Dragoş Popescu, Culturistul Campion care doreşte să activeze în arte plastice

0

De vorbă cu Dragoş Popescu, primul câştigător, în 2012, al Tiger Classic, multiplu Campion Naţional la Culturism, locul 3 la Campionatele Europene în 2013

Salut Dragoş Popescu şi mulţumim pentru timpul acordat acestui interviu în exclusivitate pentru revista Casino Life & Business Magazine.
Şi eu vă mulţumesc pentru ocazie. Acum sunt după Campionatele Europene, unde am acumulat ceva oboseală.

Cum a fost la Campionatele Europene? Ai terminat pe locul 5 dar ai urcat 2 categorii.
Da, aşa este. Anul acesta am urcat la 95 kg. Anul trecut am luat bronzul la 85 de kg, la prima participare la Campionatele Europene. Acum la noua categorie lucrurile sunt mult mai grele, e normal, este alt nivel, e mai complicat. Dar sunt mulţumit că am intrat în finală.

Îţi propui să rămâi la categorie 95 kg?
Da, deocamdată da, 95 sau 90, rămâne să văd unde voi avea forma cea mai bună.

Dintre toate rezultatele obţinute de tine până acum în acest sport, care sunt pentru tine cele mai importante?
Cred că ar fi două momente care pentru mine au însemnat mult, psihologic m-au ridicat şi mi-au dat încredere. Primul a fost titlul absolut la juniori la Campionatele Naţionale, care mi-a dat multă încredere în mine şi de acolo am continuat mult mai pozitiv şi al doilea rezultat la care ţin mult este medalia de bronz de anul trecut de la Europene, care a confirmat clar ca pot să concurez la acel nivel şi pot să acced mai sus.

Care este nivelul competiţiilor de afară?
Nivelul competiţiilor de afară este mai mare. Până nu participi o dată nu poţi aprecia nivelul. La prima participare îţi dai seama de nivel şi abia atunci realizezi care este valoarea ta şi te gândeşti la următorul pas pe care îl ai privind ce vei face mai departe. Trebuie să vezi care este nivelul şi de acolo să îţi dai seama unde te afli tu.

Dar în România, care este nivelul competiţiilor?

În România, este multă lume pasionată de sportul acesta. Sălile sunt pline, vine multă lume, e un trend în acest moment să faci fitness, să fim în formă…care e un lucru bun, e o chestie care duce la o viaţă bună, sănătoasă.
Iar legat de compeţii, lumea trebuie să înteleagă că performanţa nu este neapărat foarte sănătoasă, pentru că acolo corpul tău este vitregit de multe ori şi pe fond de oboseală şi de calorii, antrenamente foarte multe şi grele. Dar în principiu lumea este pasionată şi sportul acesta merge într-o direcţie destul de bună. Atât cât se poate în România, din cauza condiţiilor financiare. Suntem pe o linie uşor ascendentă.

Eşti primul câştigător, în 2012, al Tiger Classic. Ce părere ai despre această competiţie?
Este o iniţiativă foarte bună, în parerea mea, pentru că în Bucureşti nu a mai existat un concurs de sine stătător de foarte multă vreme, ceea ce era oarecum ciudat, fiind capitala ţării, şi nu pot decât să-l felicit cu această ocazie pe Mihai Tigora pentru iniţiativa asta care a necesitat foarte mult efort material dar şi emoţional sau logistic plus birocraţia şi toate celelalte lucruri care ţin de partea aceasta, a organizării unui astfel de eveniment.

Şi cu toate acestea, în 2014 a venit cu etape noi…

Eu cred că este un curaj puţin nebunesc. Lucru pentru care îl admir. Şi sper să-i meargă foarte bine, mai ales pe viitor.

Ai început cu atletismul, apoi ai trecut la kickboxing. Cum te-ai apucat de culturism? Cum ai început acest sport?
Da, aşa este, am început cu atletismul. Eu practic fac sport de performanţă de pe la 12-13 ani şi primul sport a fost întradevăr atletismul, 100 de metri plat. De acolo m-am obişnuit cu ideea de sport de performanţă. Am înţeles că de fapt trebuie să te dedici cu tot ce ţine de treaba asta. Şi de aici am urcat, am făcut şi kickbox, tot de performanţă, după care din cauza unei accidentări m-am dus la sala de forţă să mă recuperez şi m-am îndrăgostit de greutăţi şi de sportul acesta, neştiind partea de scenă. Dar aveam contact cu partea de antrenamente şi totul s-a legat uşor. A fost o trecere foarte unsă…

Familia a fost alături de tine, te-a susţinut la începutul carierei tale?
Da. Mama a fost întotdeauna genul de om care m-a susţinut în tot ce am vrut să fac.

Pentru anul acesta, după Campionatele Europene la care ai participat, care este programul tău sportiv?
Deocamdată trebuie să mă recuperez să îmi revin la o stare normală a corpului, pentru că sunt obosit, evident. Dar după aceea trebuie să stau şi să îmi calculez paşii pentru următoarea etapă. Şi anume trebuie să intru în primii 3 la Campionatele Europene, să vin acăsă cu o medalie şi la acest nivel este un lucru foarte dificil şi trebuie să fiu foarte atent la pregătirea precompetiţională astfel încât să nu scap nimic din vedere.

Acum eşti şi antrenor?
Da, fac şi personal training.

Ce îi recomanzi unui amator, la primele antrenamente?
Pe partea de pregătire fizică recomand în primul rând să se obişnuiască cu efortul, ceea ce înseamnă să nu intre direct într-o intensitate ridicată. Întâi alergare uşoară un pic de antrenament cu greutăţi cu fiecare grupă musculară şi cu o greutate mică pe care să o poată controla. Să o ia treptat. Primul lucuru pe care trebuie să îl facă, este să înteleagă că este o relaţie foarte strânsă între alimentaţie şi antrenament. Şi atât timp cât ai o alimentaţie curată care se bazează pe alimente, nu semipreparate, ci alimente sănătoase, atunci o să faci treabă, o să te simţi foarte bine şi o să ai o viaţă sănătoasă. Plus psihicul şi antrenamente. Motivarea este foarte importantă. Este o relaţie foarte strânsă între mental şi fizic în sportul asta.


Ai un sfat pentru cei care acum încep competiţiile?

Să nu-şi traseze niciodată limite. Întotdeauna să lucreze cât de mult pot.Să se antreneze cât de mult pot, la nivelul lor, să lase lucrurile să vină de la sine. Pentru că e un sport de perspectivă, care necesită ani.


Ce alte sporturi mai practici?

În timpul liber îmi place să fac tot ceva ce mă ajută la mobilitate, elasticitate, cum ar fi sparingul la kickboxing, sau alergatul care mi-a rămas de la atletism. Dar mă focalizez acum pe ce am eu de făcut, iar alte activităţi râman pe planul secund.

Dacă ai începe acum din nou cariera, dacă ar fi să o iei de la capăt, ai face tot acest sport?
Aş face acelaşi lucru, nu regret nimic din paşii pe care i-am făcut până acum, dar aş avea altă abordare, aş studia mai mult. În momentul în care eu m-am apucat de acest sport, internetul nu era foarte întâlnit. Nu aveai foarte multe surse. În momentul asta este incredibil câte surse poţi să ai, acum e un avantaj enorm că ai multe surse de informare, avantaj de care ar trebui să se profite.

Există ceva, ce ţi-ai dorit să reuşeşti până acum, şi nu ai realizat pe plan profesional?

Da, clar. Momentan nu am obţinut toate rezultatele pe care mi le-am propus în sport. După care, eu am făcut arte plastice…,după ce voi obţine rezultatele propuse, vreau să merg în direcţia asta a artelor, să evoluez şi în acest domeniu şi să ajung iarăşi în punctul pe care îl ţintesc.


Cum arată o zi din viaţa ta atunci când nu participi la compeţii sportive?

Încerc să mă trezesc devreme, 8-9, micul dejun, după care îmi consult programul, să văd dacă am pe cineva să antrenez, stabilesc ora pregătirii prin telefon, şi în funcţie de lucrul acesta şi antrenamentele pe care le am, de obicei sunt 2 în fiecare zi,
de aici derivă programul zilnic.

Ce contact ai avut până acum cu cazinourile, ai intrat, ai jucat?
Am prieteni care sunt bodyguarzi. Şi da, am intrat, am şi jucat, e o lume interesantă, te captivează. Eu am jucat doar pentru divertisment fără să mă gândesc la eventualele câştiguri financiare.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here