Pentru că și pokerul și biliardul necesită viață de noapte și viața de noapte cam dăunează sănătății…

Viață de telenovelă

Augustin Viziru, îți mulțumesc că ai acceptat acest interviu, în exclusivitate, pentru Casino Life & Business Magazine, prima revistă de gambling din România.

Iată și prima întrebare:

Cine este Augustin Viziru?
Să încep de la început. În primul rând sunt mândru să spun că sunt nepotul lui Gogu Viziru, unul dintre cei mai mari tenismani pe care i-a avut România. Multă lume poate nu mai știe de el căci a fost mai de mult și între timp a murit. Din punctul meu de vedere el a fost ghidul meu în viață. El a fost antrenor de Cupa Davis 12 ani de zile și Căpitan de echipă. Și i-a antrenat și pe Ion Țiriac și pe Ilie Năstase. Și tot timpul familia mea a fost o familie de sportivi. Nici pe departe nu au avut treabă cu actoria. Și eu, întâmplător am devenit actor.

De ce poker? Cum ai ajuns să-ți placă acest joc? Și de ce nu tenis?
Păi tenis am practicat până la vârsta de 17 ani, dar atunci am descoperit biliardul, o altă pasiune de a mea la care mă descurc destul de bine. Adică am avut rezultate destul de bune și sunt printre cei mai buni jucători din România. Și acolo am descoperit jocurile de noroc, ca să zic așa. Pentru că la biliard se joacă tot felul de jocuri începând cu poker, table, rummy și așa mai departe. Și am descoperit așa, o pasiune pentru adrenalina asta. Iar în urmă cu vreo șapte-opt ani am descoperit și pokerul Texas Hold’em și ăsta m-a cam acaparat. Mi-a plăcut.

Ești actor, cum se împacă arta cu pokerul?
Păi, am câteva atuuri, de multe ori, pentru că sunt actor. Pentru că sunt anumite mâini la care trebuie să minți foarte mult și trebuie să te creadă ceilalți jucători și pentru asta trebuie să ai anumite mimici. Și mai fur din actorie și aduc la masa de poker.

Având în vedere că ești vedetă, cum te înțelegi cu ceilalți jucători de poker? Bărbați sau femei…
Sincer să fiu, n-am întâlnit situații de genul ăsta decât când am fost la diverse turnee, unde m-am întâlnit cu amatori. Dar, în rest, jucătorii profesioniști sau, mă rog, semi-profesioniști mă cunosc. Ne cunoaștem și, deja nu mai există că sunt eu Augustin Viziru. Pe ei îi interesează să-mi ia fisele din față și același lucru vreau să-l fac și eu lor.

Și jucătoarele?
M-am întâlnit cu puține jucătoare la masă. Una dintre jucătoare este Gina Pistol, cu care m-am întâlnit de câteva ori. În rest, sincer nu prea am avut întâlniri cu fete la masa de joc pentru că eu joc foarte mult Cash și nu joc atât de mult în turnee.

Care au fost cele mai bune rezultate ale tale în poker?
Te referi probabil la partea financiară, pentru că eu rezultate la turnee nu am avut. Eu, unde am câștigat mai mult a fost la jocurile de ring, adică jocurile de Cash. Acolo am câștigat mai mult.
Și per total, dacă faci o balanță, ești pe plus sau pe minus?
Dar sunt muult pe plus.

Adică ai putea să trăiești din asta?
Păi în ultimii doi ani cam asta se și întâmplă, sincer să-ți spun. Și mi-a mers destul de bine în perioada asta. Adică odată cu vârsta, cred că m-am și maturizat puțin, am prins și foarte multă experiență și joc bine.

Mai ai și alte hobby-uri?
Păi așa cum am mai spus, îmi place foarte mult să joc biliard. Particip la tot felul de campionate. Merg la Europene. Vreau să merg la Mondiale. Și palmaresul mă reprezintă. Sunt Campion Național, sunt Campion Balcanic și sunt unul dintre cei mai buni jucători de biliard din România, dar din păcate nu este atât de bine promovat. Că dacă biliardul ar fi promovat ca pokerul, cu siguranță n-aș mai juca poker și aș juca biliard. Eu consider că sunt mai bun la biliard decât la poker.

Dar actorie mai faci?
Da. Chiar zilele trecute am fost să negociez un viitor proiect. Și 95% este că se va face, dar nu pot să vorbesc nimic de asta în momentul de față. Iar eu consider că ăsta este viitorul meu și meseria mea de bază este actoria. Pentru că și pokerul și biliardul necesită viață de noapte și viața de noapte cam dăunează sănătății. Iar odată cu vârsta începi să le simți… Te mai înțeapă ficatul dimineața când te trezești și nu e tocmai OK.
Bănuiesc că ai jucat la cazinou… Dacă DA, împărtășește-ne, te rog, cea mai frumoasă experiență. Dar și cea mai neplăcută.
Nu cred că aș putea să povestesc cea mai urâtă experiență pe care am avut-o într-un cazinou. Cert este că am avut multe. Eu recunosc.
Până în urmă cu șapte ani… Stai așa. Ce dată este astăzi?
7 mai…
Maine. Mâine, pe 8 mai, împlinesc opt ani de când nu mai joc niciun joc împotriva cazinoului. În urmă cu opt ani jucam toate jocurile împotriva cazinoului și nu era profitabil deloc, crede-mă. Adică mi-am cam bătut joc de niște bani în perioada aia, dar, până la urmă am realizat că nu mai trebuie să joc și n-am mai jucat.

Dar cea mai frumoasă experiență trăită într-un cazinou?
Hmm… Când merg într-un cazinou?! Cum sa spun? Cred că mi-am descoperit… nu știu, niște calități. Da, pot să le numesc și calități, pentru că am învățat foarte multe chestii. Lumea este foarte rea într-un cazinou. Și toată lumea vrea să ciupescă cât mai mult de pe tine. Dacă ar putea să-ți ia și pielea de pe tine, ar fi perfect. Și am învățat să mă feresc de anumite chestii. Iar chestia asta mi-a ajutat și-n viața de zi cu zi.

Dupa câte am înțeles nu mai practici și alte jocuri de noroc?
Nu. Doar merg la cazinou și recunosc, merg destul de des, dar merg numai să joc poker. Cash sau turnee. Dar turnee destul de rar.
Ești deci familiarizată cu lumea jocurilor de noroc din România. Spune-ne, te rog, un fapt inedit la care ai luat parte în această lume.
Stai să mă gândesc… Inedit?! Mai degrabă… Hmmm. Toate faptele sunt repetate în cazinou. Adică nu e o lume tocmai OK, din punctul meu de vedere și nu mă văd mergând toată viața la cazinou. Adică nu am o părere chiar atât de bună despre cazinou. Și asta pentru că te cam transformă toate jocurile și tot ce înseamnă cazinou. Pentru că pierzi controlul și dacă pierzi controlul în cazinou te pierzi pe tine.

Care sunt planurile tale de viitor?
Sincer, îmi doresc foarte mult să-mi depășesc condiția în actorie. Să ajung să fac filme mari, adică filme de succes internațional chiar. Pentru asta mă pregătesc intens. Vreau să plec din România la anul. Și aș vrea să încerc și eu, unde încearcă toată lumea să ajungă, la Hollywood. Și dacă îmi ajută Dumnezeu, sper să prind acolo un contract bun. Și pentru asta mă pregătesc pentru că, repet, asta o să fie viața mea. Asta o să muncesc eu pentru tot restul vieții mele. Pentru că îmi place foarte mult actoria. Cu toate că am început-o ca pe o joacă, acum nu mă văd să fac altceva.

Ai timp pentru viața personală?
Da, clar. Mai ales în perioada asta am foarte mult timp pentru viața personală. Numai că ziua e foarte scurtă. Adică din cauza jocurilor, a jocurilor de poker care se termină numai dimineața, mă trezesc numai pe la 2-3 după amiaza și ziua e cam scurtă, într-adevăr. Dar am timp pentru că viața de noapte, cu toții știm că este cea mai frumoasă, deși nesănătoasă.

Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Într-o zi obișnuită, de exemplu, îmi place să mă duc la antrenament. Mă duc să mai fac puțină mișcare, ori fotbal ori tenis ori box ori alt sport. După care mănânc ceva. Îmi place să mănânc la restaurant. Nu mănânc niciodata acasă. Nu-mi place mirosul de mâncare în casă așa că prefer să mănânc în oraș. Iar seara, tot așă, la un poker sau cu prietenii, mă mai întâlnesc cu o prietenă sau plec într-o vacanță… Chestii de genul ăsta.

Ai avut vreun moment de cumpănă în care să îți dorești să renunți la ceea ce faci?
Păi depinde la ce să renunț.
La viața asta, să-i zicem de „huzur”. Nu toată lumea își permite să joace poker noaptea, de exemplu…
Da, bine. De asta spun… Pentru că am făcut opt ani de când nu mai joc niciun joc împotriva cazinoului pentru că o luasem pe o linie nu tocmai indicată mine. Și pierdusem foarte mulți bani, mai mulți decât îmi permiteam. Și când am realizat – mă bucur că fac parte dintre oamenii care au realizat asta – m-am oprit. Pentru că dacă nu mă opream, probabil astăzi nu mai stăteam de vorbă. Ajungeam vreun boschetar. Dar așa, mă bucur că m-am oprit la timp. Și nu mai vreau să mai am, vreodată de-a face cu jocurile, pentru că sunt și mai temperamental așa și dacă alunec, mi-e greu să mă opresc. Și prefer să nu mai joc nimic.

Dar cum s-a întâmplat? Ți-ai dat seama singur că ești în pericol sau te-a ajutat vreun program de „Joc responsabi” sau ceva de genul ăsta?
Nu, nu, nu… Pur și simplu am realizat într-o seară când am pierdut, dar stai să-ți și povestesc dacă tot mai întrebat, că e haios oarecum: Am pierdut o sumă consistentă într-o seară după care am mers la club. Și la club era o zonă VIP, nu vreau să fac reclamă clubului, și erau vreo patru mese. Între ele una era masa noastră, a mea și aprietenilor noștri și una era a patronilor de la cazinoul respectiv, unde jucasem eu. Unde oamenii, când mă vedeau la cazinou, mă respectau foarte mult, aveam toate facilitățile, aveam apartament gratis la ei, aveam mașina parcată în față, plinul făcut… Adică fiind jucător, mă periau. Dar știau că am cam dat de fundu’ sacului. Că ei știu tot. Cam ăsta e adevărul… Și m-am dus să-i salut, știi… Și când m-am dus să-i salut, un bodyguard mi-a spus: Șefu’ a zis să nu lăsăm pe nimeni aici. Și-i fac semn patronului: „Băi, ce faci băi? Hai noroc!” Și de jos așa, cu trabucul în gură, se uită la mine și-mi face un semn discret cu mâna și apoi s-a uitat în altă parte. Și atunci mi-am ziz: „Uite ce figuri poate să facă ăsta, pe banii mei!”. Și în secunda aia am simțit că sunt prost. Și am hotărât în momentul ăla – eu sunt și foarte orgolios din fire – să nu mai joc absolut niciun joc de noroc. Și gata!

Care crezi că este cea mai mare realizare a ta?
Cred că cea mai mare realizare a mea este faptul că am ajuns să fiu actor. Pentru că, oricât de frumoasă ar fi viața și oricâte întâmplări ai avea și câte satisfacții ai avea, sunt doar întâmplări, nu faci nimic, nu lași nimic în spate. Eu cred că, cu ajutorul filmelor pe care le fac și al serialelor și telenovelelor, într-o oarecare măsură reușesc să las ceva în spate. Adică să las un bagaj în spate ca să știe cineva că am făcut ceva pe lumea asta… Cred că asta e cel mai important. Familia și amintirile, nu?! Să lași ceva în urma ta.

Dar cea mai mare neîmplinire a ta?
Faptul că pâna la vârsta asta nu am copii. Cred că asta e cea mai mare neîmplinire a mea. Eu îmi doresc foarte mult o familie și copii. Îmi doresc foarte mult să am copii și până acum nu a fost cazul. Cred că asta e cea mai mare neîmplinire a mea, în momentul de față.

La final, poți să transmiți un gând cititorilor revistei noastre, Casino Life & Business Magazine?
Să stea departe de jocurile de cazinou și să nu joace împortiva cazinoului. Și cei care practică pokerul să fie mai „open minded”, să zic așa și să învețe și de la ceilalți, pentru că asta am făcut și eu.

Mulțumesc și mult succes în ceea ce faci.

Mulțumesc și vouă la fel că faceți bine ceea ce faceți!

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.