Frica de autorități
De Oana Lis, Psiholog
Da, există așa ceva!
Dar în primul rând, să începem cu baza, ce este frica!?
Definiția psihologică a fricii ne spune că frica este un răspuns normal al organismului la un pericol fizic sau emoțional imediat.
Deci, frica este la bază o emoție fundamentală și ne ajută să ne mobilizăm în fața pericolului, având un rol foarte important de secole, în siguranța și supraviețuirea noastră ca specie.
Însă, frica se poate transforma în fobie atunci când vorbim de o frică irațională, care nu poate fi controlată și poate apărea într-o situație în care nu suntem într-un pericol real.
Anxietatea și frica pot avea aceeași senzație și se pot confunda, deoarece atât frica cât și anxietatea produc un răspuns similar în corp la o situație stresantă cu o amenințare reală sau percepută de noi așa.
*Frica transformă în realitate lucrurile de care te-ai temut.* (Viktor Frankl)
Simptomele fricii implică atât simptome fizice cât și emoționale, unele dintre ele fiind următoarele:
– bătăi rapide ale inimii;
– dificultăți de respirație;
– dificultate la înghițire, senzația de nod în gât;
– greață;
– transpirație;
– tremur în corp, al mâinilor, transpirația excesivă a mâinilor;
– stomac deranjat și multe altele.
*Teama face lupul mai mare decât e.*(proverb german)
Există frici naturale, cu care ne naștem. Și există frici condiționate, căci suntem învățați în familie, în societate să ne temem de unele lucruri despre care ni se spune de către alții, încă de când suntem mici că sunt lucruri negative.
Sau ne temem de lucrurile pe care nu le înțelegem.
*Păsărilor care s-au născut în colivie, le e frică mai ales de cer.* (Rabindranath Tagore)
*Eu cred că Dumnezeu este adevăratul nume și adevăratul izvor al inconștientului colectiv și de aceea este suprema autoritate morală din univers.* (Stephen Covey)
E foarte posibil să ne temem de un lucru chiar dacă nu am interacționat cu acesta, doar pentru faptul că am preluat anumite convingeri în aces sens de la alții. Acest gen de frică este frica de autorități, așa poate debuta.
Mai ales dacă am fost învățați de mici să ne temem de părinți, de profesori,de religie, de șeful de la muncă de tot ce poate înseamnă autoritate.
*Frica naște frică.* (Regina Ana)
*După mine, cel mai rău lucru într-o școală pare să fie în principal aplicarea metodelor bazate pe frică, forță și autoritate artificială. Un astfel de tratament distruge sentimentele autentice, sinceritatea și încrederea elevului.* (Albert Einstein)
Majoritatea persoanelor cărora le este frică de autoritate se simt ca și cum ar fi un copil în față unui părinte. Căci frica e ceva ce resimțim frecvent, încă din copilărie.
Frica, neliniștea, îndoiala, îngrijorarea, teama, panica, toate sunt derivate și conectate între ele.
Unii părinți utilizează strategii de parenting care nu-i permit copilului să aibă o voce proprie și un sentiment de sine independent. Și el crește în frică. Dacă părinții ne-au crescut într-un mod autoritar, învățăm să ne temem de autoritate. Căci ne este teamă ca și copii de pedeapsă și nu avem curajul să fim noi înșine de mici. Bineînțeles, mulți părinți aleg un asemenea stil autoritar datorită mediului, culturii, naționalității în care ei înșiși au fost născuți și crescuți. E important să înțelegem acest mecanism, ca să știm de unde vine frica de autoritate, la cei care o au. Bineînțeles că trebuie să învățăm din familie niște reguli despre ce este bine și ce este rău în viață, trebuie să ni se seteze niște limite, dar ele trebuie să fie sănătoase și să nu fie exagerate.
Altfel, putem ajunge să simțim că orice persoană investită cu un anumit control ce poate fi exercitat asupra noastră să ne blocheze reacția, dezvoltarea, creativitatea sau să devenim neliniștiți sau reactivi, fără să știm să gestionăm sănătos și corect un conflict ce poate apărea.
Chiar tocmai pentru că nu am învățat să gestionăm sănătos în familia noastră asemenea situații, ne poate determina să simțim nevoia de a ne contrazice aiurea cu șeful, să simțim nevoia de rebeliune atunci când nu e cazul. E important să învățăm să gestionăm asemenea senzații și situații de viață.
Căci dacă ne simțim în conflict cu persoanele investite de autoritate, ajungem să ne temem de evaluările lor și de orice critică care poate veni din această direcție, și să nu destingem când este o critică constructivă sau nu, pentru că nu am învățat corect să le distingem ce e bine și ce nu pentru noi.
Dacă simți cumva că nu poți să-ți gestionezi trăirile și reacțiile, poți apela la ajutorul unui terapeut, vei simți beneficiile pe termen lung al acestei decizii mature.
*Curajul este rezistența în fața fricii, meșteșugul de a domină frica, și nu absența fricii. *(Mark Twain)
Trebuie să învățăm să ținem cont întâi de nevoile noastre și bineînțeles și de ale celor din jur, trebuie să existe un echilibru între cele două. Cum spunea John Stuart Mill – *Libertatea ta se termină acolo unde începe libertatea celuilalt.*
Persoana care are stilul de a respinge autoritatea poate juca unul din cele două roluri în relația cu autoritatea, fie poate deveni agresor (atunci când chiar el poate deține autoritatea), fie poate avea mentalitate de victimă, este o personalitate submisivă, fără puterea de a avea păreri și dorințe proprii(și de obicei se află într-o poziție de subordonare față de autoritate) . Modelul acesta poate fi întâlnit și în anumite familii, unde cel care deține mai mulți bani în relație își însușește și puterea și autoritatea în relații cu ceilalți.
*Dragostea este ceva cu care ne naștem, frica o învățăm după aceea.*(Marianne Williamson)
*Prea mulți dintre noi nu își trăiesc visurile pentru că își trăiesc fricile.*(Les Brown)
Acest subiect este unul vast și complex și fiecare trebuie să-și facă analiza personală și să cunoască pe sine și acest fenomen, pentru a putea lua decizii personale mai bune și pentru a ne ridica calitatea vieții de zi cu zi.
Vă doresc toate cele bune,
Psiholog Oana Lis.
