Reîntoarcerea în motorsport sub semnul dominației
În 2012 a primit Premiul pentru performanțe în sporturile cu motor, fiindu-i recunoscute meritele în toate cele trei sporturi pe care le-a practicat cu succes: karting, motociclism viteză și automobilism. Este singurul pilot din România care a reușit multiple performanțe și recorduri în motorsport, domeniu în care a debutat de la 12 ani. Dacă motorsportul este o pasiune sau o profesie pentru Daniel Onoriu, citiți în interviul acordat în exclusivitate revistei noastre.
Te-ai reîntors în campionat cu o victorie răsunătoare și din nou ai atras atenția tuturor asupra ta. În momentul de față, ești pilot de top în Campionatul Național de Viteză în Coastă, campion național absolut din 2009. Când și unde a început pasiunea ta pentru viteză?
Aveam 12 ani când am aflat de karting. Deși la început părinții mei s-au opus, m-am înscris în campionatul intern și la prima etapă la care am participat am luat locul 6 din 10. Mi s-a părut un rezultat rușinos pentru câtă pasiune aveam în mine. Pentru a doua etapă m-am antrenat 4 zile aproape continuu și adormeam seara rupt de oboseală, în combinezon. Dar a meritat fiecare secundă de antrenament, pentru că am caștigat! Vă imaginați mândria din sufletul meu de copil să caștig la a doua etapă prima treaptă a podiumului, în fața celorlalți cu mult mai multă experiență.
De cand ai debutat pe patru roți în 2007 și până în prezent, ai surprins cu multe performanțe și recorduri. Care ți-a rămas cel mai adânc în memorie?
Înainte să mă înscriu în campionatele interne de raliu și respectiv viteză pe traseu montan, am făcut cursuri de pilotaj cu Titi Aur. Simțeam că merg bine, mă ajuta și experiența din karting și motociclism, dar aveam nevoie de confirmarea unui profesionist. La început, Titi Aur a încercat să îmi vorbească și să predea teorie despre arta pilotajului. Nu am fost niciodată un tip cu o răbdare de fier și l-am rugat să îmi arate pe mașină lucrurile despre care vorbea, pentru ca apoi să fac și eu ce făcea el. L-am copiat din prima fără greșeală și ulterior, Titi a spus: “Majoritatea piloților din campionat mi-au fost elevi, dar Onoriu este cel mai bun elev pe care l-am avut vreodată”. Și atunci am știut că sunt pregătit pentru campionatul intern. Într-adevar, la a doua mea participare am reușit și primul record: victorie în clasamentul general, la Câmpulung. Eram doar un debutant și reușisem să caștig în fața atâtor piloți cu vechime! De altfel, în primul an în care am participat în Campionatul Național de Viteză în Coastă, am mai reușit un record: deși toți se uitau la mine ca la un debutant fără importanță, părerea lor s-a schimbat repede; am terminat sezonul Vicecampion Național Absolut! Au urmat apoi peste 12 titluri de “King of the Hill”, iar pe multe trasee încă mai dețin recorduri.
Ne-ai vorbit de Titi Aur, mentorul tău. Ai avut vreodată ocazia să vă întâlniți și ca adversari?
O, da. 2009, anul în care am ieșit campion național absolut, a adus la start “greii” automobilismului sportiv din România: Horațiu Ionescu Cristea, Titi Aur, Heinz Goellner, Lucien Hora. Pe fiecare în parte am reusit să-i înving și să îmi obțin astfel un titlu de campion absolut de necontestat. Pe Horațiu Ionescu Cristea l-am învins, deși adusese la start o mașină de formulă, net superioară turismelor: Osella PA20S, pe Titi Aur l-am învins la Alba Iulia cu 6 secunde, deși în mod normal diferențele între piloții de top sunt de zecimi sau chiar sutimi de secundă, pe Lucien Hora am reușit să îl înving acasă la el, pe traseul de la Reșita, lucru pe care nu l-a mai reușit până acum niciun alt pilot.
Am vorbit de lucruri frumoase din cariera ta. Care a fost cel mai greu moment din viața ta? Te-ai gândit vreodată să abandonezi sporturile cu motor?
A fost în viața mea un moment incredibil de greu. În 2006 am avut un accident cu motocicleta și am stat în comă 9 zile. După ce am ieșit din spital, am vândut toate motocicletele și mașinile sport pe care le aveam și mi-am cumpărat o mașină de teren. Am fost nevoit să renunț la participarea mea în campionatul de motociclism, unde eram pilot de top Superbike. Mergeam pe stradă și mă gândeam cât de gol sunt, fără nicio pasiune. Nu mă recunoșteam. Apoi am văzut filmul cu Rocky Balboa. Iubita lui încerca să îi oprească revenirea în box pentru că era bătrân și lipsit de putere, dar el i-a răspuns: “Chiar dacă trupul îmi este bătrân, sufletul îmi va rămâne întotdeauna de luptător”. Am plâns și mă simțeam ca el lipsit de putere. Este replica datorită căreia am revenit în motorsport, dar pe 4 roți, pentru a-mi proteja corpul care suferise deja peste 20 de operații.
Se spune despre tine că atunci când participi la o etapă, campionatul prinde viață și toți spectatorii sunt cu ochii pe tine. De unde s-a creat această legătură specială între tine și fanii acestui sport?
Am o legătură specială cu fanii pentru că și eu, înainte de a fi pilot profesionist, am fost fan. Eram copil și mergeam la curse cu vărul meu, pilotul Edu Stan, maestru emerit al sportului. Era acolo un pilot de top, adversarul direct al vărului meu, extrem de arogant și mi-am promis că atunci când voi fi mare îl voi bate foarte rău. M-am ținut de promisiune. Dar am și învățat că fanii trebuie respectați: oare câți oameni s-ar trezi la 5 dimineața să stea în frig, ploaie sau soare canicular prin munți, până seara târziu, doar ca să ne vadă trecând câteva secunde? În plus, ei știu că fac spectacol și pentru ei. Sunt spectatori care vin după mine prin țară la toate cursele și le mulțumesc!
În 2013 te-ai reîntors și ai făcut-o în forță. Presa de specialitate a scris că ți-ai dominat adversarii fără drept de apel. Ce te-a motivat să te întorci și cât ai de gând să rămâi în campionat?
În 2012, la jumătatea campionatului, eram lider absolut cu un avans de 21 de puncte. Dar, la una din etape, mi-a explodat motorul și sezonul a fost compromis. Am început lucrul la un nou proiect, EVO ROCKET, care a durat mult mai mult de cât mă așteptam. Proiectul a fost dezvoltat în țară și în Ungaria. Caroseria noii mașini, un Mitsubishi EVO 6 de aprox. 1000 kg, a fost ușurată și finisată de Cornel Năstase, body kit-ul a fost preparat la BD Tuning (Sebeș, România), apoi vopsit la Motivo Service Group (București) în timp ce motorul HKS 2.3 a fost preparat la X Motors (București). Partea electronică a fost setată doar parțial, în Ungaria. Am decis participarea la Rașnov în acest an cu mașina setată doar 70% pentru că îmi doream foarte mult o revenire în campionat. Adversarii mei erau în focuri, în lupta decisivă pentru titlul de campion național.
Chiar asta vroiam să ne povestești. Te-ai dus la Rașnov și la Alba Iulia, la ultimele două etape ale acestui sezon și ai obținut 32 de puncte, în timp ce adversarii tăi direcți au obținut la egalitate câte 30 de puncte. Ai fost mai motivat decât ei sau poate mai bine pregătit?
În niciun caz nu am fost mai bine pregătit. Ei s-au dat sezon complet, erau antrenați și foarte motivați pentru că la etapele acestea se decidea cine va fi campionul 2013 dintre ei. Eu m-am dus la start cu masina încă nesetată 100%, neantrenat, după o pauză de aproape 1 an. Trebuia să fiu prudent pentru că nu cunoșteam deloc mașina, iar motorul nu avea încă rodajul făcut. Cu toate acestea, am câștigat. Poate pentru că mie nu îmi place să alerg decât pentru victorie. Așa sunt construit.
Pilotajul este pentru tine o pasiune sau o profesie? În România putem vorbi de “profesia de pilot”? Care este diferența dintre motorsportul din România și cel internațional?
E o diferență enormă. Și ca organizare a competițiilor, dar și ca material de concurs. Gândiți-vă că în multe țări, să fii pilot este o profesie. Ai sponsori, bugete reale, manageri, circuite unde să te antrenezi între etape, să faci setări ale mașinii. În România nu ai nici măcar un circuit pentru antrenamente sau teste ale mașinii. Este foarte greu să ai performanțe notabile fără condiții elementare de pregătire. De aceea numeri pe degete piloții care trăiesc din motorsport, și nici atunci nu putem vorbi de profesia de pilot. În cazul meu este vorba de o pasiune care îmi conduce viața de mult timp.
2014 va însemna pentru tine un sezon complet? Îți dorești să mai schimbi ceva la mașină?
În momentul de față se lucrează la câteva aspecte de finețe ale mașinii. Electronica o vom termina în Cehia. Pot spune că pentru 2014 mi-am pregătit o mașină care va face față celor din campionatul european și la anul îmi doresc să particip și la câteva etape în străinătate. Voi merge ca în orice competiție pentru o poziționare cât mai sus. Sper ca eu și echipa mea să facem rost de bugetul necesar.
Vorbești de o echipă care stă în spatele tău. Unde simți că e veriga slabă?
Am avut alături de mine mulți oameni care în timp s-au triat și cred că am rămas cu o echipă de profesioniști: echipa de mecanici este aceeași cu care am caștigat titlul de campion național absolut (X Motors, condusă de Gabi Țiura). Tinerii de la Sebeș de la BD Tuning lucrează cu foarte mulți piloți din străinătate și îmi vor pregăti încă un body kit și pentru mașina de antrenament pe care îl vor vopsi partenerii mei de la Motivo Service Group. În plus, am o echipă de marketing și PR foarte bine pregătită cu care vom realiza o nouă inovare în comunicarea din motorsportul din România: în 2014 vom realiza scurt-metraje și comunicări video după fiecare etapă pentru o expunere media mai mare. Am făcut un test după etapa de la Alba Iulia din acest an, când am lansat un film al etapei. În primele 3 zile de la urcarea sa pe YouTube am avut peste 1500 de vizualizări integrale. În plus, s-a mers și pe comunicarea standard, ceea ce a generat peste 20 de apariții media după doar 2 etape. De multe ori organizatorii etapelor beneficiază de expunerea pe care echipa mea o aduce campionatului. În 2010, la o conferință despre promovarea motorsportului, s-a constatat că eu, ca și pilot, am avut expunere media mai mare decât întregul campionat. Asta înseamnă o muncă intensă a echipei mele care atrage după sine creșterea atenției asupra acestui sport. Toată lumea are de caștigat: noi ducem campionatul mai aproape de fani, simpatia și interesul lor crește, iar sponsorii comunică mai ușor prin noi. Veriga slabă sunt cei care nu înțeleg mecanismul sau îl viciază.
Este un sport periculos. Se poate spune că îți place riscul extrem. Crezi că ai fi un parior bun?
Am fost jucător un timp scurt. Ca și la curse, mergeam pe mize mari. La mine e totul sau nimic. Îmi place adrenalina pe care ți-o provoacă jocurile de noroc, dar răbdarea nu e punctul meu forte. Așa că nu o să mă vadă nimeni vreodată așteptând ore întregi lângă o masă de poker. Vin, pariez, plec. De aceea preferam ruleta unde lucrurile se termină foarte repede, cu nivel maxim de adrenalină. Îmi amintesc că eram în 2001 și îmi cumpărasem bilete de avion pentru Dubai. Pentru că dintotdeauna mi-a fost frică de avion, în noaptea dinaintea plecării nu aveam somn și am ales să îmi petrec timpul într-un casino până se făcea dimineață. Am pierdut 5000 de dolari.
Ce alte pasiuni mai ai? Cum arată o zi din viața lui Daniel Onoriu?
Îmi place foarte mult să călătoresc și îmi plac mai ales destinațiile exotice, departe de civilizație. În viața de zi cu zi, peste 90% din timpul meu îl petrec alături de iubita mea, Simona, care este și cel mai bun prieten al meu, cu care muncesc cot la cot în afacerile familiei mele: verificăm stadiul construcțiilor, aprovizionăm cu materialele necesare muncitorii, stăm în întâlniri cu clienții, mergem la garaj la mașina de curse în țară sau în străinătate ori de câte ori este nevoie.
Ce ai fi fost dacă nu ai fi fost pilot de curse?
Înseamnă că nu m-aș fi născut deloc!
Ce gânduri vrei să transmiți cititorilor revistei noastre?
Să-și trăiască viața intens și să nu-și cenzure niciodată pasiunile.
Mulțumesc și mult succes în continuare!
Și eu vă mulțumesc și vă urez succes în ceea ce faceți pentru că faceți foarte bine!
