Românul este Sorin Constantinescu, preşedintele AOCR, un expert în materie de cazinouri. Nu o singură dată a ajuns în Vegas. Şi tocmai de aceea este cel mai în măsură să ne povestească totul despre „Planeta jocurilor de noroc“.
Merg acolo an de an, în această perioadă, la expoziţia de cazinouri – cu o strângere de inimă. Mă gândeam cum o fi arătând Vegas-ul lovit de criză. Până una-alta eram bucuros că găsisem o cursă directă Frankfurt- Las Vegas.
În felul ăsta nu te omoară cu controlul. Oriunde, altundeva, ajungi în America, ăştia te dezbracă din cap până-n picioare, după ce te ţin la cozi uriaşe. La Vegas e mult mai lejer. Stil european. Înţeleg şi ei că vine lumea la distracţie, nu la terorism.
LUME MULTĂ, RECESIUNE PUŢINĂ
Mă aşteptam să văd puţină omenire, cu griji şi cu probleme. Ei bine, n-am găsit nici un fel de recesiune. Nici vorbă să resimtă careva, pe acolo, efectele crizei. Era chiar puţin mai animat decât altă dată. Toate mesele din cele 10-12 cazinouri în care am intrat erau pline.
De exemplu, am vrut să mai iau o cameră la Bellagio – unde m-am cazat – pentru cineva care nu-şi făcuse rezervarea din timp. De unde?! Hotelul era plin-ochi; ocupat sută la sută, în cursul săptămânii. M-a surprins total, Bellagio fiind un hotel foarte mare. Celelalte la fel: full, full, full. Măi, să fie… La mese, nivelul jocurilor, mare.
Am înţeles: Las Vegas-ul nu simte recesiunea economică.
Expoziţia de jocuri de cazino, da! Pe acolo mişuna foarte puţină lume. Băieţii cu standuri deschise, pe care îi cunosc bine, n-au vândut mai nimic anul ăsta. Operatorii în domeniu – sunt în stand-by, să vadă ce se-ntâmplă în zonele din jurul Americii. În cazinouri însă, atmosferă de superveselie. Totul e OK şi nimic nu sperie pe nimeni.
CAZINOURI PENTRU TOATE BUZUNARELE
În Vegas, cele mai bune cazinouri sunt pe Strip, stada principală: Bellagio, Venetian, MGM Grand, New York. S-a mai deschis acum unul foarte frumos – Palatio. Chiar un palat.
Tot felul de minuni luxuriante, fântâni arteziene, marmură, lux mare, ce mai. Patronul de la Wynn îşi deschide şi el, încă unul, tot pe Strip.
Dar nu numai lor le merge bine.
În Vegas toate cazinourile merg strună: şi cele din spatele Strip-ului – Palms sau Rio – şi cele de la la ieşire, la marginea deşertului, pe autostradă. Toate au clienţii lor. Avantajul este că preţurile sunt mai mici, chiar la jumătate faţă de cele din centru.
Sunt şi două cazinouri unde joacă doar cei care lucrează în sistem. Făcute special pentru crupieri. Ca să le ia banii înapoi…
ZÂMBETE ŞI COMERŢ
La urma urmei e un Disneyland pentru adulţi. Toată lumea zâmbeşte comercial. Mult şi fals. Dar parcă tot e mai bine decât la noi unde mergi la un cazino şi lumea se uită urât la tine.
Personal prefer zâmbetul fals pe sistemul „între două rele îl aleg pe cel mai mic“. Mulţi sunt deranjaţi de politeţea asta exagerată. Toţi sar pe tine, te sufocă. Oriunde, în orice cazino, în orice magazin, te perie, te aşează, te încalţă, te descalţă, îţi dau cafea, mă rog, ce vrei tu. Totul este făcut ca să-ţi ia ochii şi să-ţi scoată banul din buzunar.
Am fost, la un momentdat, să-mi cumpăr o pereche de pantofi. Nu aveam cash la mine. „Unde staţi?“ mă întreabă vânzătorul „La Bellagio“, zic. „Ce cameră?“. Îi spun camera şi mă a sigură că mi-i trimite la hotel. Au ajuns înaintea mea.
Aşa se face banul.
Altfel, totul e mult mai ieftin ca la noi. Mâncarea e foarte ieftină. Plăteşti între 5 şi 15 dolari şi mănânci cât poţi. N-ai limită de timp. Stai cât vrei. În privinţa hainelor, brandurile cunoscute şi la noi sunt foarte ieftine.
La un magazin pe Calea Victoriei am văzut cizme cu 2.000 de euro care acolo costau 1.000 de dolari; o diferenţă enormă.
DISTRACŢIE AMERICANĂ
Majoritatea clienţilor din Las Vegas – 80-90 la sută – sunt americani. În week end vin la distracţie. Cum mergem noi în Poiana Braşov sau la Mamaia, ei merg în Vegas. Pentru unii este o tradiţie de familie. De vineri până duminică, au n-au treabă, se urcă în avion, merg două trei ore şi aterizează în Vegas.
Dar americanul e foarte calculat faţă de european. Omul spune: „Am 1.000 de dolari pentru Vegas – 200 pentru avion, 100 pentru mâncare, 300 pentru hotel, îmi rămân 400 pe care îi joc“. Chiar dacă mai are pe card şi poate să scoată 5.000, 10.000 de dolari sau cât are el acolo, nu o să scoată niciun ban. Omul, când ajunge la masă, consideră banii ăia deja pierduţi. Nu merge pe ideea că trebuie să câştige neapărat şi dacă nu câştigă mai ia de la vecin sau de la nu-ştiucine sau mai face un credit. El a venit, s-a distrat, şi dacă mai şi câştigă ceva îşi ia dumnealui banii frumos şi se întoarce la el acasă şi-i ia un cadou nevestii. Asta e distracţie, nu?
