Aplicarea măsurilor standard de cunoaștere a clientelei de către organizatorii de jocuri de noroc
De Nicoleta Baragan, Definitive lawyer & Teodora Luca, Definitive lawyer, Mihai Catalin LUCA Law Office
Așa cum enunțam într-un articol anterior, Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc urmează să emită reglementarea sectorială în vederea aplicării dispozițiilor Legii 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării terorismului.
Cum termenul legal prevăzut de art. 59 expiră la 20 noiembrie, este de așteptat ca proiectul de norme să fie publicat pe site-ul instituției în zilele următoare, spre a fi supus dezbaterilor publice.
În conformitate cu dispozițiile art 5 alin. 1) litera d) din Legea 129/ 2019, organizatorii de jocuri de noroc au calitatea de entități raportoare, respectiv au obligații de monitorizare și raportare a tranzacțiilor care intră sub incidența legii privind prevenirea și combaterea spălării banilor.
Chestiunea care ne-a atras atenția în mod deosebit în încercarea de a identifica punctual obligațiile organizatorilor de jocuri de noroc, chiar înainte de emiterea reglementării sectoriale o reprezintă interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 13 alin. 1) și 2) din Legea 129/2019, referitoare la situațiile care impun aplicarea măsurilor standard de cunoaștere a clientelei de către organizatorii de jocuri de noroc.
(1) Entitățile raportoare au obligația de a aplica măsurile standard de cunoaștere a clientelei în următoarele situații:
a) la stabilirea unei relații de afaceri;
b) la efectuarea tranzacțiilor ocazionale:
1.în valoare de cel puțin echivalentul în lei a 15.000 euro, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele;
2. care constituie un transfer de fonduri, astfel cum este definit de art. 3 pct. 9 din Regulamentul (UE) 2015/847 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 mai 2015 privind informațiile care însoțesc transferurile de fonduri și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 1.781/2006, în valoare de peste 1.000 euro;
c) în cazul persoanelor care comercializează bunuri, în calitate de profesioniști, atunci când efectuează tranzacții ocazionale în numerar în valoare de cel puțin 10.000 euro, indiferent dacă tranzacția se efectuează printr-o singură operațiune sau prin mai multe operațiuni care au o legătură între ele.
(2) Entitățile raportoare prevăzute la art. 5 alin. (1) lit. d) au obligația de a aplica măsurile standard de cunoaștere a clientelei în momentul colectării câștigurilor, la cumpărarea sau schimbarea de jetoane atunci când se efectuează tranzacții a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, printr-o singură operațiune.
Pe de o parte, prin art. 2) al art. 13 din Legea 129/2019, legiuitorul a stabilit în mod expres în sarcina organizatorilor de jocuri de noroc, în calitate de entități raportoare, obligația de aa aplica măsurile standard de cunoaștere a clientelei la momentul colectării câștigurilor, la cumpărarea sau schimbarea de jetoane atunci când se efectuează tranzacții a căror valoare minimă reprezintă echivalentul în lei a minimum 2.000 euro, printr-o singură operațiune.
Pe de altă parte, prin alin. 1 al art. 13 din Legea 129/2019, se reglementează situațiile în care entitățile raportoare (prin referire la categoria generică) au obligația de a aplica măsurile-standard de cunoaștere a clientelei.
În acest context, se ridică întrebarea dacă dispozițiile alin. 1 al art. 13 din Legea 129/2019, care stabilesc cu titlu general situațiile de aplicare a măsurilor standard de cunoaștere a clientelei sunt aplicabile și organizatorilor de jocuri de noroc, prin includerea acestora în categoria generică a entităților raportoare sau dacă aceștia au numai obligațiile prevăzute de alin. 2) al aceluiași articol, respectiv dacă prevederile acestuia instituie o excepție de la regula generală, stabilită de alin. 1).
Într-o interpretare restrictivă, s-ar putea desprinde ideea că intenția legiuitorului la edictarea art. 13 alin 1) și 2) a fost aceea de a reglementa în mod specific obligațiile organizatorilor de jocuri de noroc, distinct față de celelalte categorii de entități raportoare, situațiile în care acestora le revine obligația de a aplica măsurile – standard de cunoaștere a clientelei.
Totuși, dat fiind că excepția nu este expres prevăzută și având în vedere referirea în cadrul alin. 1 al art. 13 din Legea 129/2019 la categoria generică de entități raportoare, în care se includ și organizatorii de jocuri de noroc, textele legale ar fi putut fi interpretate în sensul că atât alin. 1, cât și alin. 2 ale art. 13 din Legea 129/2019 se aplică organizatorilor de jocuri de noroc.
În scopul de a elimina orice posibilitate de interpretare contrară scopului avut în vedere de legiuitor și în considerarea atribuțiilor Oficiului Național de Prevenire și Combatere a Spălării Banilor, de elaborare coordonare și implementare a sistemului național de combatere a spălării banilor și finanțării terorismului, am solicitat emiterea unui punct de vedere cu privire la interpretarea dispozițiilor art. 13 alin. 1) și 2 ale Legii 129/2019.
Urmare a răspunsului transmis de O.N.P.C.S.B, a devenit indubitabil că intenția legiuitorului a fost aceea de a institui pentru organizatorii de jocuri de noroc o excepție de la aplicarea art. 13 alin. 1) din Legea 129/2019, obligația de aplicare a măsurilor standard de cunoaștere a clientelei rezumându-se la situațiile expuse în art. 13 alin. 2).
În sprijinul acestei interpretări, autoritatea a învederat dispozițiile preambulului 21) din Directiva 2015/849 a Parlamentului European și a Consiliului, din Mai 2015:
Utilizarea serviciilor din domeniul jocurilor de noroc pentru a spăla produsele activității infracționale constituie un motiv de preocupare. În scopul de a atenua riscurile legate de serviciile de jocuri de noroc, prezenta directivă ar trebui să prevadă, pentru furnizorii de servicii de jocuri de noroc care prezintă riscuri mărite, obligația de a aplica măsuri de precauție privind clientela în cazul tranzacțiilor individuale de cel puțin 2 000 EUR. Statele membre ar trebui să se asigure că entitățile obligate aplică acest prag câștigurilor sau mizelor, inclusive cumpărării sau schimbului de jetoane, sau ambelor. Furnizorii de servicii de jocuri de noroc cu sediu fizic, precum cazinourile și sălile de jocuri de noroc, ar trebui să se asigure că se poate face legătura între măsurile de precauție privind clientela, în cazul în care se aplică la punctul de intrare în sediu, și tranzacțiile efectuate de client în sediul respectiv. Cu toate acestea, în situații cu risc scăzut dovedit, ar trebui să se permită statelor member să excepteze anumite servicii de jocuri de noroc de la unele sau de la toate cerințele stabilite prin prezenta directivă. Utilizarea unei exceptări de către un stat membru ar trebui să fie luată în considerare numai în condiții strict limitate și justificate și în cazul în care riscul de spălare a banilor sau de finanțare a terorismului este scăzut. Astfel de exceptări ar trebui să facă obiectul unei evaluări specifice a riscurilor care să țină seama, de asemenea, de gradul de vulnerabilitate al tranzacțiilor aplicabile. Comisiei ar trebui să i se notifice aceste scutiri. În evaluarea riscurilor, statele membre ar trebui să indice modul în care au ținut seama de eventualele constatări relevante din rapoartele elaborate de Comisie în cadrul evaluării riscului efectuate la nivel supranațional.
În acest context, dispozițiile alin. 2 ale art. 13 din Legea 129/2019 au caracter special și derogă de la regula generală instituită conform art. 13 alin. 1.
Având în vedere că reglementarea sectorială, care urmează să fie emisă de Oficiul Național pentru Jocuri de Noroc are caracter subsidiary față de Legea 129/2019, este de așteptat ca normele să confirme punctul de vedere emis de O.N.P.C.S.B. și să conțină prevederi referitoare la aplicarea efectivă a obligației în domeniul jocurilor de noroc.
