Adresate elitelor cu bani, cărţile de joc erau, la începuturi, decorate cu aur fin şi desenate de pictori renumiţi ai timpului.

Dar popularitatea jocului de cărţi a crescut foarte mult şi s-a simţit nevoia producerii unor pachete de cărţi de joc pentru toată lumea. Astfel, s-a ajuns la utilizarea unor procedee de fabricare mai economice, dar într-o primă etapă cărţile erau de proastă calitate, desenele stângace, culorile grosiere. Odată cu evoluţia imprimeriilor şi în domeniul cărţilor de joc s-au înregistrat progrese considerabile. Astfel, în jurul anului 1420, în Elveţia şi Germania se produceau mii de pachete de cărţi de joc. Dar Biserica era îngrijorată de creşterea popularităţ ii jocurilor de cărţi şi în mai multe oraşe au fost interzise. Mai mult, în anul 1423, în Bologna şi Nuremberg au avut loc demonstraţii împotriva acestor „practici diavoleşti“. Dacă numărul cărţilor de joc este demult stabilit şi „bătut în cuie“, simbolurile celor patru serii au evoluat diferit, în funcţie de ţară, epocă şi fabricant. Astfel, simbolurile au fost mai întâi animale, apoi flori sau diferite alte obiecte şi abia la sfârşitul secolului al XV-lea au fost adoptate simbolurile care sunt valabile şi în ziua de astăzi. Mai puţin în Italia şi Spania, unde pe cărţile de joc erau reprezentate, de la început, bastoane, săbii, cupe şi monede, moştenite de la arabi. Cărţile de joc erau imprimate doar pe o parte iar pentru că cealaltă rămânea albă, în aceea epocă multe cărţi de joc erau utilizate şi în alte scopuri: bileţele de dragoste, certificate de căsătorie (!), cărţi de vizită, documente în care erau recunoscute datoriile, reclame etc, iar în timpul Revoluţiei Franceze au avut chiar valoare de monedă. Iar acest fapt a ajutat ca multe cărţi de joc din acele vremuri să fie salvate şi păstrate. De asemenea, în muzeele din Franţa se găsesc cărţi de joc cu notiţe scrise de Moliere, Napoleon sau Rousseau, sau liste de invitaţi la recepţiile lui Ludovic al XVI-lea. Timp de patru secole, procedeul de fabricare al cărţilor de joc nu a evoluat prea mult, fiind imprimate prin xilografiere, impregnarea de la o gravură pe lemn. Dar uzura rapidă a lemnului impunea folosirea unei matriţe pentru o serie limitată, în consecinţă fabricarea a rămas multă vreme artizanală. Dar în timpul secolului al XIX-lea procedeele artizanale au fost treptat înlocuite de cele industriale, aşa cum a fost B.P. Grimaud în Franţa. Noile metode permiteau impregnarea în mai multe serii, iar lemnul a fost înlocuit cu piatra, după care a apărut procedeul offset, în timp ce cărţile de joc erau mai perfecţionate şi mult mai durabile. În Europa, Franţa a dat „tonul“ în privinţa cărţilor de joc (chiar dacă la un moment dat a avut în Germania o serioasă concurentă), toate celelalte ţări au „împrumutat“ simbolurile (inclusiv Marea Britanie) care au dus cărţile de joc mai departe în Coloniile Britanice din America, viitoare Statele Unite ale Americii, unde, în jurul anului, 1800 au fost fabricate primele cărţi de joc. Se spune că în jurul anului 1870 cartea cu cea mai mare valoare în joc era numită Best Bower, iar uneori i se spunea Juker, care mai târziu va deveni Joker. Şi, la fel cum s-a întâmplat mai devreme în Europa, şi în SUA spatele cărţilor de joc era folosit pentru diferite notiţe, reclame la produse sau servicii, prezentare de evenimente etc. Iar mai târziu, la sfârşitul deceniului 1880-1890, Russell & Morgan au pus bazele United States Playing Cards Company şi au construit o linie performantă care a început să producă, pe scară industrială, cărţi de joc de cea mai bună calitate.

Articolul precedentTHE Luxor Las Vegas – O EXPERIENŢĂ FARAONICĂ
Articolul următorValentina, o tenţatie în plus

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.