Ce inseamna AOPJNR, domnule Cristian Pascu?

Pe lung, inseamna Asociatia Organizatorilor si Producatorilor de Jocuri de Noroc din România. Suntem asociatia de profil – infiintata in 1995 -, care a contribuit in anul 1999 la elaborarea primei legi serioase a jocurilor de noroc. O lege care a guvernat pâna in 2009 acest sector de activitate. Infiintata in contextual unui vid legislativ, care impunea
reglementarea si organizarea industriei, AOPJNR a contribuit efectiv la creionarea legilor si reglementarilor dupa care ne desfasuram, ii mare, activitatea si in prezent. O mare parte din legea actuala preia din conceptele legii elaborate in 1999.

Care sunt membrii acestei asociatii ?

Inca de la inceput, Asociatia a avut ca membri, reprezentanti ai industriei de profil, din toate specialitatile existente la acea ora – masini electronice, cazinouri, sali de bingo. Inca nu existau salile de pariuri, care au aparut dupa 2000. In timp, AOPJNR a devenit membra “Euromat” (European Gaming and Amusement Federation), a luat dimensiunea internationala, a invatata sa conlucreze cu asociatiile europene membre, la inceput din afara UE apoi din interior. Suntem membri Euromat din 1995.

Care este activitatea Asociatiei?

Am contribuit in decursul acestor ani, dupa elaborarea legii care era imperios necesara – OG 69, respectiv HG 251 din aprilie 1999 -, la tot ce inseamna reglementari aparute pe parcurs, in domeniul jocurilor. Se stie acest domeniu, oriunde in lume, este perceput de guvernantii ca o “vaca de muls”. Si la noi, pe parcursul timpului, diverse ministere au incercat sa impuna taxe suplimentare, mai mult sau mai putin gândite, de cele mai multe ori inaplicabile. Ne-am confruntat, astfel, si cu “timbrul social”, si cu “timbrul monumentelor istorice”.
Apoi am participat la elaborarea modului de colectare reala a taxelor,
ne-am facut auziti atunci când am spus ca nu se poate ca, la infinit,
orice minister sa vina si sa aplice o noua taxa. Am vazut, de asemenea,
ce imbunatatiri trebuie sa aducem legii. Ce minusuri avem si ce trebuie sa facem pentru ca sa profesionalizam domeniul. Toate acestea au condus la necesitatea revizuirii legii, eveniment produs in 2009. Trebuie sa recunoastem insa, ca nu in total acord cu amendamentele si cu punctul de vedere al asociatiei noastre.

In ce conditii a aparut noua lege?

Dupa 2004 s-a simtit nevoia elabora rii unei legi noi, proces la care am participat. Astfel ne-am dat seama ca exista un grup de interese care incearca sa duca legea, sub pretextul transparentei, reglementarii, controlului, spre fidelizare si un monopol particular al sectorului, plecând de la monopolul de stat.
Ne-am luptat din rasputeri sa nu se ajunga la o asemenea situatie. Partial am reusit, partial nu. Astfel incât, in vara lui 2009 – desi existau probleme divergente importante -, a aparut noul act normative pe o structura de material in principiu gândita ca parte juridica, dar cu anexele, schimbate la cifre in ultimul moment.

Noua lege nu pare a fi una prea blanda.

Da. Regretam disparitia celor 800 de operatori de pe piata in urma legii care opereaza din 2009, dar trebuie sa recunoastem ca o parte dintre ei nu erau profesionisti.
Insa nici cealalta extrema, care era pe punctul de a se face cadou intreg sectorul unor companii multinationale – doua, trei, cinci, zece – nu e in deplina concordanta, nici cu pozitia Euromat, nici cu pozitia Europei care urmareste sa sprijine IMM-urile. Pentru ca exista si in acest domeniu o astfel de categorie.

Cati operatori au ramas in piata in acest moment?

400 de operatori. Eu consider numarul decent si civilizat. Problema
este ca, la ora actuala, lupta pentru supravietuire face ca acest sector sa nu mai fie foarte atractiv. Si asta din cauza taxarii excesive la care s-a ajuns, coroborata cu efectele crizei. Am ajuns astazi la limita supravietuirii. Firmele mici si mijlocii fac eforturi extrem de mari pentru a plati taxa trimestriala, de 100.000 de lei, in avans. Sume care nu pot fi suportate mai mult de câteva luni sau un an de catre IMM-uri.
Spre deosebire de firmele mari care au plan de investitii de doi-trei ani si care pot astepta.
Dar noi punem problema celor 350 din 400 de operatori ramasi in piata, ce si-ar dori anumite conditii care sa le permita sa reziste. Reglementari normale, care sa nu impuna 25% impozit pe câstigul jucatorilor, care nu poate fi cuantificat. Care sa nu aduca ANAF sau Garda in control pentru a scoate operatorul vinovat ca nu a facut evidenta la fiecare
plata, ceea ce se stie ca nu se poate la jocurile live, la masini si in cazinouri. Sa nu fie pus operatorul in situatia de a plati amenzi care depasesc orice imaginatie. Cerem o ramânere in cadrul normalitatii la capitolul reglementari, astfel incât sa ne putem concentra la a face fata taxarii pentru a depasi criza.
Continuam sa sustinem ca 15 masini pe spatiu este o cifra mare pentru provincie, mult mai optim fiind aceea de 10 masini.
Noi nu sustinem ca jocurile de noroc trebuie sa fie taxate mai putin decât alte sectoare care o duc greu, dar anumite conditii pot deveni mai favorabile, spre a putea supravietui si a plati taxele.

Dar operatorii si producatorii nu au o pozitie coerenta, unitara, in aceasta situatie?

In ultimul timp se observa o constientizare a operatorilor si o implicare a lor. In decursul timpului, numarul membrilor nostri asociati sau ridicat de la 20 in 1995 spre 100, actual find de 70-80. Rau este ca o mare parte dintre ei nu se implica activ si nu colaboreaza cu Asociatia. In aceste conditii, un grup de interese format din firme mari, a reusit sa-si impuna un anumit punct de vedere. Benefic este insa ca, in ultimul timp, s-au structurat mai multe asociatii specializate pe profil, care colaboreaza sustinut – asociatie de cazinouri, asociatie de pariuri, asociatie de bingo si asociatii de sloturi – Romslot, Exprogame. Au aparut asocialtii noi. Este foarte bine, mai ales in perspectiva surprizelor pe care ni le rezerva guvernul. E vorba de o constientizare bine venita a celor mari, mici si medii ca unitatea e necesara. Ma bucura ca reusim sa colaboram si sa ne spunem punctele de vedere. Sa actionam impreuna si nu separat, in interes propriu, pe ascuns, situatie in care legea si interesele sunt impuse de doua trei firme mari.


Ce inseamna interesul firmelor mari?

Interesul de a ridica niste bariere atât de sus incât fimele mici si mijlocii sa nu le poata trece. Multinationale si firme mari autohtone, care propun guvernului o taxare mai mare, un numar mai mare de masini pe spatiu, alte restrictii si taxari, pe care ei, mari fiind, le pot suporta o anumita perioada de timp pentru ca au de unde. Dupa ce piata se goleste, ei impun regula jocului. Asta a fost intentia. Pentru asta s-a incercat ridicarea numarului de masini de la 50 la 150 de operator. Dar la aceasta ora avem 200 de operatori cu pâna la o suta de masini, iar restul cu pâna la 150. Am reusit cu greu sa mentinem acest numar de masini si de operatori, chiar daca ei lucreaza fara profit. Peste tot se lucreaza pentru subzistenta.

Si cazinourile live?

Si acolo este o mare problema. In Bucuresti, din 12 au ramas opt, iar in provincie mai sunt trei-patru. Din cele 22 de cazinouri care au fost in România, mai avem 12-13.
Nu stiu cine mai face bani. Iar din cei 400 de operatori de sloturi cel putin 300 sunt la zero sau isi mai mentin activitatea pentru a nu iesi de pe piata.

Considerati, in acest context, ca fiind bine venita initiativa revistei noastre de a organiza Conferinta Româna de Gambling?

O consider foarte necesara, dar cu o pregatire prealabila care se desfasoara zi de zi, prin cooperarea de care vorbeam. In acest context avem proiecte importante pe care vrem sa le promovam, sa aducem in prim-plan cuantumul contributiei acestui sector la buget, sa promovam turismul de gambling, care s-ar putea face pe viitor. Mai avem de rezolvat aceasta mare problema care este suprapunerea biletului de intrare cu taxa de 25%, si ni s-a promis in decembrie 2010, ca va fi doar una din ele, iar noi optasem pentru biletul de intrare. Trebuie sa vedem cum gestionam un posibil nou proiect de norme care prevede inzestrarea cu camera video a fiecarui bar. Nu vorbesc despre invadarea intimitatii jucatorului, care nu asta vrea, nu vorbesc de pozitia partenerului, patron de bar, care nu-si doreste camera in locatie, ca sa nu mai vorbesc de investitia de minim 4000 de lei, care trebuie facuta. E vorba de 8000 de spatii cu 30.000 de masini, care, in trei luni ar trebui dotate cu astfel de camera. Eu sper ca, atunci când va fi organizata conferinta sa fim cu totii la masa, sa nu ne evitam, iar autoritatile sa raspunda tuturor intrebarilor noastre.


Ce solutii propuneti pentru a crea un echilibru in piata de gambling?

Prima ar fi aceea ca dorim sa fim lasati sa strângem taxa trimestriala si anuala in liniste si fara impedimente. Apoi, dorim sa reglementam problema impozitului pe jucator, care ne arunca clientii din sali, si pe care nu-l putem colecta. Ar fi ideal ca taxele sa fie cu 25% reduse in perioada de criza. Ideea este ca organizatorul sa supravietuiasca, sa simta ca merita sa ramâna in afacere, pentru ca, in timp, asta va lucra in beneficiul statului.
Daca te duci sus cu taxarea vei crea tentatia de lucru la negru. Noi cei care lucram legal ne confrontam cu o toleranta inacceptabila a lucrului la negru. Statul nu a lasat mai multi operatori pe piata pentru a putea face bani, iar organele locale ii acopera pe cei care nu platesc taxe, ceea ce duce la o concurenta neloiala.
Solutia esentiala ar fi curatarea pietei de cei care lucreaza la negru. Si mai e o problema: cota extrem de mare a amenzilor. Cea mai mica este de 10.000 de lei. Nu face o sala, pe luna, atâtia bani. In consecinta, statul ne poate ajuta in doua moduri: sa nu ne incarce excesiv cu restrictii si cu fiscalitate, ca sa nu ne impinga catre zona neagra, si sa scoata de pe piata toti operatorii care lucreaza la negru.
In final va pot spune ca, dupa atâtia ani de experienta, am concluzionat urmatoarele: dialogul este preferabil confruntarii; glasul celor mici si mijlocii trebuie auzit, iar statul trebuie sa se implice si sa ajute si IMM-urile care activeaza in domeniul jocurilor de noroc. Doar asa vad posibila sansa operatorilor mici si mijlocii de a coexista alaturi de operatorii mari, intr-o piata concurentiala – fara bariere excesive. Exista loc pe piata pentru toata lumea, in conditiile unui dialog si nu unei confruntari.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.