S-a impus prin profesionalism și seriozitate într-o lume considerată a barbaților iar acum este gata pentru noi provocări…
Anamaria, îți mulțumesc, în numele cititorilor noștri, pentru destăinuirile pe care ești pe cale să le faci, în exclusivitate, în revista noastră.
Ai reușit o mare performanță în anul 2013, și anume să îți adjudeci cam toate Premiile acordate de reviste. Cum te simți după această reușită?
Este adevarat că anul trecut am câștigat tot ce se putea câștiga. Sunt foarte mândră. Am muncit enorm pentru a-mi demonstra mie și tuturor celor care au avut încredere în mine că o femeie poate face performanță într-o lume a bărbaților. Mă simt împlinită din punct de vedere profesional.
Vorbește-ne despre reușita ta. Care a fost cel mai important moment din punctul tău de vedere? Ce te-a departajat de celelalte femei?
Reușitele mele în fotbal sunt multe. Simți o bucurie fără margini când reușești să faci un transfer, când reușești să aduci bucurie celui care a avut încredere în tine și și-a lăsat cariera în mâna ta. Au încercat multe femei să intre pe drumul pe care eu l-am deschis dar este foarte greu. Eu îmi doresc să intre cât mai multe femei aici … trebuie să simți și să trăiești fotbalul! Este total diferit față de orice altă meserie.
Care a fost momentul de răscruce în cariera ta? Care te-a marcat cel mai mult?
Din 2006 am hotărât să intru în fotbal… momente de rascruce… sincer nu am avut. Pentru mine este important să țin drumul drept, să merg cu capul sus indiferent de consecințe. Nu am decât alb și negru… cale de mijloc, gri, de exemplu, nu există. Nu știu dacă e bine sau rău… știu doar că întotdeauna iese ca mine, că întotdeauna trebuie să înving. Așa am fost crescută. Tatăl meu îmi spunea că există doar locul unu…
Care este relația cu „clienții” tăi? Care consideri că este principalul tău atu față de concurență?
Relația mea cu jucătorii mei este perfectă. Ne respectăm și încercăm să nu ne ascundem nimic. Nici eu, ca manager nu le ascund nici o discuție purtată cu patroni, președinti sau antrenori… nici ei nu-mi ascund mie absolut nimic. În lumea asta, a noastră, a managerilor se întâmplă foarte multe lucruri urâte. Sunt manageri care contactează jucătorii altor manageri… îi mint, le promit marea cu sarea… și în final îi distrug. Eu și „ai mei”, cum îmi place să-i numesc, suntem echipa perfectă, sinceră și profesionistă. Suntem profesioniști până-n măduva oaselor… de multe ori asta deranjeză pentru că trăim într-un haos total.
Dar secretul reușitei în afaceri?
Secretul meu: profesionalismul, seriozitatea și fanatismul meu față de fotbal și față de meseria mea.
Ai un motto după care te conduci?
Câinii latra, ursul trece … , asta m-a ajutat enorm. Toți au rămas lătrând, iar eu am transferat jucători pe banda rulantă, fără măcar să mă uit spre ei o secundă.
Cum decurge o zi din viața ta?
Viața mea este fotbal… non stop. Copiii mei au învățat fotbal, soțul meu este maestru emerit în fotbal… cum deschidem ochii ne uităm la fotbal… fiecare pe televizorul lui . Petrecem foarte mult timp împreună. Laur vine de la antrenament după masă, pregătim împreună prânzul. Este inevitabil să nu vorbim despre fotbal. Foarte mulți jucători ne vizitează. Petrecem enorm de mult timp cu jucătorii pe care îi reprezint. Suntem o mare familie. Piticii mei au crescut lângă fotbaliști, îi cunosc… se bucură pentru ei ca și când sunt membrii familiei noastre. Tot ce facem noi, facem împreună. Pentru mine cel mai important moment al vieții a fost când l-am întâlnit pe Reghecampf… este omul care mă pune cu picioarele pe pământ, omul care-mi dă un echilibru incredibil, omul pe care-l divinizez și de la care învăț câte ceva secundă de secundă. Îmi place să spun că este trimis de tatăl meu să aibă grijă de mine, să mă alinte și să-mi dea forța de a merge înainte, exact așa cum facea el.
Care este cea mai mare realizare profesională? Dar personală?
Realizările presonale sunt copiii mei. Asta este de fapt singura bogăție a mea. Realizări profesionale… am avut multe și îți spun sincer că aceste realizări mă fac să devin din ce în ce mai puternică. Când reușești să transferi un fotbalist de la un salariul de 5.000 euro pe luna la 80.000 euro pe luna… ce crezi?
Care este cel mai mare regret, cea mai mare neîmplinire? Ce ai vrea neapărat să faci dacă ai putea să dai timpul înapoi?
Nu am avut și nu o să am regrete niciodată. Nici neîmpliniri… Mi-am trăit viața perfect, nu mi-am refuzat nimic, niciodată, am învățat să mă bucur de fiecare secunda din viața mea și am trăit ca și cum secundele ar fi fost ultimele din viață. Și acum îmi trăiesc viața din plin și mă bucur de fiecare minuțel din ea. Așa îmi educ și copiii. Să nu se uite niciodată înapoi.
Ai un model pe care l-ai urmat în carieră, care te-a inspirat puternic?
Singurele modelele au fost tatăl și mama mea. Nu am avut idoli în viață. L-am avut pe tatăl meu… cel mai serios, deștept, educat om… un om care s-a dedicat familiei și profesiei în totalitate. Am avut-o pe mama mea, o femeie puternică, serioasă, deșteaptă, de la care am învățat să-mi trăiesc viața după motto-ul de mai sus… . Acești oameni m-au făcut să fiu ceea ce sunt astăzi.
Cât de greu i-a fost unei femei ca tine să se impună în această lume extrem de exclusivistă?
Nu pot spune că mi-a fost greu. Tatăl meu nu a avut băieți… . Drept pentru care m-a crescut exact ca pe un băiat. Gândesc și acționez ca un bărbat. M-au deranjat si mă deranjează mitocanii… . Și spre disperarea mea este plină lumea de ei.
Sunt bărbații din lumea fotbalului misogini?
România este plină de misogini. Încerc să-i ignor. Sper că anul acesta le-am scos din cap recunoștința oamenilor din fotbal… premiile, transferurile… au rămas cu gura deschisă exact așa cum s-au născut… . Păcat că în lumea fotbalului mulți stau cu gura deschisă – îmi place să-i numesc „purtători ilegali de creier” – oameni care au ajuns întâmplător în meseria aceasta, fără școală, fără educație… care și-au bătut joc de fotbaliști și de fotbal… până în acest an erau ridicați la rang de cinste… acum s-au prăbușit.
Ce părere are soțul tău de certurile tale cu cei implicați în fotbal?
Soțul meu se distrează ca și mine pe seama acestor… nu știu cum să-i numesc… nu pot să-i numesc oameni… . Este jenant să te cerți cu o femeie și umilitor să te pună la punct o femeie, la modul la care i-am pus eu, pe ei, la punct. Consider că m-am luptat cu femeile… . Aștept cu nerăbdare să apară în lumea asta, a mea, un bărbat cu care să pot să mă lupt, dar este plină de femei această lume. Ajung să cred ce mi se spune… că sunt „singurul bărbat” din această lume … . Sincer îmi face placere să-i pun la punct.
Celebritatea mamei tale te-a ajutat în carieră sau nu?
Celebritatea familiei mele este… ca un cuțit cu două tăișuri. Am fugit întotdeauna și am încercat să scap de numele familiei mele. M-am angajat la un ziar când am împlinit 18 ani și am semnat cu un alt nume tocmai ca să nu spună nimeni… aaaa nu este ok. Este fata Ionelei Prodan… a bagat-o mama ei… Am urât cu pasiune să mi se spună că sunt fata Ionelei Prodan… Întotdeauna mi-am dorit să fiu Anamaria Prodan iar mama mea, mama Anamariei Prodan… . Cred că după atâția ani am reușit. Am ales fotbalul deoarece mama sau tata nu au avut tangență cu el. Sunt mândră când mama mea mă strânge în brațe și plânge de mândrie că fata ei a reușit singură să realizeze atâtea lucruri.
Ce planuri ai pentru acest an, dar pentru anii ce vin, din punct de vedere profesional?
În fiecare secundă îmi doresc să devin din ce în ce mai bună. Așa sunt eu… . Încerc să mă autodepășesc… pentru mine fiecare zi este o provocare… încerc să-mi bat recordurile .
Te simți o femeie împlinită, cum îmbini cariera cu viața de familie?
Sunt o femeie împlinită din toate punctele de vedere. Am o familie minunată, copii incredibili, un soț unicat,prieteni de calitate… Mi-e frică să mai cer ceva de la Dumnezeu… mi-a dat mult prea mult!
Locuiești și în Las Vegas, îți place să joci?
Iubesc Las Vegas-ul. Joc cu cap . Mă bucur alături de prieteni, niciodată nu-mi joc mințile sau averea… Când eram mai tânără mă aruncam cu capul înainte. Acum mi-am dat seama că orice lucru în viață se face cu cap, mai ales jocurile de noroc… .
Ai vreun moment inedit legat de jocurile de noroc, pe care să vrei să ni-l povestești?
Când m-am mutat în Vegas, îmi amintesc că am făcut pariu cu prietenii că sunt cel mai norocos om de pe pământ și că dacă bag o fisă de 25 de cenți în orice aparat, îmi cad toți banii din el, instantaneu… Am făcut pariu, am băgat o fisă în primul aparat care mi-a ieșit în cale și mi-au căzut 350 de dolari, în fise… toți au încremenit. A fost un moment…. Le-am spus că este un lucru normal la mine. Din acel moment și până în zua de azi nu am mai câștigat nimic la aparatele cu fise .
Dar am rămas cu renumele de omul cu noroc .
Un sfat pentru femeile care doresc să-și construiască o carieră de succes?
NU îmi permit să dau sfaturi, dar pot să le sugerez să nu lase pe nimeni să le distrugă visele, să încerce marea cu degetul… și să-și urmeze instinctele. Nu există carieră sau meserie pentru femei sau pentru bărbați. Suntem egali… . De multe ori femeile depăsesc ușor bărbații deoarece sunt mai atente, mai docile, mai ambițioase…
Poți să ne spui câteva cuvinte pentru cititorii Casino Life & Business Magazine?
Le mulțumesc din suflet că mi-au acordat votul lor, că au avut încredere în mine și au considerat că merit să fiu nr 1. Le promit că nu îi voi dezamagi și că mă voi lupta an de an pentru acest loc. Nu uitați că nu există nu pot… există doar nu vreau.
Vă iubesc! Ce-mi doresc mie vă doresc și vouă!
