Interviu cu Dan Alexandru Ghiță
Viziunea asociației Rombet este de a crea o piață a jocurilor de noroc „mai profesionistă și mai apropiată de variantele europene, o transparență ca acest domeniu nu a cunoscut-o niciodată în România” – citat de pe site-ul asociației. Care este percepția dumneavoastră în prezent cu privire la activitatea de jocuri de noroc din România?
Adoptată în urmă cu aproape 10 ani, cu unele modificări ulterioare, România are o legislație a jocurilor de noroc care a fost considerată un exemplu de bună practică la nivel european. Desigur, nu este perfect, iar acum, după un deceniu de practică, sunt necesare unele modificări și adaptări, așa cum este normal, mai ales ca urmare a evoluției tehnologiei, a apariției unor noi tipuri de activități/jocuri, la granița dintre gaming și jocurile de noroc și unele probleme identificate în legislația actuală, în funcție de evoluția și nevoile pieței.
Jocurile de noroc se desfășoară preponderent în zona tehnologiei și întrucât tehnologia este în continuă schimbare, este normal ca legislația să fie adaptată în funcție de schimbări și evoluție.
Dar putem spune că avem o piață matură, cu operatori corecți, care asigură direct peste 40.000 de locuri de muncă, și care contribuie semnificativ la bugetul de stat.
Din păcate, ca și în alte state, unele inițiative legislative cu un profund caracter populist pot apărea în jurul unor ani electorali.
Fără să aibă ca bază cercetări și date științifice, fără niciun studiu de impact social și bugetar, sperând să capteze rapid atenția publicului, inițiatorii acestui gen de propuneri se gândesc probabil la niște voturi obținute pe un fond emoțional sintetizat de credința adânc înrădăcinată că jocurile de noroc sunt cel mai rău lucru care poate fi într-o societate. Greu de luptat cu o credință irațională ca aceasta. Greu de venit cu propuneri socio-economice, cu propuneri de politici publice coerente, care să asigure o dezvoltare durabilă a țării. Jocurile de noroc trebuie scoase din această zonă de subiect tabu și trebuie înțeles că industria face parte din orice societate modernă și ca orice inițiativă legislativă dusă la extrem va face cu siguranță mai mult rău decât bine, cu siguranță piața neagră va înflori.
În ce măsură considerați că legislația în domeniul jocurilor de noroc include îndeplinirea principiilor și obiectivelor jocurilor de noroc în raport cu nevoile reale ale organizatorilor de jocuri de noroc?
După cum am mai spus, legislația este perfectabilă datorită schimbărilor continue din industrie. Acest lucru este necesar, iar dialogul dintre autorități, producători și operatori de jocuri, specialiști, reprezentanți ai jucătorilor și societatea civilă este singura modalitate de a veni cu propuneri de îmbunătățire a legislației. Avem modele bune în Europa, dar și cazuri „nu așa”, precum decizia de a interzice publicitatea la jocurile de noroc, în cazul Italiei. Trebuie să învățăm din toate acestea. O interdicție, de orice fel, ne duce doar într-o zonă periculoasă, să ne referim la interzicerea alcoolului în SUA, perioada care s-a dovedit a fi una dintre cele mai negre din istoria țării în ceea ce privește creșterea criminalității.
Cum se manifestă raporturile juridice fiscale în mediul offline și online asupra organizatorilor de jocuri de noroc?
Majoritatea aspectelor legale și fiscale fac parte din legea jocurilor de noroc, care este o lege specială, reglementările fiind gândite astfel datorită specificului domeniului și în același timp pentru o mai bună și mai eficientă colectare a taxelor și impozitelor. Desigur, lucrurile pot fi îmbunătățite și aici în funcție de evoluția pieței, de exemplu, debirocratizarea și digitalizarea fiind un element important în relația cu contribuabilul.
La nivelul Uniunii Europene, activitatea de jocuri de noroc nu este reglementată din punct de vedere al cadrului normativ. În ce măsură considerați adecvată existența unor reglementări europene pentru mediul offline și online?
Avem reglementări la nivel național în majoritatea statelor europene, dar nu avem un cadru normativ comunitar. Motivele inexistenței acestui cadru unitar sunt multe, unele legate de cultura și specificul național al fiecărui stat, de strategia țării, de interese fiscale (ca în cazul Maltei, de exemplu), dar ca și discuțiile se întâmplă la Bruxelles, nu prevăd că se va ajunge la un acord într-un orizont de timp mediu sau lung, diferențele dintre statele membre sunt prea mari pentru a putea armoniza legislația.
Cel mult se pot da recomandări, în puținele situații, în care lucrurile stau cumva similar. Nici măcar legislația privind combaterea spălării banilor nu a putut fi transpusă uniform în domeniul jocurilor de noroc la nivel comunitar.
Cum afectează legislația și taxele operatorii de jocuri de noroc licențiați?
Toată lumea, întregul mediu economic își dorește o legislație corectă și STABILĂ. A veni cu schimbări care nu sunt discutate cu oamenii de afaceri direct implicați – și este vorba despre orice domeniu, nu neapărat jocuri de noroc – fără studii de impact, fără să cunoască măcar specificul unei industrii, este imaginea unui elefant care se mișcă haotic într-un magazin cu porțelanuri.
Poate că inițiatorii au intenții bune, cel puțin așa spun ei în expunerea de motive.
Pune-te în pielea oricărui manager, din orice domeniu. Ce planuri de afaceri îți poți face când ai sabia lui Damocles peste cap, când legiuitorul amenință că va limita drastic domeniile în care îți poți desfășura activitatea, că va interzice publicitatea, ca să nu mai vorbim de majorarea taxelor peste noapte. Toate acestea în condițiile în care ați obținut o licență de operator pe o perioadă de zece ani, în anumite condiții și cu anumite reguli.
Schimbarea regulilor „în timpul jocului” pare a fi un sport național.
Care credeți că este perspectiva jocurilor de noroc în România?
Dacă ar fi respectate niște principii de bază, niște reguli clare de tehnică legislativă, da,
constituția ar fi legea supremă în stat, iar dacă – așa cum am menționat – am avea un dialog sincer, deschis, real între toți factorii implicați, perspectivele ar fi bune: am avea un domeniu reglementat echitabil, previzibil, ar oferi protecție jucătorilor, persoanelor vulnerabile, ar pune accent pe educație și prevenirea problemelor legate de jocurile de noroc. Am avea și o piață neagră complet marginală, care ar aduce mai mulți bani la bugetul de stat.
Pentru că, să nu uităm, o legislație care pune accentul pe restricții iraționale, pe „interzicere”, nu duce decât la migrarea jucătorilor în zona pieței negre, cu reducerea veniturilor statului și lipsa oricărei protecție a jucătorilor..
Factorul politic influențează piața jocurilor de noroc și în ce mod? Vă rugăm să specificați cum se realizează această influență.
Pe lângă cele spuse, răspunsul este categoric da.
Pe de o parte, așa cum am spus mai sus, faptul că industria este întotdeauna unul dintre subiectele preferate în ajunul alegerilor fiind lovit de tot felul de inițiative făcute așa cum am descris anterior, vorbim și despre modul în care managementul Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc este sprijinit pentru a-și îndeplini atribuțiile. De asemenea, putem vorbi despre modul în care sunt aleși și schimbați președinții, de cele mai multe ori neavând timp să implementeze programul de management. O astfel de funcție trebuie să aibă continuitate pentru ca instituția să poată îndeplini.
La finalul interviului, dorim să precizați, care ar fi schimbările aduse cadrului normativ în domeniul jocurilor de noroc și speranțele organizatorilor de jocuri de noroc în ceea ce privește îmbunătățirea relațiilor cu factorii de decizie?
Am menționat așteptările oricărui operator economic, indiferent de sectorul de activitate: stabilitate legislativă, predictibilitate, o reglementare echilibrată. Dialogul cu factorii de decizie politici este esențial.
Calea de urmat este aceea a colaborării, a dialogului.
Industria este întotdeauna deschisă unui dialog constructiv cu date și studii bine documentate pentru a crea o imagine mai clară, în acest context pot fi luate cele mai „sănătoase” decizii pentru toate părțile implicate.
