A început să joace poker doar de un an şi jumătate

Este o foarte bună jucătoare de poker, deşi practică acest sport de puţină vreme. Are deja în palmares unele reuşite importante, însă spune categoric despre ea că nu este o profesionistă într-ale jocului de cărtţi. Carmen Zăinescu a acordat un interviu în exclusivitate revistei noastre – “Casino Life & Business Magazine”, pe care vi-l prezentăm în continuare.

– Bună ziua, Carmen Zăinescu. S-o luăm cu începutul. De când v-aţi apucat de poker?
– De un an şi jumătate.

– Se spune că numele dumneavostră a fost pe buzele tuturor la început de an, când aţi încasat 6.700 de dolari într-o săptămână; 3.000 de dolari aţi luat la un turneu online în după-amiaza de Crăciun, iar restul după ce aţi ajuns pe locul 12 la PokerFest Braşov. Puteţi să ne vorbiţi puţin despre aceste performanţe?
– Da, nu o pot numi neapărat performanţă, am jucat două turnee în care am intrat în bani online; la un turneu am luat 2.800 dolari şi la unul 3.000, iar la live, la PokerFest, am luat 2.400 de euro. Asta în scurt timp, într-o perioadă de o săptămână, de asta se spune că e o performanţă, dar eu zic nu că e o mare performanţă.

– Au fost turnee mai grele, cu mulţi participanţi, cum a fost?
– Turneele online sunt de obicei cu multi participanţi, de la 800-1.000 de participanţi până la 2.000-3.000 de jucători. Iar turneul live de la Braşov au fost cam de 280 de participanţi.

– La PokerFest Braşov au fost cam 300 de participanti, din care 99,9 % bărbaţi. Cum a fost situaţia asta pentru o femeie?
– La acest joc eu nu sunt aşa de impresionată că joc numai cu bărbaţii, eu îl practic ca pe un sport, unde mă duc şi joc – într-adevar 90% sunt bărbaţi, dar pe mine nu mă deranjează, deoarece firea mea e o fire foarte puternică, mă consider o femeie puternică, altfel nici nu ai putea să joci poker în România, pentru că majoritatea bărbaţilor sunt… misogini, ca să folosesc un termen mai grav, mai bine spus bărbaţii sunt invidioşi, răi în privinţa performanţei unei femei.

– Dar un turneu numai cu femei ar fi mai uşor?
– Noi am încercat în luna februarie, în cadrul PokerFest Bucureşti să organizam un turneu dedicat în exclusivitate femeilor; dar din păcate am avut surpriza ca la turneu să participe doar 14 doamne.

– Dar cum aţi defini un turneu numai cu femei: mai uşor, mediu sau la fel de greu ca cel cu bărbaţii?
– Experienţa mea e mai mult în jocul de turnee cu bărbaţii decât cu femeile. În februarie, la PokerFest Bucureşti, e mult spus că a fost un turneu, cel numai cu femei, deoarece au fost doar două mese de femei, nu e la fel ca la un turneu cu bărbaţii, unde e o sală plină cu 50 de mese. Nu putem compara turneul cu femei cu cel cu bărbaţi datorita numărului de participanţi. Pot spune că a fost uşor cu femeile pentru ca au fost doar 14 participante… faţă de câteva sute la turneeele cu bărbaţii.

– La PokerFest Bucureşti aţi eliminat numele grele ale acestui sport, care au reactiile?
– Din păcate, eu nu am văzut reacţiile acestor grei ai pokerului, bănuiesc că au fost reactii… dar eu nu le-am văzut, nu au fost manifestate vizibil sau cel puţin nu în faţa mea; din contră, chiar m-au încurajat. Mă refer la Ionel Anton, Robert Cezărescu şi alţii.
– S-a spus că aţi încasat 30.000 de dolari din poker în ultimul an. Este adevărat? Şi dacă este, cât din cele live şi cât din cele jucate pe net?
– Statistic nu pot să vă dau exact cam cât joc live sau online, dar pot să vă spun că într-un an de zile cele live cu online cred că se ridică la 200 de turnee jucate. Dar statistic nu pot să vă spun exact pentru că nu am ţinut un bilanţ al turneelor jucate.

– Şi despre sume?
– E aproximativă sau poate a mai şi crescut între timp…

– Dar cât aţi cheltuit?
– De obicei, un jucător de poker doreşte ca acest venit să şi-l ţină ca pe un bankroll, deci banii să îi investească în celelalte turnee care vor urma, de obicei cheltuie foarte puţin din sumă, toată suma e ţinută pentru celelalte turnee la care participă.

– Deci asta aţi făcut cu cei aproximativ 30.000 de dolari câştigaţi; de curiozitate, sunteţi “pe plus”?
– Sincer, într-un an şi jumătate de când joc poker, nu mi-am făcut o balanţă, nu am făcut o contabilitate, să vă răspund exact la întrebare… pentru că pentru mine a fost un hobby, din acest hobby venind aceste câştiguri. Dar de anul acesta mi-am propus să ţin o evidenţă, să fac o balanţă a câştigurilor şi a pierderilor, pentru că deja vreau să mă duc spre jucătorul profesionist de poker.

– Dacă ar fi să alegeţi, ce preferaţi – turneele live sau online – şi care ar fi motivul?
– Sincer, eu fiind sportivă, mie îmi plac mai mult turneele live, aş participa foarte mult la turneele live, se simte altfel atmosfera, competiţia, e altceva, adrenalina e la maximum. Sunt multe care îmi dau acest spirit de a juca mai mult live, eu fiind sportivă – am facut handbal de performanţă – îmi place competiţia. Am ambiţie să merg mai departe, deci LIVE.
– Jucaţi în cazinouri? Şi dacă da, ce vă place acolo şi ce nu vă place acolo?
– Din păcate, singurul turneu valoros de la noi din ţară este acest PokerFest, care nu se ţine in cazinou, iar celellate turnee de valoare mai mică, cu două milioane lei vechi cu re-buy, unde sunt 200 milioane garantaţi, se ţin în cazinouri. În general, nu mă deranjează locaţia de cazinou, pentru că noi jucătorii de poker avem amenajată special partea de mese de poker, deci nu deranjează nimic intr-un cazinou. Nu prea am treabă cu partea de rulete, sloturi, adică partea considerată jocuri de noroc, eu nu prea am de-a face cu această laturaş si chiar nu mă deranjează.

– Nici măcar “aşa, de gust” nu vă atrage, nu aţi încerccat la rulete, la blackjack?
– Nu, nici măcar nu ştiu să joc, nu cunosc nici o regulă, pe mine mă atrage competiţia în general, iar jocul cu cazinoul eu nu îl consider o competiţie.

– Cum e pentru o femeie să faca bani şi să se impună într-o lume considerată ca fiind specifică bărbaţilor? Cât de greu este?
– Este foarte greu. Nu imi era aşa de greu, dar în momentul în care am început să am rezultate, această chestie a devenit foarte grea, din cauza răutăţilor, nu vreau sa spun mai multe… dar sunt foarte multe răutăţi, orgolii, invidii… şi pe astea am început să le descopăr în momentul în care am început să am rezultate, până atunci nu le-am văzut aceste… răutăţi, orgolii şi invidii, dar pentru mine nu sunt deranjante. De ce? Pentru că pe mine aceste orgolii şi răutăţi mă fac mai ambiţioasă şi îmi dau putere să merg mai departe, să îmi demonstrez mie că pot mai mult, nu merg mai departe să fac în ambiţia cuiva sau în răutatea cuiva. Nu, nicidecum. Merg mai departe ca să îmi demonstrez mie ca pot mai mult. Avem o vorbă românească, şi îmi pare rău că trebuie să o spun, “orice şut în fund e un pas inainte”. Deci nu ma afectează foarte tare răutăţile din jurul meu, voi merge mai departe orice ar fi!
– Ştiu că sunteţi căsătorita şi aveţi tre copii. Cum se împacă activitatea dvs. în poker cu viaţa de famile?
– Soţul meu fiind un om de afaceri, nu este afectat de competiţiile mele şi turneele de poker; am doi copii mari care sunt deja la facultate şi nu sunt afectaţi în niciun fel, iar fetiţa de 10 ani – în permnenţă sunt în viata ei. Pentru ca eu chiar dacă pierd noaptea, la ora 12:00 sunt trezită, ea vine de la şcoală, mâncăm împreună, facem temele, deci în general noaptea, seara, dupa-amiaza. Se întâmplă să fie la 5 un turneu, ora la care fetiţa se joacă, sau la calculator sau cu tableta. Stă pe internet, nu prea are treabă cu părintele, iar in weekend, sâmbata-duminica, suntem în familie.

– Aţi renunţat la profesia dvs. de bază – design şi amenajări interioare ca să vă dedicaţi pokerului? De ce?
– Nu am renunţat ca să mă dedic pokerului, pentru ca eu când am renunţat chiar nu jucam poker. Am renunţat din cauza crizei financiare din România, am inchis firma. Mă repet, nu am renunţat la firma pe care o aveam şi la profesia mea pentru a juca poker. Pokerul l-am descoperit după ce am rămas acasa, l-am descoperit jucând online… au venit rezultatele… după aceea am vrut să particip şi la tunee live, şi aşa am prins gustul acestui joc.

– Spuneaţi mai devreme ca pokerul e un hobby. Ce spun soţul, familia, prietenii despre pasiunea dvs.?
– În familie sunt în totalitate înţeleasă, pentru că ….asta vreau să le transmit şi celorlalte jucătoare de poker, pentru ca dacă nu eşti înţeleasă sau susţinută de familie nu ai cum să joci poker. Să participi la live, în primul rând cei de lângă tine trebuie să te înţeleagă. Nu e neapărat vorba de încurajare, trebuie să îţi înţeleagă acest hobby. În general, în România este înţeles greşit acest “joc de poker” – pentru că, la urma urmei, este un sport. Noi nu avem educaţie pentru aşa ceva, noi încă mai avem sechelele comunismului, după părerea mea, şi cam 80% dintre oamenii din jurul tău nu te înţeleg, dar eu sunt genul de om pe care nu-l interesează ce spun cei din jur, de asta şi pot să merg mai departe.
– Cât poker online jucaţi într-o zi?
– Nu joc zilnic, iar cand joc maximum 2-3 turnee, pentru că aceste turnee live – mai ales dacă ajungi la performanţa de a fi la masa finala – pot dura 7-8 ore, iar în intervalul acesta mai deschid maximum două mese, turneul în sine şi încă două mese, nu joc mai mult, sunt deja profesionişti care joacă câte 10-15-20 mese în acelaşi timp. Nu am ajuns la această performanţă, recunosc.

– Cum este o zi din viaţa lui Carmen Zăinescu?
– Ma trezesc, îmi beau cafeaua, vine cea mică de la şcoală, cum v-am mai spus, mâncăm împreună, facem temele, mai vorbim, mai discutăm, dacă am vreun turneu după-amiază live, merg la Bucuresti, pentru că majoritatea turnelor live sunt în Bucuresti – eu sunt din Ploiesti – iar dacă nu particip la live, cum am mai spus, stau acasă, joc pe online şi sunt în sânul familiei –cum ar veni. Nu lipsesc foarte mult din familie. Se spune ca lipseşti foarte mult din sânul familiei, din contră, eşti prezent în familie. Adică un turneu live care îl ai pe săptămână nu înseamnă că nu eşti dedicat familiei, nu ai treaba cu familia. Exclus, chiar eşti în sânul familiei, nu lipseşti zi de zi, noapte de noapte.

– Cum aţi defini viaţa unui jucător profesionist de poker din România? E o viaţă dulce, grea? Amară? Cum e?
– Sunt jucatori profesionişti în România, dar nu pot eu să le dau o definiţie în privinţa vieţii pe care o duc. Habar nu am. Eu de anul acesta mi-am propus să ating această performanţă – de jucător profesionist – dar deocamdată nu pot să vă spun cum va fi viaţa mea de jucător profesionist, pentru că nu am ajuns la aceasta performanţă de jucătoare profesionistă. Probabil peste 1-2 ani o să vă pot răspunde la întrebarea aceasta. Deocamdată, nu din modestie, ci e purul adevăr, nu sunt jucătoare profesionistă de poker. De anul acesta trebuie să vă spun voi merge spre aceasta performanţă.

– Trebuie să ne mai vedem odată, la anul , atunci…
– Performanţa eu o consider pentru un jucător de poker ca fiind acel venit dintr-un turneu foarte mare. În România nu o să ajungem prea curând la un venit foarte mare din poker chiar dacă vom lua locul 1, 2 la aceste PokerFest-uri, pentru că tuneele de afară au alta valoare, sunt mulţi participanţi. Asta nu înseamnă că acest turneu – PokerFest – nu este foarte valoros. La nivel de România e singurul turneu valoros. Dar din acest turneu, chiar dacă câştigi o etapă, tot nu poţi să spui că ai o mare performanţă…pentru că îţi vine un jucător român care a jucat pe afara şi a facut o masa finala unde a luat 500.000 de euro sau 200.000 de euro, iar tu la PokerFest ieşi pe locul 1şi mai mult de 50.000-60.0000 de dolari nu poţi să iei. Ceea ce pentru mine nu pot să spun că este foarte greu sau foarte uşor; acum la ora asta, sinceră fiind, eu cred că mă pot duce spre masa finală, deoarece într-un an de zile am avut aceste intrări in bani – vreo 4 – deci undeva turneul meu se termina la locul 12-13-14. De asta vă spun că nu am cum, anul asta, să nu fac masa finala în cadrul turneului PokerFest. Sunt ambiţioasă şi asta mi-am propus să fac.

– Ce sfaturi le-aţi da celor care vor să se apuce de acest sport?
– Sfaturi nu ştiu, nu prea mă pricep să dau sfaturi. Eu am început singură, pentru că mie nu mi-a spus nimeni, nu m-a sfătuit nimeni. Nu pot să dau sfaturi, dar o femeie care vrea să joace poker trebuie să aibă o fire foarte puternică ca să poată să înfrunte toate răutatile şi invidia bărbaţilor. Ca femeie, dacă nu ai un carcater puternic, nu poţi să rezişti foarte mult la masa de poker, pentru ca un turneu durează 3-4 zile, şi în cele 3-4 zile te roteşti la câte o masă, unde sunt indivizi şi indivizi, unii mai răi, alţii mai invidioşi, încearcă prin vorbe să te afecteze mental. Şi trebuie să fii foarte puternică, nu trebuie să fii foarte sensibilă. Unei femei, dacă i se pare că un bărbat a jignit-o cu ceva, îi vine să se ducă acasă să plângă. Deci, dacă, ca femeie, nu eşti o fire puternică, nu ai ce cauta în acest sport.
– V-ar putea asigura pokerul un trai decent?
– Traiul meu decent nu mi-l asigur din poker.Noi suntem o familie bine închegată, nu traim din poker. Pokerul este un hobby de-al meu din care am început să mai am aceste rezultate. Dar nu trăim din poker, exclusiv din poker.

– Ce alte pasiuni mai aveţi? Ştiu ca aţi jucat handbal…
– M-a atras aşa de mult pokerul, încât deocamadată asta e pasiunea mea. Ca femeie sunt pasionata de multe chestii…dacă stau să le enumar…

– Care consideraţi că este tactica de joc care vă iese cel mai bine şi care sunt calităţile care vă recomanda ca viitor jucător profesionist de poker?
– Tactica de joc prefer să nu o dezvălui, pentru ca ar fi în dezavantajul meu, dar pot să vă spun că în timpul turneului de 3-4 zile tactica mi-o schimb, în funcţie de masă, de jucători, intervin multe, şi de asta nu poţi sa stabileşti o tactică, pentru că strategia ţi-o faci în momentul când te aşezi la masa de poker, în funcţie de jucătorii pe care îi ai în faţă, în funcţie de stack-urile pe care le ai, de asta nu pot să spun că adopt o singură strategie. Şi oricum nu vreau să vă spun strategiile pentru că vor fi în devafoarea mea. Principala calitate ar fi puterea de sine. Simplu.

– Ce credeţi că ar trebui să se mai schimbe în lumea pokerului profesionist şi in domeniul gamblingului, în general, în România?
– Mentalitatea în primul rând. Încă mai avem sechelele comuniste, un pic dacă s-ar mai schimba mentalitatea…

– Ce vă doriţi anul acesta? Am înţeles că o masă finală la PokerFest sau la un turneu de afară?
– Oricum îmi doresc foarte mult această masă finală de PokerFest, m-au ambiţionat foarte tare răutăţile pe care le-am auzit în spatele meu, vorbele grele, şi vreau să îmi demonstrez mie, nu celor care m-au vorbit, că pot, şi cred că o să se întâmple acest lucru, voi face o masă finală în cadrul PokerFest – pentru că e cel mai valoros. Şi eu vă spun sincer, dacă voi face perfomanţă în poker, trebuie să merg afară, să joc turnee foarte valoroase, ca sa poţi să zici că ai ajuns la o performanţă foarte mare. Eu vă spun cum îi privesc eu pe cei care au mese finale luate pe afară, la turneele de afară: îi văd la ora aceasta – eu fiind începătoare, ca monştrii ai pokerului în România, cum le văd pe Vanessa Selbst şi pe Liv Boeree, aşa îi văd şi pe aceşti români care vin cu performanţe de afară, la acelaşi nivel. Atâta timp cât la un turneu EPT, de exemplu, participă o Vanessa Selbst şi o Liv Boeree şi au ajuns Ionel Anton sau Sinel Anton sau mulţi alţii, deci de ce nu putem să spunem şi despre aceşti jucători români care au ajuns la o masa finală la turneele mari de poker de afară ca sunt monştrii. Coloşi. Eu aşa îi văd.

– Noi vă dorim să îi depăşiţi…
– Oricine îşi doreşte acest lucru…

– Revista noastră, “Casino Life & Business Magazine”, dedică ediţia de martie exclusiv femeilor. Ce părere aveţi despre asta?
– Eu să ştiţi că, în felul meu, încurajez această treabă, pentru că eu ma simt cumva stingheră printre bărbaţi şi mi-aş dori din tot sufletul meu să participe cât mai multe femei la turneele de poker. Eu sunt nu chiar singura – pentru că mai avem doamne care joacă poker, dar din pacate nu sunt înţelese de familie ca să participe, nu sunt încurajate în primul rând de soţi, de prieteni, de mamă, de tată. Eu sincer vă spun că mi-aş dori să fie cât mai multe femei care să joace poker, dar din păcate nu prea se întâmplă acest lucru.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here