Vorba lui Dragoş Stoica, fost „Mondeni”, actual „Divertis”: „Eduard Irimia a arătat că se poate organiza şi în România o gală profesionistă, de nivel cel puţin european”.
„World Grand Prix 2010” a fost o reuşită din punct de vedere organizatoric, dacă nu şi din punct de vedere al izbândei sportive româneşti, într-o competiţ ie de K1.
Spre deosebire de multe alte „personalităţi” diriguitoare ale sportului românesc, în general, care vocalizează nopţi şi zile pe la radio şi tv, bătându-se cu pumnii în piepţii costelivi, Irimia este excepţia care întăreşte regula. Într-o mare de lăudăroşi făţarnici, promotorul român, ajuns în doar câţiva ani din postura de novice în ale K1, în cea de şef european al acestui sport, tace şi face.
Omul nu te asasinează emfatic şi arogant precum alte zeci de manageri rataţi, care îşi caută sute de scuze în direct şi la ore de maximă audienţă, pentru ce n-au reuşit ei să facă aia sau aia. Nu ţi se-nghesuie în suflet ca să ţi se facă simpatic lăsându-te fără aer, deşi e mult mai inteligent şi mai coerent decât mulţi „băieţi deştepţi”. Sau poate, tocmai pentru asta.
Fost promotor de box, Eduard Irimia a înţeles din mers, în urmă cu şapte ani, fenomenul K1. Nu l-a tras nimeni de mână să se apuce de treabă. Nu l-a rugat nimeni cu bani. Nu a beneficiat de nimic altceva decât de talentul său managerial. De aici a început, fără să-l roage nimeni, să construiască piramida unui sport cu tradiţie inexistentă în România şi a reuşit să-l alinieze în câţiva ani la fenomenul internaţional. Din păcate, Eduard Irimia este un caz rar în sportul autohton, domeniu bântuit de stafia neputinţei şi falimentat de nepăsarea şi indolenţa celor mai mulţi dintre şefii săi. Poate că unui astfel de caracter ar trebui să i se acorde mai multă încredere în încercarea de a se repune pe linia de plutire sportul românesc.
