicitate. Nu ştim decât de americani. În Franţa, Elveţia, Germania, Olanda, Belgia eram privit ca un miracolvenit din ţările din est (România de dincolo de zid!) Fredonau melodiile mele – Hora ca la caval, Doina de jale, Doina ca la Vişina; făceau pelerinaje dintr-o ţară în alta să ne asculte de mai multe ori!

Care a fost concertul care v-a plăcut cel mai mult şi care v-a rămas în suflet?
Toate concertele mele au fost un eveniment, o revelaţie, o surpriză, o creaţie, o PREMIERĂ indiferent că eram cu taraf, cu pian, cu orgă, în biserici sau catedrale, cu orchestră de cameră sau simfonică, pentru că în fiecare concert cream O STARE, UN TIMP, UN SPAŢIU UNIC ce nu putea fi comparat cu NIMIC!

Care a fost partenerul dumneavoastră preferat, pe scenă?
PARTENERUL meu preferat pe scena am fost eu insumi, dedublarea propriului meu EGO! Şi Dumnezeu…

Aveţi emoţii când vă urcaţi pe scenă?
Din 1978 când, înainte de a urca pe scena Atheneului Român, Benone Sinulescu mi-a dat un calmant de 0,10 mg – propranolol, pentru a-mi calma tremuratul mâinilor şi al gâtului, n-am mai putut să ma lipsesc de acest element calmant care, în funcţie de importanţa concertului, poate urca la 0,20 mg sau 0,30 mg. şi astăzi, la 72 de ani, îl folosesc!

Cum este relaţia dumneavoastră cu noii solişti la nai, din România?
Relaţia cu noii solişti de nai din România este PRECARĂ.
Dacă în 1970 eram singurul solist pe scenă, la scară planetară cu un concert INTEGRAL de NAI de două ore, astăzi figurează pe internet aproape 2.000 de naişti care au crezut că, dacă au 5,10 sau 20 de melodii, pot deveni Gheorghe Zamfir şi pot câştiga mapamondul.
Din 2000 până în 2005 am creat 10 naişti la Universitatea Naţională de Muzică, copiii excelenţi care exersează funcţia de profesor la liceele din ţară şi cu care sunt în contact. Cu unii dintre ei ma văd în mod obisnuit, dar, în general, în lumea naiului mondial există un adevărat război creat din gelozie şi concurenţă, naiul fiind un instrument PUR INIŢIATIC şi aproape imposibil de abordat la NIVEL DIVIN iar la nivel uman, în complexitatea vieţii de astăzi, este realmente foarte foarte greu.

Are România cei mai buni solişti la nai?
România are, din foştii mei studenţi, naişti de talie cum ar fi Radu Nechifor din Sibiu, Flavius Tinică din Tulcea – care locuieşte în Bucureşti, Petruţa Küpper care sta în München, Marius Iordan tot din Tulcea, Ruxandra Pitulice din Bucureşti, Pal Alexandru din Alba Iulia şi Geanina Dumitru din Braşov.

Care credeţi că este cel mai important moment al carierei dumneavoastră?
Cel mai important moment al carierei mele este atunci când sunt pe scenă sau la masa de lucru, fie când pictez un tablou, scriu o carte, un psalm, momentul de rugăciune…

Aţi avut momente de cumpănă? Momente când aţi vrut să abandonaţi?
În creaţia adevărată nu există ABANDON, renunţare sau cumpănă.
Un creator nu renunţă niciodată la Creaţie aşa cum un credincios nu poate renunţa niciodata la Dumnezeu!

Aveţi regrete faţă de anumite situaţii din viaţa dumneavoastră?
Nu am regrete în viaţa mea decât că am fost naiv şi credul în faţa şacalilor din ţară şi din străinătate care m-au excrocat cu peste 5 miliarde de dolari pe tot parcursul carierei mele. N-am avut niciodata timp să mă ocup de toţi aceşti rechini care mi-au distrus aproape toata viaţa, dar va veni…

Aveţi neîmpliniri sau dejamăgiri în carieră? Dar în viaţa particulară?
Împlinirile mele de ordin profesional s-au făcut. Am lăsat moştenire neamului şi umanităţii peste 2.500 de piese şi lucrări.
În viaţa particulară am avut două exiluri tragice, îngrozitoare, care m-au marcat pe viaţă, cu eşecuri pe plan intim. O legătură dezastruoasă în Canada şi un mariaj şi mai dezastruos chiar cataclism, în Franţa.
Regret că am venit în ţară unde am fost TOTAL DEVORAT și nimicit de politicienii şi de forţele oculte de aici şi din lume…
În ţara mea ar fi trebuit să fiu ca un artist mondial ieşit, după o statistică oficială, pe locul I. Cu un miliard şi jumătate de voturi. Cum s-a întâmplat în Brazilia: fotbalistul Pele a fost declarat erou naţional, cu escortă şi body-guarzi, iar pilotul de formula 1, Senna, la fel. În Argentina: fotbalistul Maradona e un semi-zeu! Iar eu, aici, ce am făcut din anul 1990 pâna astăzi? Nimic. Numai presă neagră, insulte, injurii, critici, calomnii, cancanuri şi am fost eliminat din toate acţiunile majore şi de prestigiu!

Ce v-a inspirat în compoziţiile dumneavoastră muzicale?
Dumnezeu a fost inspiraţia mea majoră în creaţie… şi NATURA cu tot ce conţine ea! În afară de animalele feroce. Tot ce este blând, frumos şi BUN m-a inspirat!

Sunteţi şi pictor. Ce v-a îndemnat să vă apucaţi să pictaţi şi de unde vă alegeţi modelele?
Pictura mea este sunet! Îmi numesc tablourile simfonii, sonate, sonatine. Subiecte astrale. Orice culoare reprezintă un SUNET şi viceversa!

Aţi jucat vreodată la cazinou? Dacă DA, puteţi să ne spuneţi o amintire plăcută legată de acest subiect? Dar una neplacută? Care este jocul de noroc preferat?
Un Creator adevărat mai are oare timp de jucat? Eu n-am timp nici să respir. Fiecare gest şi gură de aer sunt contabilizate în spaţiu creativ!
Ca să joci trebuie sa ai sume colosale, timp şi dorinţă. Eu n-a avut nimic din toate acestea. Banii sunt la cei care i-au luat!

Vă consideraţi un om norocos?
Sunt un om norocos în sensul HARULUI. Nu oricine are acest DAR care poate fi numit banal: NOROC!

La cea de a şasea ediţie a Galei Premiilor Casino Life & Business Magazine aţi primit Premiul Special pentru întreaga carieră. Ce reprezintă acest premiu pentru dumneavoastră? Puteţi să ne spuneţi câteva cuvinte despre aceasta?
Pentru mine Premiul Special oferit de Casino Life & Business Magazine pentru întreaga mea cariera reprezintă o încununare a muncii mele de o viaţă pe cele 4 meridiane ale lumii, timp de 55 de ani! Este o mare mulţumire, o imensă satisfacţie!
Mulţumesc infinit celor care mi l-au acordat!

Ce vă doriţi de la anul 2014, pe plan profesional? Dar pe plan personal?
În 2014 doresc să mi se recunoască toate drepturile după o viaţă de muncă şi efort supraomenesc dăruit ţării şi lumii întregi. Doresc să am o căsătorie fericită, o familie adevărată în casa şi grădina mea – cu păsările şi cu soţia iubită, în sânul lui Dumnezeu!
Îmi mai doresc să termin opera Dracula, simfoniile şi concertele care se află pe masa de lucru.

La final puteţi, vă rog să ne spuneţi câteva cuvinte pentru cititorii revistei noastre, Casino Life & Business Magazine?
Doresc cititorilor revistei Casino Life & Business Magazine viaţă lungă, succes, bucurii cu miile, realizări mareţe cu sănătate şi fericire!

Gheorghe Zamfir cântă la ICE 2014

Vizitatorii ediției 2014 a expoziției ce va avea loc la Londra – ICE, cea mai mare expoziție de gambling din lume, vor avea parte de o supriză.

Maestrul Gheorghe Zamfir, recent premiat de revista noastră, Casino Life & Business Magazine, prima revistă a industriei de gambling din România, cu premiul special pentru „Întreaga Carieră Artistică”, în cadrul Galei Premiilor Industriei de Gambling ce a avut loc în luna decembrie 2013, va concerta pentru cei care vor vizita standul companiei românești Baum Games.

Astfel reprezentanții companiei Baum, companie laureată, pentru a doua oară, a premiului „Producătorul Român al Anului” în cadrul Galei Premiilor Casino Life & Business Magazine, ediția a șasea, ce a avut loc în decembrie 2013, vor încerca să creeze o atmosferă românească, la standul lor expozițional, atmosferă ce va completa jocurile de noroc românești cu vin și muzică tradițională.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here